Exista multe feluri de iubiri interzise in jurul nostru. Noi, oamenii, le exersam, incepând chiar cu dragostea adolescentina, pe care o ascundem, crezând ca este interzis sa iubesti la acea vârsta. Când ajungem adulti casatoriti, la casa noastra, suntem deja experti in arta disimularii…
Cu greu gasesti o persoana adulta, fie ea barbat sau femeie, care sa nu fi cunoscut, casatorita fiind, aceasta indragostire nepermisa, neprevazuta in certificatul eliberat la Starea Civila. Unele persoane dau curs acestor iubiri. Altele incearca sa le reprime. Indiferent insa de felul in care alegem sa ne manifestam, aceste iubiri interzise ne dau batai de cap si sunt generatoare de intrebari existentiale si de probleme de cuplu. Daca, in adolescenta, „dusmanii“ de care ascundeam nepretuitele iubiri erau parintii, in casnicie avem de-a face cu un adversar de-a dreptul machiavelic, mult mai de temut, mai abil si mai periculos.
Stiti cine este acest adversar periculos, cu care ne luptam si folosim toate strategiile posibile, de la arta razboiului a lui Sun Tzu pâna la tratatele militare, de sute de pagini, ale lui Carl Von Clausewitz? Este minunata iubita de acum câtva timp, mireasa mult asteptata la altar, in fata careia ati jurat credinta dincolo de viata. Adversarul de azi este mirele, iubitul, pe care acum insa il vedeti cu un coif, in locul cununii din biserica in care v-ati unit vietile. Este uimitor procesul prin care voalul de mireasa se transforma in val dens, sub care ne ascundem fata si sentimentele. Proces in care costumul de ginere se transforma in armura de fier, care sa ne protejeze cum intram pe usa casei si, mai ales, a dormitorului conjugal.
Merita oare sa sacrifici totul pentru aceste iubiri interzise?
E omeneste sa uiti. Psihologic vorbind, folosim „uitarea“ ca mecanism de protectie, sa ne ferim de suferinte, de trairi emotionale neplacute. O facem inconstient si pur si simplu refuzam sa ne mai aducem aminte. Este ca un fel de protectie. Pentru ca acum, ea sau el ne face sa suferim, nu vrem, evitam sa ne mai amintim. Insa, trebuie sa incercam sa privim obiectiv aceste iubiri interzise.
Iubiri interzise de un certificat de casatorie. Dupa câtiva ani de casnicie, nu prea mai are forta de convingere aceasta bucata de hârtie, care cine stie prin ce sertar se mai gaseste. Iubiri interzise de morala sau de constiinta. Asta merge, in prima faza insa, pâna sa gusti din deliciile fructului oprit. Iubiri interzise de sotie sau de sot. Ei, de aici incolo incepe razboiul, care, ca orice razboi, fie el si conjugal, se poarta intre doua armate de argumente ale sotului si ale sotiei, ale agresorului si victimei, ale parintilor aliati cu una din parti, ale copiilor atrasi si ei, din nefericire, in aceste conflicte.
Miza acestor stari conflictuale, a acestor razboaie grele si pentru el, si pentru ea, pentru toti cei implicati, de fapt, parinti, copii, prieteni, rude, este libertatea. Libertatea de a-ti permite sa traiesti dupa pofta inimii. Iar trofeul nu este amanta sau amantul, asa cum s-ar crede. Ci… starea obtinuta intr-o iubire interzisa! Intrebarea pe care il invit pe cititorul acestor rânduri sa o puna este daca merita. Nu amanta sau amantul, ci starea de razboi, relatia incordata de acasa versus iubirea interzisa? Merita sa infrunti priviri ostile, certuri si mii de reprosuri, sa treci prin transee inundate de lacrimi pentru a ajunge la acea iubire interzisa? Merita oare sa sacrifici minute, ore, zile pe câmpul bataliei conjugale, unde victime sunt linistea caminului devastat de razboi si sufletele din casa in care locuiti, pentru aceste iubiri interzise? Daca sunt doar o forma de evadare din rutina cotidiana? Sau daca alegeti sa aveti o relatie extraconjugala fiindca si seful are? Sau daca ati intâlnit o persoana oportunista, care doar profita de starea financiara sau de pozitia pe care o aveti? Sau care doar raspunde cu abilitate nevoilor pe care le aveti? Fie ele sexuale sau „metafizice“, cum ar fi nevoia de valorizare, privindu-va ca pe o zeitate si venerându-va, soarbe… fiecare cuvânt al dumneavoastra, contra cost, evident, caci nimic nu este gratis pe lumea asta. Nu vorbesc de bani când e vorba de iubiri, ci ma refer la costuri evaluate in momente de liniste conjugala si implinire sufleteasca.
Dati valoare pe o scara de la 1 la 100 starii de fericire pe care o simtiti
Pentru ca este posibil sa fiti prins in vâltoarea acestor iubiri interzise, un moment de respiro si de evaluare obiectiva, gen pierderi-beneficii, cred ca este util pentru linistea, multumirea si starea de bine a fiecaruia.
Starea de libertate se gaseste in interiorul fiecaruia dintre noi. Este o pierdere enorma de timp si de resurse sa o cautam in afara noastra. Important este sa stim cum sa o cautam. Nu poti gasi o stare autentica, pentru ca ti-o da cel sau cea de lânga tine. Starile sunt in noi. Chiar si starea de iubire. De noi si nu de ea sau de el depinde starea de implinire sau fericire. Din pacate, oamenii pierd o viata uneori si platesc cu suferinta si durere inimaginabila, cautând alti parteneri, alte iubiri si nu gasesc ceea ce cauta. Se aleg doar cu un gust amar si multe sperante pierdute. Merita sa traiesti o iubire interzisa? Merita sa-ti petreci o viata cautând in alte fiinte, in alte iubiri, in alte relatii ceea ce ar trebui sa stii ca se afla in tine, de fapt? Raspunsul se masoara dând valoare pe o scara de la 1 la 100 starii de fericire pe care o simtiti chiar acum, chiar in acest moment…Si apoi puteti raspunde la aceasta intrebare: merita sa traiesti un razboi al iubirilor interzise?
Material realizat de Gina Chiriac, psihoterapeut la Centrul de Sanatate „Sf. Grigorie Decapolitul“, din Craiova, situat in incinta Liceului de Chimie, telefon: 0744.545.352
