O copilarie grea, apoi o adolescenta intunecata din cauza pierderii tatalui. Constantin Petrescu, directorul executiv al Politiei Comunitare din Craiova, a muncit mult si si-a intemeiat o cariera si o familie frumoasa, bazata pe incredere si iubire.
Nascut in comuna doljeana Sadova, si-a petrecut copilaria pe „nisipurile zburatoare“ atât de renumite ale localitatii, iar adolescenta printre mirosul piersicilor din livezile din zona. Constantin Petrescu este in zodia Taurului, nascut in urma cu 50 de ani intr-o familie de tarani. Mai are o sora, alaturi de care a aflat din copilarie ce inseamna greutatile si necazurile. Ca orice copil, visa sa ajunga la oras. Singura sansa de a se putea descurca in Craiova in acea perioada era sa puna mâna pe carte. Nu vazuse pâna sa vina la oras, la scoala, masini mici, iar una dintre cele mai mari bucurii ale celor doi frati era când parintii le aduceau de la oras „franzela“… „In 1972 am venit la scoala, la oras, la Colegiul «Nicolae Balcescu», actualul «Carol I». Am stat la internat, de unde primeam bilet de voie doar daca obtineam note foarte bune. In clasa a X-a, pe 1 aprilie 1974, viata mi-a tras cea mai mare pacaleala, tata prapadindu-se si ramânând doar cu mama… A fost o perioada foarte grea pentru noi. Norocul meu era ca primeam bursa si astfel ma mai puteam descurca. Toate aceste greutati ne-au calit, ne-au determinat sa apreciem mai mult fiecare lucrusor obtinut“, a povestit Constantin Petrescu, directorul executiv al Politiei Comunitare Craiova. In perioada liceului, Constantin Petrescu a legat si cele mai sincere si durabile prietenii. Acasa venea, in cazul in care reusea sa strânga banii din bursa, o data la doua luni.
„Am aflat ca exista o scoala care se echivaleaza cu facultatea“
Ca orice adolescent de liceu, Constantin Petrescu incepuse sa isi faca planuri de viitor, se gândea la ce optiuni are pentru a da mai departe la facultate, dar si ce sanse are sa se descurce. S-a imprietenit atunci „la catarama“ cu un coleg, in aceeasi situatie ca a lui, sarac si de la tara. „Prietenul meu de atunci imi este prieten de suflet si azi. Era de loc din Cusmir. Toti colegii nostri isi faceau care mai de care planuri de viitor, iar noi eram ingroziti, nu aveam decât uniforma de pe noi si câteva carti. Intr-o zi m-am trezit cu prietenul meu spunându-mi: «Ba, am aflat ca exista o scoala care se echivaleaza cu facultatea, unde primesti in plus bani de buzunar si haine». Acea institutie scolara era Scoala de Militie de la Baneasa. Nici macar unde e Militia in Craiova nu stiam. Eram doi tineri pierduti in oras“, a adaugat directorul executiv al Politiei Comunitare din Craiova. Au intrebat din om in om unde e militia si au ajuns intr-un final la actualul sediu al Politiei Judetene. Când au fost intrebati de plutonierul de la poarta ce e cu ei acolo, au marturisit intr-un glas si un pic rusinati ca vor sa se faca militieni. Au inceput sa spuna „poezioara“ repetata tot drumul, cât isi iubesc patria, cum asta e visul lor, insa pâna la urma au marturisit oarecum spasiti ca sunt „baieti de la tara, fara bani“, care doresc sa faca o facultate… In numai câteva ore aveau dosarele pentru Scoala de Militie intocmite. Au avut norocul sa fie admisi, iar pe 1 septembrie erau deja la cursuri. Dupa trei ani de scoala, au fost repartizati la Craiova, la Militia municipiului. Au trecut deja la munca propriu-zisa, stoparea si urmarirea infractiunilor cu violenta, identificarea autorilor actelor de tâlharie, viol, omor etc. Dupa o perioada, fiind deja salariat, s-a inscris la cursurile Facultatii „Babes Bolyai“, din Cluj, la fara frecventa. A locuit cu chirie prin majoritatea cartierelor din Craiova, când era necasatorit stând cu geamantanul facut, gata sa isi gaseasca o noua gazda.
A avansat, transferându-se pe rând de la Militia municipiului, la Militia judeteana, sef de inspectorat, iar din 2005, prin concurs, a ocupat functia de director executiv al Politiei Comunitare Craiova, având in subordine 530 de angajati.
26 de ani de casnicie
In 1981, Constantin Petrescu s-a casatorit cu Stela, pe care o cunostea din copilarie, fiind din aceeasi localitate ca si el, Sadova. Invatatoare, licentiata si in inginerie, Stela Petrescu nu a renuntat la prima ei dragoste, copiii, preferând sa ramâna la catedra. „Multi ani, sotia mea a facut naveta la Sadova, apoi la Isalnita, mult mai târziu reusind sa se mute la o scoala din Craiova. Ne-a fost foarte greu, eram tineri, banii nu ne ajungeau… Curând au venit pe lume cei doi copii ai nostri, Irina si Mircea. Am muncit foarte mult pentru fiecare lucrusor obtinut, sotia mea este o persoana deosebita, care m-a inteles si mi-a fost alaturi in momentele grele, nu s-a plâns nici o secunda din cauza greutatilor inevitabile care tot apareau. Alaturi de sotia mea am invatat ce inseamna increderea in partener, toleranta, arta de a ceda si, nu in ultimul rând, de a lasa greutatile si problemele de serviciu la usa casei. Dar ce este mai important, am invatat sa traim in prezent…“, a spus Petrescu. Sotii Petrescu si-au crescut copiii in spiritul competitiei. Acestia a trebuit sa munceasca pentru fiecare vacanta pe care si-au dorit-o.
In prezent, Irina lucreaza la Primaria Craiova, iar Mircea este student in ultimul an la Facultatea de Automatica.
Isi pastreaza si azi prietenii de-o viata, cei din timpul liceului si din timpul facultatii si merg cu mare drag in satul natal, Sadova, acolo unde Constantin Petrescu isi are mama si rudele…
