21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalA imbatrânit satul

A imbatrânit satul

„Saru’ mâna, domnule primar“, „Saru’ mâna, parinte“, „Buna ziua, domnule invatator“ zic satenii din Ungureni, ridicându-si caciula atunci când pe ulitele innamolite trece vreunul dintre mai-marii satului. Cu toate ca au parul alb si fetele brazdate de timp, oamenii din Ungureni stiu ca inainte de toate sta respectul si isi pastreaza cu sfintenie obiceiurile mostenite din stramosi.


Strabatut cu masina, drumul de noua kilometri dintre Ghercesti si satul Ungureni, pe alocuri asfaltat, pe alocuri pietruit sau innamolit, pare foarte lung pentru o persoana care ajunge pentru prima data in sat. Oamenii din Ungureni sunt insa obisnuiti cu acest drum pe care ani de-a rândul l-au strabatut pe jos, cu caruta sau cu droaga. Acum insa coboara foarte rar in centrul comunei pentru ca, batrâni si bolnavi, oamenii nu asteapta decât clopotul bisericii care sa-i anunte pe ceilalti ca inca unul dintre ei a plecat spre cele vesnice.


Ungureni, sat batrân si parasit


Multe au indurat oamenii din Ungureni de-a lungul timpului pentru ca satul lor a apartinut când de raionul Bals, când de Craiova, iar comunistii au vrut sa il desfiinteze. „Ne-am opus cu toate fortele noastre si am facut scandal, dar ei tot nu s-au lasat. Mergeau din casa in casa si le spuneau oamenilor sa plece pentru ca satul va fi demolat. Multi s-au speriat, au coborât in oras si au umplut Bariera Vâlcii. Daca inainte aveam la scoala peste 200 de copii, câte 40 – 50 intr-o clasa, acum mai sunt patru din patru clase“, a spus Ion Popescu, fostul invatator al satului.


Pentru a pastra satul si scoala, invatatorul mergea de mai multe ori pe saptamâna câte 17 kilometri pâna la Bals pentru a participa la toate sedintele de partid. „Mergeam pe jos, prin ploaie, namol, viscol sau arsita. Mai gaseam câte un om al lui Dumnezeu ca sa imi dea calul si ma duceam calare cu noroiul pâna la burta calului“, a povestit invatatorul. Cele câteva suflete care au mai ramas in sat se uita in fiecare dimineata in curtea vecinului ca sa vada daca acesta s-a trezit si isi potoleste pasarile si animalele. „Satul a imbatrânit. Eu fac recensamântul stând aici pe scaun si in maximum 20 de minute il termin. La Ungurenii Mici au ramas 70 de persoane, scoala a fost desfiintata pentru ca nu au mai fost elevi, la Nucsoara, alta scoala desfiintata, iar la noi, daca n-au reusit comunistii sa ne desfiinteze, o vom face noi. Poate acum cu integrarea se vor intoarce cei plecati in strainatate sau vor veni la casele parintesti cei pripasiti pe la oras“, a spus invatatorul.


Cu Botezul pe ulitele satului


Pe ulitele satului Ungureni era agitatie mare. Preotul mergea cu Botezul din casa in casa si oamenii il asteptau la porti nerabdatori sa isi boteze casa in noul an si sa il invite pe preot sa guste din bunatatile pregatite de ei de Craciun. Acesta ajungea cu greu in case pentru ca trebuia sa stea de vorba cu fiecare, sa ii intrebe de sanatate si sa le ureze de bine pentru anul care tocmai a inceput. Pe ulita, carutasii il opreau sa le boteze caii si carutele ca animalele sa fie sanatoase si atelajele rezistente. Dar oamenii nu se grabeau. In soarele care amintea de zilele de primavara si nicidecum de gerul Bobotezei, batrânii stateau de vorba si isi spuneau unii altora pasurile. Chiar inainte de intrarea in noul an murise Ion Nitoi, zis Armistu’, de 99 de ani, care in 2007 ar fi implinit suta. „S-a dus pe nesimtite saracul si nu a apucat sa faca 100 de ani si sa primeasca 100 de milioane de la UE. Asta-toamna era tantos si iesise la coasa si acum se duse si nici nu prinse integrarea“, a spus vecina lui. „Asa ne ducem toti, unul câte unul. Nu vedeti ca nu mai e nimic ca inainte? S-au dus obiceiurile, s-au dus toate si sarbatorile or sa moara incet-incet pentru ca nimeni nu le mai tine“, a spus Ion Popescu, fostul invatator al satului.


Traditii din batrâni pierdute printre tineri


Daca inainte satul rasuna de Sarbatori de grupurile de colindatori, acum numai câtiva copii mai vin si mai cânta pe la porti. Lautarii au pus si ei arcusurile in cui, iar obiceiurile nu le mai tin minte decât batrânii care nu au plecat niciodata din Ungureni. „Pâna acum câtiva ani se pastrau si traditiile, si portul popular. Lautarii cântau de fiecare sarbatoare pe terenul sportiv si toata suflarea satului venea. Inainte de Sfântul Ion, plecau barbatii satului cu 34 de lautari si ii colindau pe cai pe cei care purtau numele sfântului. Lumea ii cinstea cu vin si tuica si se juca hora mare in batatura. Acum doar câteva femei mai poarta costume populare, iar in acest an doar câtiva copii au mai venit cu colindul“, a spus invatatorul Popescu.


Cu toate ca preotul lasa in fiecare casa unde sunt fete busuioc ca sa si-l puna sub perna si sa isi viseze ursitul, acum tinerele nu mai cred in acest obicei. „Nici nu isi mai pun busuioc sub cap, nici nu mai pastreaza obiceiurile. De exemplu, in seara de Boboteaza se acopera cu batiste albe un pieptene, o oglinda, bani si busuioc. Fata nemaritata trebuie sa ridice o batista. Daca sub ea sunt banii, o sa ia un baiat bogat, daca nimereste pieptenele o sa aiba un sot dintos, daca ia oglinda, unul frumos, iar daca sub batista gaseste busuiocul, atunci a nimerit norocul, adica o sa ia de barbat pe cine ii e drag“, a povestit Elena Popescu.


Strada primului invatator


Strada pe care se afla scoala din satul Ungureni al comunei Ghercesti poarta numele primului invatator al satului, D. I. Georgescu. Acesta a infiintat scoala satului in 1923 si a fost invatator pâna la vârsta de 80 de ani. La câtiva ani dupa ce a iesit la pensie a murit.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS