16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalConcert de muzica baroca

Concert de muzica baroca

Orchestra simfonica a Filarmonicii „Oltenia“ sustine un program muzical deosebit, sub bagheta dirijorului Alexandru Iosub, astazi, de la ora 19.00, in Sala de concerte a Liceului de Arta „Marin Sorescu“ din Craiova. Programul contine: Concertul in Re pentru oboi, de A. Marcello; Concertul in Re major pentru trompeta, de Albinoni; Concertul in Do major pentru oboi si trompeta, op. 46, de Vivaldi; Serenada pentru suflatori, op. 7, de R. Strauss ; Simfonii pentru suflatori, de Stravinski. Solisti: Dorin Gliga (oboi) si Iancu Vaduva (trompeta).


Compozitorul Tomaso Giovanni Albinoni s-a nascut la Venetia in 1671 si a trait 79 de ani. De-a lungul vietii a compus nu mai putin de 81 de opere. Multe dintre acestea s-au pierdut, nefiind publicate in timpul vietii. Totusi, 10 colectii de lucrari instrumentale au reusit sa fie editate, cuprinzând 99 de sonate, 71 de concerte si 9 simfonii. In urma bombardamentelor din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, foarte multe dintre opusurile lui Albinoni s-au pierdut. In 1945, muzicologul milanez Remo Giazotto a intreprins o calatorie de documentare la Dresda, spre a oferi o versiune completa biografiei stralucitului compozitor din epoca barocului muzical italian. Printre ruinele ce aminteau de cladirea vestitei Biblioteci, Giazotto a descoperit sase masuri fascinante din partea lenta a unei Trio Sonata sau Sonata da Chiesa. Pornind de la acel fragment incomplet, muzicologul italian a reconstituit faimosul Adagio, lucrare ce se asociaza cu insasi personalitatea artistica a lui Albinoni. In prezent, criticii muzicali acrediteaza ideea ca Albinoni a fost primul compozitor italian ce a vadit o preocupare cu totul deosebita in ceea ce priveste utilizarea potentialului concertistic al oboiului.


Antonio Lucio Vivaldi este cel mai de seama reprezentant al barocului muzical venetian. S-a nascut pe 4 martie 1678, la Venetia, si a murit la Viena, la 28 iulie 1741. Imbratisând de timpuriu calea preotiei, Antonio Vivaldi a fost supranumit si Il Prete Rosso (Preotul Rosu), datorita culorii parului sau (probabil, mostenire genetica). Putini melomani stiu ca adolescentul Antonio a primit tonsura monahala la 15 ani si a fost hirotonisit preot la 25. Atins de o maladie cronica despre care se presupune ca era astm, Il Prete Rosso s-a indepartat cu incetul de indatoririle sale ecleziastice incepând din 1703, iar din acel moment a putut sa se consacre compozitiei si invatamântului. Numit profesor (insegnante, instructor) de vioara la Ospedale della Pieta (asezamânt rezervat orfanelor si copilelor ilegitime ale orasului), in pofida unor intreruperi, uneori foarte lungi, Vivaldi avea sa ramâna fidel acestei functii pâna in 1740. Consacrarea in toate genurile muzicale avea sa-i confere compozitorului o glorie internationala incontestabila, fara precedent in istoria muzicii. Multi calatori care treceau prin Venetia cautau sa-l vada si sa-l asculte pe Preotul rosu, de la Edward Wright la violonistul Pisendel, de la flautistul J. J. Quantz, epistolarul De Brosses si pâna la regele Friedrich al IV-lea al Danemarcei. Exista numeroase si pretioase marturii asupra a ceea ce reprezenta viata muzicala venetiana si asupra efectului electrizant al interpretarii si creatiilor lui Vivaldi.


Muzicologul Ioan Mihai Cochinescu, in eseul „Barocul muzical venetian – Antonio Vivaldi“, a facut dezvaluiri pretioase despre geniul ilustrului compozitor: „Culegeri tiparite si copii in manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat in intreaga Europa pâna in jurul anului 1750 si, incepând din 1720, J. S. Bach a avut pentru aceste lucrari un asemenea entuziasm, incât a recopiat sau a transcris un mare numar dintre ele (cea mai cunoscuta si mai interesanta dintre aceste transcriptii fiind aceea a Concertului pentru patru viori (Op. 3, nr. 10) in Concertul pentru patru clavecine (BWV 1065), asigurând astfel, fara sa fi intentionat, supravietuirea lucrarilor modelului sau. Importanta creatiei instrumentale vivaldiene, simbolizata ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a stiut sa respinga structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurta (intre opt si zece) a concertului cu solist in doar trei parti simetrice (repede-lent-repede). Solist el insusi, Vivaldi practica foarte natural aceasta forma concertanta, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-si face aparitia. Inzestrat cu auz exceptional, virtuoz curajos care improviza cu placere si dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi si-a consacrat intregul geniu descoperirii neincetate a unor noi combinatii ritmice si armonice si a unor imbinari imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-si face un loc in orchestra, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fara a uita oboiul si nici flautul, pe care le trateaza intotdeauna intr-o maniera foarte personala, si chiar alte instrumente inca mai marginale, ca mandolina sau orga. Din practicile de la San Marco, a mostenit atractia pentru a face sa dialogheze mai multe «coruri» de instrumente. Vivaldi este unanim considerat compozitorul care a dat cea mai mare stralucire genului numit concerto in perioada barocului (…) Antonio Vivaldi a exercitat prin creatia sa instrumentala o influenta puternica in dezvoltarea ulterioara a muzicii concertante, in clasicismul vienez, prin reprezentantii sai cei mai de seama: Haydn, Mozart si Beethoven. Cuceririle vivaldiene in domeniul creatiei instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor carora acestea li se adresau in mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor), ci asupra muzicii baroce in ansamblul ei, incât pe buna dreptate se poate vorbi despre un anume spirit concertant vivaldian care a revolutionat si a animat intreaga creativitate muzicala baroca venetiana si europeana“.


Compozitorul Richard Strauss s-a nascut in Germania, la München, iar cea mai mare parte a educatiei muzicale a primit-o de la tatal sau, muzician profesionist (cornist). Incurajat si indrumat de dirijorul Hans von Bülow, a fost angajat ca asistent al acestuia la Orchestra simfonica din Meiningen, post cu care si-a inceput activitatea dirijorala, in decursul careia a fost dirijor permanent la München, Weimar si Berlin. De foarte tânar, R. Strauss a atras atentia lumii muzicale mai ales prin compozitiile sale, lucrari simfonice si de opera, care-l desemneaza drept una dintre personalitatile de seama ale culturii universale.


Fiu al unui cântaret renumit de la Opera din Petersburg, Igor Stravinski a avut prilejul sa se familiarizeze, inca din copilarie, cu muzica si, in special, cu operele marilor clasici rusi. Intâlnirea cu Rimski-Korsakov a fost determinanta in hotarârea de a imbratisa cariera muzicala. Acesta s-a ocupat personal de Stravinski, ajutându-l sa-si insuseasca o solida tehnica in domeniul componisticii. Stabilit in Franta (1910) si apoi in Statele Unite (1914), el s-a bucurat de aprecierea criticilor muzicali, fiind considerat reprezentant de seama al muzicii contemporane. A ramas insa multa vreme legat de folclorul rus, atât in inspiratia tematic-muzicala, cât si in cea poetica, vadind o fantezie extraordinara, afirmata in bogatia si varietatea armonico-ritmica, precum si in paleta coloristica abundenta si plina de forta evocatoare.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS