Cei mai multi craioveni sunt crestini, insa putini trec pragul bisericilor in afara sarbatorilor de Paste sau Craciun. Cu atât mai putini sunt cei care stiu ca orasul are biserici vechi de sute de ani.
Cu câteva secole in urma, Craiova era doar un târgusor de marimea unei comune a zilelor noastre. Centrul orasului a fost vreme de sute de ani in jurul unor biserici, asa-numitul „kilometru 0“ situându-se undeva intre bisericile Sfântul Dumitru si Madona Dudu (sau Maica Precista, cum i se spunea odinioara). Bisericile Craiovei de astazi sunt nu doar locasuri de cult, ci si locuri incarcate de istorie, care pot spune multe despre trecutul zbuciumat al orasului, despre cutremurele de pamânt ori pustiitoarele atacuri otomane.
Catedrala Sfântul Dumitru
Biserica Domneasca Sfântul Dumitru (Catedrala Mitropolitana de astazi) este considerata cea mai veche constructie religioasa din municipiu. Inceputurile sale nu se cunosc cu certitudine, insa vasele de lut gasite in anul 1888 la temelia fundatiei, datate in ultimele secole ale primului mileniu al erei noastre, si grosimea impresionanta a zidului (de peste un stânjen), au constituit argumentele pentru care se considera ca aceasta institutie religioasa apartine secolelor VIII-XI. Arhitectura bisericii, in stil bizantin, asemanatoare cu cea a Bisericii Domnesti din Curtea de Arges si a Bisericii Domnesti din Târgoviste, a intemeiat presupunerea ca zidirea a avut loc in secolele X-XIV, cel mai târziu in vremea lui Mircea cel Batrân. O alta dovada care atesta vechimea monumentului este clopotnita veche, construita cu caramizi romane (luate probabil de la cetatea antica Pelendava – Mofleni).
Recladita de Matei Basarab in Craiova, unde era „mosie din stramosie a mariei sale“, biserica a durat pâna in anul 1888. Prima reparatie a bisericii s-a facut in 1690 de marele armas Petre Obedeanu (a fost reparat zidul si a fost acoperita cu sindrila). In timpul lui Constantin Brâncoveanu au fost refacute chenarele ferestrelor in stil brâncovenesc. Marele stolnic Constantin Obedeanu restaureaza si el biserica in 1723-1724 . Pentru aceasta, domnitorul Stefan Racovita, in 1764, a daruit Bisericii Sfântul Dumitru din Craiova intreaga mosie a Craiovei. In perioada 1768-1775, biserica a fost reparata de clucerul Constantin Argetoianu.
Din cauza a cutremurului din 1838, biserica s-a deteriorat. Stingându-se familia ctitorilor, biserica ajunge in ruina. Dupa 1848, a ramas in parasire, apoi a fost inchisa. Intre anii 1885-1888 a fost demolata. La 12 octombrie 1889 a fost inceputa reconstructia ei, insa biserica a fost terminata definitiv abia la 26 octombrie 1933.
Biserica Madona Dudu
Numita si „Sfânta Biserica Maica Precesta“, ori „Biserica de la Dudu, de aici, din Craiova“, a fost zidita din piatra intre anii 1758 si 1760, de negustorul Hagi Gheorghe Ioan si clucerul Constantin Fotescu. Biserica de zid a fost construita in stil brâncovenesc, pe locul unei bisericute de lemn, in imediata apropiere a târgului Craiovei, situat in Vâlceaua Elca.
Ctitorii ei au inzestrat-o cu mosii (Maglavitu-Mehedinti, Maracinul-Dolj), vii si multi robi tigani, moara la Jiu si mai multe pravalii in Craiova. Hagi Gheorghe Ioan a construit si chilii in care a functionat primul spital de alienati mintali din Craiova. A durat pâna in 1841, când, din cauza stricaciunilor provocate de cutremurul din 1838, a fost demolata. Pâna in anul 1844, a fost construita o biserica in stilul barocului austriac de catre un arhitect din Viena, chemat de Iordache Otetelisanu. Locasul a fost darâmat in anul 1913, pentru a se construi altul, mai spatios, care este actuala biserica.
Biserica Maica Precista de la Dud a avut un insemnat rol cultural si filantropic. O parte din veniturile ei au fost folosite de Primaria Craiova pentru lucrarile de modernizare a orasului: pavarea strazilor, alimentarea cu apa din sursa Gioroc, canalizarea orasului s.a.
Biserica Sfânta Treime
Situata in fata Colegiului „Carol I“, a fost ctitorita in anii 1765 -1768 de Dumitrana Stirbei, sotia marelui stolnic Constantin Stirbei, fost caimacan al Craiovei in 1741.
Dupa moartea Dumitranei Stirbei (1790), de biserica a avut grija marele vornic Barbu Stirbei, care ii lasa prin testament (1811) mosiile Broscari (azi Livezi – Mehedinti) si Mlecanesti – Dolj.
In 1840, biserica a fost refacuta de Barbu Stirbei, prilej cu care i s-a asezat pisania ce mentioneaza ctitorii. O noua reparatie i s-a facut in anul 1890, iar intre anii 1901 – 1906, biserica a fost darâmata si recladita, dupa planurile arhitectului francez André Lecomte de Noüy. La sfârsitul secolului al XIX-lea s-a incercat sa se deschida un spital din fondurile bisericii, fapt nerealizat. In perioada interbelica, biserica a sustinut un dispensar medical pentru saraci, instalat provizoriu in casele de lânga biserica, iar dupa 1940 intr-un local propriu, situat pe fosta strada Calomfirescu.
Biserica Obedeanu
Purtând hramul „Buna Vestire“, biserica ce se afla acum lânga Scoala nr.1 Craiova de pe strada Brestei a fost ctitorita la 1748 de marele paharnic Constantin Obedeanu. Asezamântul a fost la inceput manastire si spital.
La 1775 s-a constituit aici „scoala obsteasca de la Manastirea Obedeanului“, unde, cu sprijinul domnitorilor Ipsilanti si Caragea, au invatat cei doi dascali carte pe cei 20 de „ucenici“, proveniti nu doar din rândul fiilor de boieri, ci si dintre „scapatate obraze“ ori din cei „câti au râvna si iubesc invatatura“. In 1822, dupa inlaturarea fanariotilor, scoala publica de pe lânga Manastirea Obedeanu a devenit „scoala domneasca“, unde se preda nu doar in româna, ci si franceza si greaca.
In urma marelui cutremur din 1838, biserica a ajuns „intr-o desavârsita darapanare“, dupa cum se arata intr-un document al vremii, astfel ca a fost supusa unei reparatii capitale, inlaturându-i-se turla mare si refacându-i-se clopotnita. Ultima reparatie radicala s-a facut in 1857 – 1858. Cladirile din incinta curtii bisericii au fost demolate in 1888 – 1889, pe locul lor construindu-se localuri pentru scolile primare de fete si de baieti (Scoala Obedeanu).
Biserica Sfântul Spiridon
Numita si Biserica Vladaianului, a fost cladita pe botul dealului creat de doua pâraie care strabateau odinioara Craiova – Valea Orbetilor (azi strada Stefan cel Mare) si Valea lu’ Opinca (astazi, Calea Bucuresti). In aceasta zona, numita Mahalaua Vladaianului, in 1800 s-a purtat o apriga lupta intre armata domneasca si turcii lui Cara Mustafa.
Pisania bisericii indica faptul ca biserica a fost „zidita din temelie“ pe locul unei bisericute de lemn in anul 1758, ctitori fiind Fota Vladaianu (al carui portret se mai pastreaza in biserica) si Ilinca Vladaianca. Si aici, in urma marelui cutremur din 1838, a fost necesara efectuarea unor reparatii, fiind refacuta o parte din zidul altarului.
Biserica Sfântul Ilie
Biserica Sfântul Ilie, ctitorie a neamului Otetelisenilor, este a doua constructie religioasa din zid din Craiova. Ctitorie a vornicului judetului Dolj, Ilie Otetelisanu, dateaza din anul 1720. Biserica – modesta, cu un singur turn – a fost ridicata in locul cel mai aglomerat din oras, intre târgul permanent al Craiovei si Târgul de Afara. Pisania veche nu se mai pastreaza, iar inscriptia asezata in 1890 (anul recladirii bisericii in forma de astazi) arata ca locasul a fost ridicat pe locul celui vechi zidit de „dvornicul Ilie Otetelisanu, pe la 1751“, insa constructia exista cu câteva decenii inainte.
Biserica a avut in proprietate mosia Calafatului. In 1826 avea 16 pravalii in Craiova, date cu embatic (chirie), aproape toate fiind grupate in jurul bisericii. Veniturile acesteia au fost substantiale, permitându-si sa intretina un pension de fete, in „case luate cu chirie“, inainte de 1835, de catre Iordache Otetelisanu – fondatorul „Pensionului Lazaro-Otetelisanu“.
Biserica Sfântul Nicolae – Craiovita
A fost ridicata cu circa trei secole in urma in mahalaua Craiovita (sau mahalaua Danesti, cum i se mai spunea odinioara). Acum se afla in vecinatatea unui cartier de blocuri relativ nou (blocurile din spatele Casei Tineretului), pe care autoritatile comuniste intentionau inainte de 1989 sa-l dezvolte, numindu-l „cartierul Cerna“.
Biserica a fost refacuta in 1730 – 1732, ctitorii cunoscuti fiind „jupan Alexie Becheanu, jupan Oprea Becheanu si Mateiu Salceanu“. Dupa 1800, biserica a intrat sub patronajul „mahalagiilor“ si a mai multor corporatii mestesugaresti (dulgheri, tâmplari, zidari, fântânari), numite in epoca „iznafuri“. In 1860, „pitareasa Balasa, sora polcovnicului Ion Solomon din orasul Craiova, cu a dumneaei singura cheltuiala, a acoperit aceasta biserica din nou, peste tot cu tinichea, a facut tavanul de zid, de sub acoperis, a facut toata pardoseala bisericii cu blane de brad, fiind fost de caramida si stricata, a tencuit fata bisericii pe dinafara cu var, fiind ruinata“, astfel ca „epitropii si mahalagiii“ au fost nevoiti sa ajute si ei cu bani pentru terminarea lucrarilor. „Chocoana pitareasa Balasa“ si-a gasit, drept multumire, o fresca pe zidul de nord al bisericii.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou
Acest monument a fost cunoscut la un moment dat si sub denumirea de Biserica Solomon, de la casa lui Ion Solomon din apropiere, dar si de Biserica Stoenestilor, dupa numele ctitorilor. In 1755, pe când domnea in Tara Româneasca Constantin Mihai Racovita, fostul staroste al negustorilor craioveni, „jupan Milco Stoenescu, impreuna cu jupanita dumnealui Ilinca“ si cu nepotul sau, „chir Hagi Constantin Stoenescu“, au zidit „din temelie“ si „au impodobit din inceput pâna la sfârsit“ aceasta biserica din „mahalaua negutatorilor“. In urma cutremurului din 1838, Statie Stoenescu a reparat biserica si i-a schimbat infatisarea – „a darâmat turlele fiind slabe de cutremur si a construit una din lemn captusita cu tabla, a refacut acoperisul si altele“.
Turlele au reaparut insa in 1913, construite din zid de arhitectul Petre Antonescu, iar actuala pictura a fost executata in fresca intre anii 1925-1928 de cunoscutul pictor Eustatiu Stoenescu, ajutat si de Al. Ciucurencu.
Biserica Belivaca
Situata intre strada Iancu Jianu (fosta Domnitei) si strada Amaradia (Calea Amarazii), a fost ctitorita de Hristea Belivaca (unul dintre negustorii de frunte ai Craiovei de la sfârsitul secolului al XVIII-lea) si Mihai Socolescu (boiernas). In anii 1794-1800, se reconstruieste din caramida din temelie. A purtat diferite denumiri: Sfântul Nicolae ot Traistari, Sfântul Nicolae Amaradia, Sfântul Nicolae Socolescu, ramânând sub numele de Sfântul Nicolae Belivaca, dupa numele ctitorului. Este singura biserica din Craiova care mai pastreaza fresca originala. Pentru intretinerea ei, biserica a fost inzestrata cu odoare si cu mai multe locuri de case de catre ctitorii ei si de alte persoane din mahalaua respectiva.
A fost reparata in 1867, când a fost transcrisa si pisania veche a bisericii, de catre Balasa Sineasca, sora polcovnicului Ioan Solomon. Infatisarea de azi se datoreaza reparatiilor generale de restaurare din anii 1956-1958.
Biserica Basica
Situata pe strada Matei Millo nr.13, este cunoscuta sub numele de Biserica Basica sau Biserica Jienilor. A fost zidita in 1680, ctitori fiind Chiriac Jianu, Voicu Jianu, Grigore Cupetul.
Intre anii 1780 si 1806, biserica a fost restaurata si inzestrata de Hagi Stan Jianu si apoi de fiul sau, paharnicul Stanut Jianu, si negustorul Chirca Babeanu. Constructia din zid foarte gros a fost reparata in 1864, 1893 si 1912.
Denumirea de Basica pare s-o fi primit de la forma de mare sfera a turlei, fapt pentru care intr-o tiparitura de la 1802 face sa se aminteasca de „Sfânta Manastire Toti Sfintii, ce se cheama Biserica cu Basica din Craiova“.
Biserica Sfintii Apostoli
In preajma Târgului de afara al Craiovei, pe locul unei biserici mai vechi, in anii 1781 – 1784, Popa Hristea „prin ajutoarele altor boieri si negutatori“ a ridicat biserica de zid, pe care a inchinat-o Episcopiei Râmnicului. Constructia a suferit grave avarii la cutremurele din 1802 si 1838: cele doua turle s-au prabusit, bolta altarului a crapat, iar pridvorul s-a surpat. A fost reparata in 1855 de isnaful (breasla) cizmarilor.
Biserica Sfântul Ioan – Hera
A fost prima biserica ridicata la inceputul secolului al XIX-lea. Ctitorul bisericii a fost Hera Stoenescu care a construit, cu ajutorul isnafului cojocarilor, biserica din zid pe locul uneia din lemn, arsa de cârjalii in anul 1801. Lucrarile de constructie au inceput in anul 1804 si au fost continuate si terminate de fratele ctitorului, Serban Stanescu. La 1826, Ene Chiurcibasa, „ales de rufet“, a facut clopotnita si a terminat si biserica de zugravit. Reparatii au fost facute bisericii in anii 1860, 1869, 1906, 1933 (s-a pictat in intregime interiorul).
Biserica Sf. Ioan – Hera pastreaza traditionalul stil muntenesc – brâncovenesc al secolelor al XVII-lea si al XVIII -lea. Din pomelnicul acestei biserici, scris de Florea Dascalul, la 1808, aflam ca in Craiova existau, in acele vremuri, 103 cojocari, 26 cizmari, 1 boltas, 1 argintar si 9 negustori.
Manastirea Cosuna
Cea mai veche constructie – care s-a pastrat, atestata ca atare, este Manastirea Cosuna – Bucovatul Vechi. Dar, in afara de biserica, nu s-a pastrat pâna in vremea noastra nici una din vechile sale cladiri. Unele au cazut victima jafurilor si incendiilor, altele au fost distruse de calamitati naturale (revarsarile Jiului si numeroasele cutremure de pamânt).
Data construirii este indicata diferit in mai multe izvoare. Pisania indica 3 decembrie 1572. O veche cartografiere sustine insa ca manastirea ar fi fost zidita in 1483 (parere la care subscriu, deopotriva, B.P. Hasdeu si Nicolae Iorga). Pentru zidirea bisericii s-a folosit piatra (pentru temelie) si caramida (pentru soclu si ziduri) castrului roman Pelendava.
Legenda dudului
Se spune ca in livada care se afla pe vremuri acolo unde este acum Biserica Madona Dudu s-a gasit intr-un dud o icoana a Maicii Domnului. Icoana a fost luata de acolo si dusa intr-o biserica, insa a disparut din biserica si a fost gasita din nou in acelasi dud. Proprietarul locului, un stramos al clucerului Chiriac Gaianu, a hotarât atunci sa ridice pe acel loc o biserica din lemn, drept acoperamânt al acelei icoane.
