16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalGorjCruci vesele pentru lumina sufletelor

Cruci vesele pentru lumina sufletelor

Nu este cimitirul de la Sapânta, dar seamana. Pictate de mâna, de artisti locali, crucile de la Vladimir, comuna Andreesti, simbolizeaza credinta gorjenilor intr-o „plecare“ mai vesela, mai luminoasa.


Adunate una lânga alta, strajuiesc ulita satului ca o ceata de muieri primenite in culori de sarbatoare. Unele cu uleiul abia uscat, altele deja crapate de timp. Nimeni nu le mai stie numarul – an de an, una, doua, trei isi fac loc intre surate. Insemnatatea lor e trista – a mai murit un om in sat. Dar crucile acestea, asa cum si le arata Vladimirul, sunt vesele. La fel cum vesel ar trebui sa fie si rostul lor: acela de a-i lumina calea celui plecat. „Exista un obicei la noi, in Gorj“, explica preoteasa satului, Elisaveta Deaconu. „La sase saptamâni dupa ce moare omul, se fac doua cruci: una se pune la mormânt, iar cealalta, lânga biserica sau la rascruce de drumuri. Li se spune «cruci de juramânt», adica sunt asezate pentru judecata de apoi, pentru iertarea juramintelor. Se pun numai la oamenii trecuti de 20 de ani, si nu la copii, care, se zice, n-au avut timp de pacate. Crucile sunt scrise cu datele celor decedati si pictate cu sfintii ale caror zile se sarbatoresc in preajma mortii. Nu sunt scrise versuri, ca la Sapânta, desi m-as fi descurcat – sunt invatatoare de profesie. Dar sunt destul de vesele si asa“, zâmbeste Elisaveta. „Tot la sase saptamâni se fac sau se innoiesc o fântâna si o punte, simbolizând trecerea «dincolo» si spalarea sufletului“, povesteste preoteasa obiceiul oltenesc.


Tot pentru a le lumina drumul celor disparuti, la fântâni si la punti se pun icoane, sfintite de preotii satului la parastas. Ca si crucile, acestea sunt pictate in culori vii, in cele sase saptamâni, de nimeni alta decât preoteasa Elisaveta, vestita de aproape 40 de ani pentru mestesugul ei. „Nu am facut nici o scoala de arta, dar am fost talentata de mica la desen. Când m-am casatorit, am invatat sa pictez teme religioase. Socrul meu, care lucrase pâna atunci crucile si icoanele din sat, se imbolnavise si era nevoie sa continue cineva traditia satului“.


Pictorul se tocmeste dupa inmormântare


Daca tema picturilor sale a ramas aceeasi, pe parcursul anilor Elisaveta a trebuit sa-si mai schimbe pe ici, pe colo tehnica si materialele. Astfel, prafurile amestecate cu galbenus de ou si lapte de acum zeci de ani au fost inlocuite de culori profesionale, cumparate la borcan din magazinele de specialitate. In rest, pensule, lemn si rabdare. „Este o munca migaloasa. La putin timp dupa inmormântare, familia vine la mine cu crucea si icoana gata facute la tâmplar. Imi spune numele mortului, iar pe mine ma lasa sa-mi fac treaba. Nu e prea usor. Mai am si grija gospodariei, apoi trebuie sa lucrez cu luare-aminte: intâi pun culorile deschise, astept sa se usuce, apoi pictez cu cele inchise. Macar o saptamâna tot imi ia sa termin treaba! Bani nu le iau. Vorba aia, dupa ce ca au mort in casa, sa le mai cer si bani?! Vara, la munca, ma mai ajuta la porumb, la munci si asa isi platesc crucile“, povesteste pictorita de cruci din Vladimir.


Pentru ca a ajuns la vârsta pensiei, Elisaveta Deaconu a incercat sa se retraga din meseria pictatului de sfinti pentru morti. Cei mai in vârsta, care o cunosc de atâta vreme, nu au lasat-o insa si ii mai fac comenzi si astazi, de câte ori le pleaca cineva drag pe drumul fara intoarcere. Ceilalti, mai tineri si mai nestiutori, se lasa pe mâna pictorilor tineri, care, de câtiva ani, continua mestesugul Elisavetei. „Sunt câtiva – femei, in general – care au inceput sa ma inlocuiasca. E drept ca picteaza dupa sablon, nu cu mâna libera, cum fac eu. Dar, pâna la urma, nu asta are importanta, ci faptul ca obiceiul nostru, al gorjenilor, se pastreaza inca!“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS