A citit in doua luni aproape 30 de carti. Si nu este decât un moldovean sarac pripasit prin Gorj, cu ajutor social si ibovnica. Dar se considera mai bogat decât Bill Gates!
Pe Constantin Galu l-a prins revolutia la olteni si-aici a ramas. Era electrician atunci, angajat pe santier la Târgu Jiu. Moldovean dupa fire si origine, barbatului nu i-a fost tocmai la indemâna sa se acomodeze intre oamenii de câmpie, repeziti, pusi pe gâlceava si fara pic de aplecare spre ce-i placea lui mai mult pe lumea asta: cititul. Asa ca, purtându-si in spate singura lui avere – zece carti -, Galu s-a mutat din loc in loc, tot cautând cu sufletul un ascunzis in care sa-si gaseasca linistea si pacea. Jupânestiul i-a venit cel mai bine la inima si, mai mult decât comuna, Maria rudareasa, la care a si ramas pâna in ziua de azi. Singura, la rândul ei, intoarsa somera de la Timisoara, unde lucrase peste 30 de ani la Fabrica de stofe – si unde fusese abonata la doua biblioteci -, femeia l-a primit indata pe venetic. Amândoi saraci, amândoi bolnavi, amândoi cu pofta cititului deprinsa din copliarie, ibovnicii s-au asezat impreuna, sa-si imparta batrânetile, singuratatile si cartile.
Saptamâna si biblioteca!
De noua ani nu si-au schimbat programul o data! Se scoala cu noaptea-n cap si, pâna sa se ridice, isi spun unul altuia fel de fel de nimicuri: ce-au mai auzit, ce-au mai muncit, ce datorii n-au platit si ce s-a mai intâmplat in ultimul capitol, aseara, pâna sa stinga lumina si sa se culce. Manânca apoi si pleaca fiecare unde are treaba: Maria la munca, la vreun om care a chemat-o cu ziua, iar Galu sa pazeasca mosia -, singurul lucru pe care coxartroza, hipertensiunea si plamânii il lasa sa faca. Se intâlnesc seara, la masa, când isi povestesc, printre imbucaturi, ziua de munca. Si isi regasesc linistea in pat, intinsi alaturi, fiecare cu cartea lui.
„O carte la doua zile, maximum“, spune Galu, fara sa se laude. „Nu avem televizor, doar un aparat de radio, cu care mai umplem tacerea. Asa ca serile ni le petrecem citind. Pâna ne ia somnul. Facem schimb de carti, dupa ce ne consultam intre noi – care e buna, pe care n-am citit-o – si asa, in câteva zile, dam gata teancul imprumutat. Si la nici o saptamâna mergem iar la biblioteca, sa ne luam alte provizii“.
Cea mai buna carte – abecedarul
Nici mai mult, nici mai putin de 26 de carti a imprumutat Galu de la biblioteca satului de la 1 ianuarie incoace! A speriat-o pâna si pe bibliotecara, de a intrat femeia la idei si a inceput sa verifice cartile, sa nu fie cumva rupte sau cu pagini lipsa. Dar si-a dat repede seama ca electricianul cu dosar social nu e decât un cititor infocat. Si ca nu are respect mai mare decât pentru hârtia scrisa!
„Cea mai buna carte pe care am citit-o a fost ABECEDARUL“, declara Galu convins. „De acolo a inceput boala grea: filosofia lui Kant, aventurile lui Stalin, «Cel mai iubit dintre pamânteni», povesti nemuritoare… N-am sa uit niciodata când m-a luat doamna Cocea – prima bibliotecara pe care am cunoscut-o – pe dupa umeri si mi-a aratat rafturile cu carti pentru copii. Atunci am citit «Robinson Crusoe», cartea care m-a facut sa ma indragostesc de citit“.
Traiesc pe sponci, intr-un bordei crapat la colturi. Au doua camere, din care numai intr-una se poate locui, fara teama ca le-ar pica vreo bucata de chirpici in crestet. Un pat, o plita cu oalele goale mai mereu si un dulap in care hainele ocupa cam o palma de loc. In rest – carti, ziare, reviste. Curtea intregeste restul „mosiei“: câtiva metri de pamânt, pe care ratacesc bezmetice trei gaini, un cocos si un purcel de lapte.
„Saracie?“ ridica barbatul din sprâncene a mirare. „Am un milion sapte sute ajutor social si o biblioteca intreaga in cap! Asta e bogatie curata, cum nu au multi! Stau aci la tara, intr-o coverca uitata de lume, fara diplome, asa cum se cauta in ziua de azi. Dar pentru mine, pentru examenul cu mine am destul! Sunt bogat, mai bogat decât Bill Gates!“.
