22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024

… 500 de zâmbete

Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPDC) Mehedinti a desfiintat, in urma cu câtiva ani, conform legii, leaganele de copii. In locul lor au aparut insa alte camine pentru copiii din judet, in dificultate sau cu handicap, gratie unui proiect initiat de institutia amintita si finantat de Banca Mondiala. Un proiect de care, pe buna dreptate, cei ce l-au realizat sunt mândri.


Un copil, o lectie de viata


La Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul in Dificultate, primul vizitat in Drobeta Turnu Severin de caravana celei mai recente campanii initiate de Gazeta de Sud, atmosfera calda te cuprinde imediat. Toata lumea este fericita ca au venit daruri de la Mos Craciun, chiar daca, de data asta, Mosul a stat ascuns si si-a trimis la lucru ajutoarele.


Directoarea DPDC Mehedinti, Geta Apretosoaia, nici nu si-a pus problema sa-i lase singuri pe reprezentantii Mosului. I-a insotit peste tot si cu vocea impunatoare, dar in acelasi timp atât de calda, le-a inlesnit acestora drumul catre cei care, constient sau nu, il asteapta pe Mosul sa le aduca un cadou sau, poate, mai multa sanatate. Copiii au probleme de sanatate grave, deficiente innascute, recuperabile numai in parte sau deloc. Sunt copii pe care doar unii parinti ii mai viziteaza, dar pe cei mai multi familiile i-au uitat sau ii ignora; copii care le incalzesc sufletul celor ce ii au in grija zi si noapte, atunci când acestia reusesc sa le smulga o reactie, fie ea cât de mica, un gest care trece neobservat la un copil… normal. Si-asa aducem vorba de Calin: un baietel autist pentru care universul interior face mai mult decât orice „eveniment“ care se petrece in grupa lui de copii. Orice reactie de-a sa care vine ca urmare a unui impuls exterior este apreciata ca o victorie de „mamicile“ lui din Complex. Nimic nu il poate scoate, pentru mult timp, pe Calin din lumea lui: sa fii fericit daca totusi si-a manifestat interesul pentru ceva, orice, privind furis, cu coada ochiului… Copii cu propriile povesti, care, de multe ori, sfârsesc tragic.


„Am ingropat multi copii. Si, la fiecare sarbatoare, fiecare copil de-al meu are colacul lui“, a spus Geta Apretosoaia, o femeie careia Dumnezeu nu i-a daruit un copil, dar careia divinitatea i-a incredintat soarta atâtor micuti aflati in nevoie. Si ii stie pe toti copiii din „ograda“ sa, dupa nume, dupa gesturi, dupa obiceiuri: stie cine face prostioare si stie cine nu o mai lasa sa scape cu una, cu doua din strânsoarea unei imbratisari firave…


Alta camera, cu peretii desenati ca-n basme, alta grupa, ceva mai mare… Educatoarele, imbracate in Craciunite, fac ultimele repetitii cu copiii care il asteapta pe Mos. La un semn, vocile prichindeilor izbucnesc in ton de colind. Si apoi, tot la un semn, se opresc. Timid, fiecare isi asteapta rândul pentru a primi cadoul asteptat: ne multumesc cu un zâmbet si, uneori, cu o scurta prezentare: „Ma cheama… si am… ani“. Ne luam „la revedere“ si intelegem ca e timpul sa mergem la alta destinatie. Pe cei 63 de copii de aici ne-am luat angajamentul solemn sa ii vizitam cu primul prilej.


Mai mari, dar tot copii


Centrul de Plasament si Reabilitare pentru Copilul cu Handicap adaposteste 42 de copii, mai mari decât cei de la Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul in Dificultate. Data fiind vârsta acestora, fetele si baietii stau separati. Vizitam mai intâi baietii, pentru simplul motiv ca ei stau la parter. Mult mai galagiosi, acestia, cei care pot sa reactioneze, se aprind repede când vad atâta lume alaturi de doamna directoare, pe care toti o stiu atât de bine si care nu pierde ocazia sa ii certe „mamos“ pentru ultima lor „isprava“, si alte doua femei care le promit cadouri. Nerabdatori, aproape ca ne smulg din mâna pungile cu cadouri si se manifesta zgomotos când incep sa descopere bunatatile din ele… Primim multumiri, urari si saluturi de ramas bun…


Urcam, iar fetele, strânse toate intr-un loc, se dovedesc la fel de nerabdatoare sa vada ce le-a trimis Mosul. Ascultam povestile lor, pe care se ofera sa ni le spuna cu zâmbetul pe buze, le vizitam „centrul de infrumusetare“ (locul in care, o data pe saptamâna, fetele se ingrijesc exact ca niste tinere obisnuite, urmând procedeele din revistele lasate ca inspiratie pe masuta din „salon“) si centrul de creatie, unde angajatele cu inclinatie lucreaza de zor la costumele pentru serbare. Alti 43 de copii au fost, cel putin pentru o clipa, fericiti.


Intre doua convorbiri la telefon, Geta Apretosoaia, prinsa in pregatirile pentru spectacolul de Craciun al micutilor, ne multumeste ca le-am adus zâmbetul pe buze copiilor ei. Ne urcam in masina si plecam mai departe. Mosul nu a terminat de impartit darurile.


O suta de zâmbete


O data ajunsi in Târgu Jiu, stim ca munca noastra va fi mai usoara: copiii din Complexul de Servicii pentru Copilul cu Nevoi Speciale si cei din Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul in Dificultate din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Gorj au fost strânsi toti intr-o singura locatie: sala de mese a celei dintâi institutii. Cei mai mici trei baieti din Complex, de vârsta gradinitei, si-au primit primii cadourile si s-au grabit sa le arate mamicilor care au venit sa-i ia acasa de Sarbatori ce le-a adus Mosul. Alte 97 de suflete asteapta cu sufletul la gura ca masina plina de cadouri sa fie descarcata. Aplauda frenetic atunci când directorul Complexului anunta prezenta Gazetei de Sud, ca mesagera a lui Mos Craciun. Toti incep sa se foiasca pe masura ce cadourile ajung la ei. O data impartite toate pungile cu bunatati, corul intoneaza câteva colinde, iar la final, aceleasi aplauze frenetice si aproape o suta de zâmbete ne dau de inteles ca ne-am atins scopul. Multumirile calduroase ale Ninelei Gruia (director adjunct al DGASPC) si ale lui Constantin Preoteasa (director executiv al DGASPC) incheie scurta, dar fructuoasa (zicem noi) „cariera“ de Mos Craciun de anul acesta. Sarbatori fericite! Ne revedem la anul!


GdS a adus bucuria in casutele familiale din Slatina


Mos Craciun a venit mai devreme cu câteva zile in casutele familiale din Slatina, 100 de copii si tineri primind ieri daruri din partea Gazetei de Sud. Momentul a fost cum nu se poate mai potrivit, copiii asteptând ca aseara sa impodobeasca bradul si sa puna in cos „recolta“ ultimelor zile.


Primul popas a fost la Casuta familiala „Sfântul Andrei“, unde sunt ingrijiti sase copii si tineri. Acestora li s-au alaturat alti colegi, dupa ce au fost instiintati ca sosesc oaspeti cu daruri. Bucuria a fost mare sa descopere nu doar dulciuri, ci si hainute, pe care cei ce nu au gasit marimea potrivita le vor darui la rândul lor fratilor sau prietenilor. Personalul de ingrijire a marit, la rândul sau, proviziile din camara copiilor cu faina si alte alimente.


Tinerii s-au dovedit gazde desavârsite, invitându-si musafirii – reprezentantii GdS si directorul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Luminita Tudora – la o ceasca de cafea. Putin mai târziu, au primit daruri si copiii de la Casutele familiale „Mugurel“ si „Sfântul Valentin“.


Daruri si pentru copiii din Vâlcea


Dupa Olt, echipa GdS a poposit si la Râmnicu Vâlcea, unde alte o suta de daruri si-au gasit repede destinatarii. Copii cu vârste cuprinse intre trei si 18 ani, gazduiti de doua centre ale Directiei, au sarbatorit asa cum trebuie graba Mosului: au cântat colinde, au recitat poezii si s-au zbenguit in jurul brazilor impodobiti chiar de ei. Iar dupa un asa efort, recompensa a fost pe masura: hainutele au fost probate pe loc, sticlele de suc golite pâna la ultima picatura, iar pungile cu dulciuri atacate cu invesunare! Si bineinteles ca Mosul a fost pupat cu foc!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

1 COMENTARIU