Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia drepturilor copilului, la 20 noiembrie 1989, care incorporeaza intreg spectrul drepturilor omului si prevede o dezvoltare completa a potentialului copilului intr-o atmosfera de libertate, demnitate si justitie.
In România, autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie, la care România este parte. Vom prezenta o parte din vasta lista a drepturilor copilului:
1. Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.
2. Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
3. Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia, printr-o masura dispusa in conditiile legii, are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
4. Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
5. Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
7. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrâns la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste.
10. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de tratatele internationale in materie.
11. Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare.
12. Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.
13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale. Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.
14 . Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
Parintii sau, dupa caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii, precum si persoanele care prin natura functiei promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi in functie de vârsta si gradul de intelegere al acestora, precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.
15. Copilul capabil de discernamânt are dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care il priveste;
In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit vârsta de zece ani. Cu toate acestea poate fi ascultat si copilul care nu a implinit vârsta de zece ani daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.
16. Copilul are dreptul la libertate de gândire, de constiinta si religie.
Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamântul acestuia; copilul care a implinit vârsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.
17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, in structuri formale si informale, precum si dreptul la libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.
18. Copilul apartinând unei minoritati etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte.
19. Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
20. Copilul are dreptul la odihna si vacanta.
21. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, neglijenta, abuz sau rele tratamente.
22. Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai. Copilul are dreptul sa fie crescut intr-o atmosfera de afectiune si de securitate materiala si morala.
23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la protectie alternativa.
24 . Copilul are dreptul sa depuna singur plângeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale.
