Erau pâna nu demult o familie cu o situatie materiala modesta. Dupa inundatiile din primavara insa, au ajuns la limita saraciei.
Constantin Nicolaescu este om de serviciu la Scoala din satul Plosca, iar Marinela, sotia lui, este casnica, isi creste cei cinci copii. Cel mare are 17 ani, iar restul au vârste cuprinse intre 13 ani si opt luni. Aveau o casa construita cu mari eforturi financiare. Reusisera sa isi ridice locuinta visata, cu trei camere, isi cumparasera câte ceva prin casa, aveau o gospodarie frumoasa cu pasari si animale. Cosmarul prin care au trecut i-a ruinat, au ramas doar cu hainele de pe ei si cu câteva lucruri pe care acum le pot folosi doar de decor pentru ca nu mai functioneaza. „A treia zi dupa Paste ne-a cazut casa. Era apa de un metru in curte, iar in casa toate lucrurile pluteau. Copilul cel mic avea atunci doar trei luni… A fost infiorator, cu apa de jur-imprejur, oamenii disperati, animale inecate… Am trait clipe de cosmar, iar acum, o data cu venirea toamnei, groaza patrunde si mai mult in noi. In fostul grajd, in care ne tineam animalele, am asezat un pat primit de la oameni, un aragaz si doua icoane. Pe jos este pamânt, iar zidurile au crapaturi in ele. Atât mai avem, nici macar haine de schimb pentru copii nu am. Din casa a ramas doar o gramada de lemne, iar din mobila o stiva de blani“, a povestit Marinela Nicolaescu.
„Mâncarea de la primarie este stricata“
Imediat ce intri in ograda familiei Nicolaescu esti intâmpinat de copiii care cauta cu ochisorii lor tristi o raza de speranta, o mângâiere sau o hainuta de pomana. Sunt mici, slabi, murdari, in haine ponosite de atâta spalat si purtat, cu fetele si mânutele pline de praf. Copiii cei mici sunt bolnavi, au racit umblând doar cu o bluza pe ei, cu picioarele goale prin apa si pamântul imbâcsite. Când deschizi usa grajdului, zaresti intr-un patut, inconjurat de plapumi si toale, micutul de numai opt luni. A inceput deja sa mearga de-a busilea printre vechiturile aruncate pe pat, a inceput sa gângureasca si sa zâmbeasca la orice persoana care il mângâie. Traiesc in conditii mizere, cu sobolani misunând prin ograda. Spre fericirea parintilor, Dumnezeu le-a daruit copii sanatosi, desi sunt hraniti doar cu lapte, cartofi si conserve. „Noroc cu barbatu-meu ca munceste la scoala si primeste salariu de doua milioane de lei, altfel nu stiu cum am trai. Singurii bani pe care ii mai primim sunt alocatiile copiilor, ajutor social ne-au spus ca nu avem dreptul pentru ca are barbatu-meu salariu! Din fericire, am reusit sa salvam vaca, astfel am lapte pentru copii. Mâncarea pe care o primim ca ajutor de la primarie de nenumarate ori a fost stricata. Am desfacut conserve de carne si porc si pateuri stricate, iar pastele fainoase erau pline de viermi. Cei de la primarie tin alimentele si conservele depozitate prin magazii saptamâni intregi sau chiar luni si apoi ni le dau noua. Am mai primit ca ajutor un lighean in care framânt pâine, hainele copiilor le spal prin jgheaburi…“, a adaugat mama celor cinci copii.
De o jumatate de an, sotii Nicolaescu asteapta materialele de constructii pentru a se apuca de ridicarea noii case. Povestesc cu tristete ca zilnic bat drumul primariei sperând sa le acorde cineva ajutorul cuvenit. Nu au primit insa decât o jumatate de remorca de nisip, restul materialelor urmând sa le obtina atunci când „Guvernul le va trimite“…
