„Nu este important ceea ce spune, ci felul in care o spune“ – este o afirmatie binecunoscuta. Ar fi mai corect, parafrazând, sa admitem ca „la fel de important este ceea ce spune si felul in care o spune!“ In cuplu, tot ceea ce facem este o forma de comunicare.
Din pacate, exista o tendinta a partenerilor din cuplu de a constientiza doar ce aud prin comunicarea verbala, prin intermediul cuvintelor, metacomunicarea – felul in care spunem un anumit lucru, gesturile, mimica, inflexiunile vocii, expresia fetei, miscarea corpului – fiind adesea ignorata. Poate doar atunci când exista discordanta intre cele spuse si mimica fetei, de exemplu, observam vag o anumita nepotrivire intre ceea ce spune si felul in care o face. „El a spus ca e o idee buna, dar eu am sentimentul ca de fapt nu o agreeaza“. Ajungem la o asemenea concluzie din cauza unei expresii dezagreabile a fetei, care exprima dispret in legatura cu ceea ce spunea interlocutorul nostru, indicându-ne faptul ca nu i-a placut ideea, tonul vocii sale nu se potrivea cu cele afirmate, iar toate aceste mesaje ne fac sa receptionam sentimentul pe care el il transmitea pe alta cale decât cea verbala, care in cazul acesta s-a dovedit neadevarata. Deci, ceea ce auzim este una, iar ceea ce vedem este altceva.
Tacerea are si ea limbajul ei
De obicei, in cuplu, din diferite motive, poate frica de consecinte, partenerii nu spun ceea ce simt sau gândesc cu adevarat, insa metalimbajul, limbajul corpului, arata adevarul intotdeauna. Deseori comunicam in mod neverbal cu ajutorul gesturilor sau al corpului – o miscare a umerilor – insemnând „nu stiu“ sau „mi-e indiferent“, alteori iesim dintr-o incapere si trântim usa, exprimând furia. Pentru ca nu am fost invatati cum sa raspundem la astfel de mesaje, de multe ori le trecem sub tacere. Mesajele acestor gesturi sunt inregistrate de inconstientul nostru, acestea generând emotii neplacute de care putem fi constienti sau nu… Uneori raspundem la astfel de mesaje prin tacere. Dar tacerea are si ea limbajul ei. Atunci când cineva ne pune o intrebare si noi nu raspundem, de fapt comunicam ceva. Pentru celalalt, tacerea poate fi interpretata in diferite moduri, in functie de context. Poate fi indiferenta, plictiseala, dezaprobare, respingere, aprobare totala etc. Imaginati-va viata unui cuplu in care fiecare trebuie sa ghiceasca astfel ce poate insemna tacerea celuilalt, partenerul neoferind un raspuns clar.
Tacerea are si o parte buna, folosind-o cu atentie putem incuraja partenerul sa continue sa-si exprime sentimente si atitudini pe care altfel nu le-ar fi facut. Tacerea poate fi deci o tehnica eficienta de incurajare a raspunsurilor, pentru ca noi sa putem obtine o comunicare in ambele sensuri reala. Tacerea este un instrument puternic de comunicare, dar trebuie folosit cu abilitate.
Trebuie respectat „spatiul“ de desfasurare al fiecarei persoane
Nu numai gesturile si tacerea vorbesc, ci si spatiul. Fiecare dintre noi percepem spatiul in mod diferit. Exista simtul posesiunii spatiului, acel scaun pe care se asaza cineva devine „scaunul meu“ si orice incalcare a teritoriului produce o stare de disconfort persoanei careia „ii apartine scaunul“. E bine ca in caminul in care locuim fiecare sa aiba un spatiu numai al sau, unde sa se retraga atunci când are nevoie de intimitate, pentru a reveni apoi in cuplu, refacut. E bine ca fiecare sa respecte spatiul celuilalt, fara a-l invada. Cu totii simtim uneori nevoia de a ne regasi, de a ne reintregi, pentru a ne darui apoi, optimizati, celui de lânga noi.
Atingerea face parte din aceste daruri pe care le facem partenerului de cuplu, este in strânsa legatura cu spatiul personal si este una din cele mai bune metode pentru a exprima simpatie sau protectie. Cu siguranta, fiecare dintre noi „tinde“ cu intreg corpul spre persoana iubita. Intr-un loc public, ne putem de seama cu usurinta când intre doi oameni este o legatura afectiva, daca privim cum, desi scaunele sunt asezate departe, ei au o tendinta naturala de a se apropia cu jumatatea superioara a corpului, unul de celalalt. Decodificarea acestor mesaje spatiale e foarte importanta si in cazurile mai putin fericite, când distanta spatiala dintre cei doi parteneri creste. Devine problematic in cazul in care celalalt observa o micsorare spatiala spre alta persoana.
Comunicarea poate determina calitatea vietii
Cursurile de comunicare si psihoterapia pentru dezoltare personala ne pot antrena capacitatile de perceptie, fiecare avem astfel sansa de a transmite cât mai precis propriile mesaje, astfel incât cel care ne asculta sa poata receptiona intelesul corect al mesajului pe care il comunicam, eliminându-se o multime de factori care pot cauza probleme sau care pot minimaliza efectul comunicarii. Felul in care comunicam, maiestria comunicarii determina in ultima instanta calitatea vietii. Abilitatea de a comunica este comuna oamenilor care ne modeleaza viata, cultura si credintele.
A deprinde si noi aceasta abilitate este un pas important spre adevar, spre calitate si mai ales spre ceea ce ne indreptam cu claritate.
Material realizat in colaborare cu Gina Chiriac, psihoterapeut la Centrul de Sanatate „Sf. Grigorie Decapolitul“, din Craiova, situat in incinta Liceului de Chimie, telefon: 0744.545.352.
