O data ajuns in comuna Argetoaia, este imposibil sa nu afli de la sateni despre nea Costica, batrânul care a implinit in aceasta vara 102 ani. Este gata oricând sa ne vorbeasca ore in sir despre tineretea lui, despre viata satului, dar si a orasului.
La sapte kilometri de soseaua principala a Argetoaiei, pe un drum pietruit de tara, lasi parca in urma prezentul si te transpui intr-o alta lume. Oameni simpli, casute modeste asezate pe dealuri, inconjurate insa de un peisaj de vis. Am mers mult pâna sa ajungem la casa lui nea Costica, asezata chiar in vârful unui deal, coborâta parca din povestile bunicilor, cu prispa si pridvorul de lemn, construita din pamânt si lemne, dar care a rezistat de-a lungul anilor.
„Am trait timpuri foarte grele“
L-am gasit pe batrân asezat in pat, acoperit cu o plapuma. Radioul functioneaza zi si noapte, nea Costica nesuportând linistea incaperii. Alaturi de casa batrânului, in curtea vecina, locuieste unica lui fata, de 73 de ani. S-a bucurat de cum a auzit ca cineva i-a trecut pragul, ca are cu cine sa schimbe câteva cuvinte, sa mai afle si el ce se mai intâmpla pe la oras si in tara. Este lucid, vorbeste frumos, cu o coerenta de invidiat, si are un dar al povestirii ce te captiveaza, insa, din pacate, nu prea mai vede. Fata i s-a luminat de cum a auzit voci, intrebând daca nu cumva este stranepoata lui cu care ii este foarte drag sa vorbeasca.
Pe chipul batrânului se zareste insa tristetea, ca nu mai are putere asa cum avea odata, ca este oarecum povara fetei si a nepotilor. „Am muncit toata viata cât am putut. Acum am ajuns sa imi dea altul sa manânc. M-am nascut pe 13 august 1904, chiar aici, in comuna asta. Aici unde stau, au trait si parintii mei, in aceeasi casa batrâneasca m-au crescut si m-au invatat carte. Am facut scoala de militie in tinerete, dupa care am fost militian in Bucuresti. De când a venit insa Ceausescu la putere, ne-au gonit si am fost nevoit sa ma intorc acasa. Cine avea domiciliul la oras putea locui si munci acolo, cine nu, inapoi la vatra! Imi aduc aminte ca am fost nevoit sa imi dau demisia chiar pe 1 aprilie 1947, de Paste, si sa revin in Piria. De atunci au inceput ingradirile, nu ne-au mai lasat sa ne plimbam de colo-colo, ci doar sa muncim pamântul la tara. Ne-au luat vitele, pamântul si le-au trecut in colective. Ne-au lasat fara nimic si ne-au obligat sa le muncim pentru stat. Toata averea ne-au luat-o, am trait timpuri foarte grele, dar uite ca m-a tinut Dumnezeu in viata sa apuc si vremea asta când oamenii au libertate, pot munci acolo unde vor si se pot plimba linistiti in toata lumea. Din ’47 nu am mai iesit in afara Craiovei, nu am mai umblat pe nicaieri“, a povestit nea Costica.
A vândut grâul ca sa cumpere galbeni pentru sotie
Nu s-a casatorit foarte tânar, in ciuda vremurilor de atunci, insa si-a luat nevasta tânara, asa cum si-au dorit-o parintii, care aveau pretentii ca fata sa aiba avere, sa fie instarita. „La 29 de ani m-am casatorit. Sotia mea avea doar 17 ani. Am facut pe placul mamei sa iau fata instarita. Dorinta ei era ca la nunta sa ii punem patru galbeni la gât. Unul i l-a pus mama, iar pentru trei a trebuit sa imi vând tot grâul ca sa ii cumpar. In timpurile acelea oamenii traiau cu drag fiecare sarbatoare, nu munceau in zi trecuta cu rosu in calendar. Barbatii se imbracau in costume populare cusute in casa, cu camasi de bumbac sau cânepa cu broderii, se incingeau la mijloc cu brâie de lâna rosie, cioareci de dimie, iar in picioare purtau opinci sau ghete.
Femeile aveau camasi de bumbac, zavelci, iar vara umblau desculte. Parca pe timpurile alea nici nu se stia atât de boala, oamenii erau sanatosi“, a adaugat batrânul. Au dus o viata linistita, s-au inteles, au devenit parintii unei copile. Este trist insa, de când si-a pierdut sotia, s-a schimbat foarte mult. Nu a fost bolnav niciodata, nu a stiut ce sunt „alea pastile si doctori“, a mâncat ce a avut si a baut si bea si acum câte un paharel de vin rosu.
Pâna mai ieri la zi cu viata politica, nea Costica a ramas un pic in urma cu mersul tarii. Nu ii poate tine minte numele presedintelui tarii, spune ca „este prea incurcat, greoi“, insa stie de Berceanu si intreaba ce „mai invârte Iliescu“…
