Luni, 26 martie, a implinit 16 ani. Nu mai are pe nimeni alaturi in afara de parinti si frate, toti prietenii si colegii au uitat de el. Era un copil sanatos, caruia ii placea cartea. Tocmai fusese acceptat la sectia matematica-informatica. Din nefericire, un accident l-a lasat paralizat de la gât in jos…
In urma cu câteva zile, pragul redactiei Gazeta de Sud a fost trecut de o femeie disperata, imbatrânita din cauza grijilor si necazurilor din ultimul an. Facea orice pentru copiii ei, a fost chiar si la capsune, in Spania, pentru a face rost de bani din care sa ofere copiilor o viata fara griji. Marioara Calotescu a venit si la noi, de departe, din comuna gorjeana Albeni. Toata speranta ca isi va vedea din nou copilul sanatos o are in cititorii Gazetei de Sud, oameni care nu de putine ori au fost alaturi de semenii lor aflati in suferinta. Ar face orice sa isi poata vedea iar copilul sanatos, mergând, ducându-se la scoala, jucând fotbal…
Urma sa mearga la liceu, a ramas insa imobilizat la pat
Drama familiei Calotescu a inceput pe 27 iunie 2006, zi nefasta care le-a schimbat viitorul, toate visele naruindu-se intr-o clipa. Unul dintre copiii familiei, Florin Ionut, tocmai absolvise clasa a VIII-a, fusese acceptat la sectia matematica-informatica pentru care optase. Florin isi ajuta parintii, muncea ca sa faca rost de bani. Se anunta o vacanta frumoasa pentru copil. In acea zi care avea sa ii schimbe destinul, impreuna cu fratele lui, cu colegi si prieteni, Florin se afla la scaldat, la Gilort.
„Mingea le-a cazut in apa si Florin a sarit sa o ia. Apa era foarte mica, a cazut si s-a lovit… A fost scos cu mare greutate din Gilort de fratele lui si de prieteni. Pentru câteva clipe au crezut ca e mort, nu mai respira, nu mai misca. Fratele lui i-a facut respiratie gura la gura, a inceput sa tipe si au chemat repede salvarea. Am crezut ca e mort, nu mai misca atunci când am ajuns noi“, a povestit femeia. A ramas paralizat de la gât in jos, fiind diagnosticat cu traumatism vertebro-medular cervical: fractura vertebrala somatica-cominutiva si alte nenumarate diagnostice secundare. Din prima clipa medicii au fost sceptici, spunându-le parintilor sa fie fericiti ca baiatul este in viata, ca in astfel de cazuri doar 2% din pacienti mai ramân in viata. Au urmat luni grele, pentru inceput parintii l-au retras de la scoala, au urmat internari la Spitalul „Bagdasar-Arseni“ din Bucuresti, apoi sedinte de recuperare la Mangalia.
„Nu concep ca fiul meu sa ramâna asa. Am aflat ca ar avea sanse mari sa fie salvat, dar printr-o interventie chirurgicala la Moscova sau la o clinica din China. Nu avem bani sa il ducem la clinicile din strainatate, nu ne permitem, din nefericire, sa il ducem nici macar la recuperare la Mangalia. Nici macar salvare nu ne pun la dispozitie ca sa ne fie mai usor sa il deplasam… Vine Pastele, toata lumea se pregateste de sarbatori, dar noi suntem distrusi. Ne gândim doar cum sa facem rost de bani ca sa ne vedem iar copilul sanatos“, a adaugat Marioara Calotescu.
Pentru parinti, noptile au devenit albe, din doua in doua ore trebuind sa isi intoarca copilul de pe o parte pe alta, dar traiesc cu speranta ca oamenii de bine ii vor ajuta sa isi duca copilul la una din clinicile din strainatate unde ar putea fi tratat. Adolescentul nu accepta faptul ca nu se va mai putea misca, are zile când plânge si isi roaga parintii sa ii cumpere calculatorul visat pentru a se juca si intra pe site-urile medicale unde sa poata citi despre diagnosticul lui. Parintii i-au promis ca primul dar pe care il va primi dupa interventia chirurgicala, in momentul in care isi va putea misca iar mâinile, va fi calculatorul…
