Cu o istorie de peste cinci veacuri, cu locuri care acum vreo zece ani atrageau sute de turisti pusi pe distractie, doua sate doljene, Malu Mare si Preajba, stau de straja aproape de unul dintre hotarele Craiovei.
Satul Malu Mare, resedinta a comunei cu acelasi nume si aflat la o distanta de sapte kilometri de Craiova, a fost amplasat in trecut in lunca Jiului, pe malul stâng al râului si se numea Ciulnita. Pentru ca era amplasat pe malul Jiului, existau pericole de inundare prin revarsarea apelor. Din aceasta cauza, satul a fost stramutat pe locul actual. I s-a dat numele de Malu Mare – de la partea de vest a satului, acolo unde exista cel mai inalt mal al Jiului.
Exista documente care atesta ca satul Malu Mare are o vechime de peste 500 de ani. In cartea de hotarnicie al lui Vlad Calugaru, din 16 martie 1494, sunt amintite satele Ghindeni si Birosloveni – fostul sat Malu Mic – asezate lânga satul Malu Mare. Intr-un document din 7 noiembrie 1588, Mihnea Turcitul invita la cina pe Banul Armada, ocazie cu care se stabileau hotarele spre Cosovenii de Jos, Ghindeni si Birosloveni.
De asemenea, câteva documente atesta participarea cetatenilor din Malu Mare la Razboiul de Independenta din anul 1877, precum si la rascoala taraneasca de la 1907. Iar pentru eroii locului care au cazut in luptele din razboiul pentru intregirea tarii din 1916 – 1918 s-a ridicat un monument chiar in centrul satului.
Preajba lui Iancu Jianu
Documentele istorice atesta ca aceasta asezare a luat nastere pe timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu, pe atunci numindu-se Preajba Domneasca.
Despre perioada moderna, un Dictionar istoric spune: „Comuna infiintata in anul 1873, desfiintata in anul 1875, reinfiintata in anul 1887, desfiintata in anul 1912, reinfiintata in anul 1939 si desfiintata in anul 1943“. In perioadele in care a fost desfiintata, Preajba a facut parte, pe rând, din comunele Ghindeni, Cârcea, Malu Mare. In ceea ce priveste monumentele asezarii, acestea nu lipsesc nici de aici. Conacul si biserica din satul Preajba au fost construite acum 175 de ani de cei doi haiduci Hagi Stan si Iancu Jianu, care au adus clacasi pe mosie si i-au improprietarit cu câte o bucata de pamânt. Tot in acest sat exista cea mai veche scoala din tara, având o vechime de peste 250 de ani.
Pentru majoritatea craiovenilor insa, Preajba a insemnat un loc al distractiei. Fostul conac a fost transformat in Hanul Preajba. Ani la rând, acesta a fost locul in care clasa muncitoare de la oras venea la sfârsit de saptamâna sa guste un mic si sa se racoreasca la o halba de bere. Asezat pe malul uneia dintre baltile aflate in zona, cu un restaurant amenajat la parter, cu camere de inchiriat la etaj, cu terasa si chiar cu camping cu 14 casute din lemn, hanul a fost inainte de ’90 unul dintre putinele locuri unde craiovenii puteau veni pe timpul verii sa se recreeze. Se organizau nunti, se faceau petreceri. Hanul Preajba, cu lac cu tot, se numara printre locurile de agrement din apropierea Craiovei, cotat in urma cu vreo 10 – 12 ani la valoarea unei statiuni de pe litoral. Tot olteanul venea aici la sfârsit de saptamâna – cu rata sau cu masina – daca numarul de inmatriculare ii permitea, sa faca o baie, sa spele un covor sau sa se mai intremeze cu un mititel-doi.
Hanul de la Preajba – o ruina
Printre rate, gâste si o baliga de cal, familia se aseza pe paturile cadrilate si se bucura de timpul liber si de conditiile rustice fermecatoare. Pe la vremea prânzului, când soarele pripea mai tare, se tragea mai la umbra, scotea din sacosa de tercot câtiva castraveti, doua-trei rosii si o bucata de brânza cu care isi potolea foamea. Inca o baie, siesta la umbra, apoi se incarcau cu mic cu mare in Daciile 1300 si se grabeau spre o noua saptamâna in câmpul muncii, purtati clipa de clipa de amintirea orelor petrecute la Preajba.
August 2006 – poarta impunatoare a hanului e larg deschisa. Firma din fier forjat e ruginita si sta spânzurata, având scrisul injumatatit. In curte – liniste. Rondul de flori, altadata tuns frumos, cu model, este azi napadit de buruieni crescute de-un ‘nalt de om. Nimeni in jur. Un camion stricat si patru câini vagabonzi tolaniti la umbra zidurilor de pe care zugraveala a crapat de mult. Intr-un colt, stive de panouri care altadata margineau terasa, ruginite. Foisorul de unde nu mai departe de acum 10 – 15 ani rasunau sârbele si horele este astazi adapost pentru mese raschirate si scaune rupte. Mai jos, spre mal, casutele de lemn sunt aliniate frumos in vegetatia bogata de vara. Cu lacatul pe usa si impresurate de vrejurile intortocheate ale iederei, asteapta in zadar vizitatori. In spate, lacul. Cam murdar si fara nici un intrus care sa-i tulbure obrazul neclintit. Nici rate – aviara le-a pus la respect – nici oameni. Craiovenii si-au pierdut demult interesul pentru distractiile de la Preajba.
„N-a mai venit nimeni de ani de zile pe aici“, spune ingrijitoarea, o femeie din sat angajata cu pazitul ruinelor si singurul suflet – in afara de câini – care mai bântuie astazi odaile vechiului han. „Niste tineri au mai facut acum vreo trei-patru ani Revelionul aici. Ghirlandele mai stau si acum agatate de tavan“, zice ea, deschizând „salonul“ care altadata gemea de lume. „Dar de atunci, nimeni…“.
Concurenta capitalista
In sala capitonata cu lemn, sute de scaune sunt asezate „de inchidere“, peste mese. De sus, din plafon, candelabre imense cu globurile lipsa atârna printre panglici de culori prafuite. La o privire fugara, ai zice ca tocmai s-a incheiat un chef pe cinste. La fel si in camerele de la etaj: paturile din fier forjat, cu noptiere asortate, sunt complet echipate pentru oaspetii extenuati de distractie.
„Hanul a fost renovat acum câtiva ani de noii patroni, unii mari de la Craiova… Atunci au amenajat grupuri sanitare la fiecare camera, au zugravit, au adus mobila noua. O vreme parea ca o sa infloreasca din nou hanul… N-a durat mai mult de câteva luni insa si a ramas iar in paragina“, spune ingrijitoarea, incuind in urma sa odaile.
In curte, potaile zac tolanite in umbra peretilor. Cald, liniste, pustiu. De dincolo de lac se face auzita forfota tinereasca. „E de la Danciu, de la piscina“, se uita parca in ciuda femeia la strandul dichisit de dincolo de apa, care a luat de câtiva ani locul si faima hanului. Acolo s-au mutat craiovenii, venind vara de vara la plaja, la mititei si bere, la discoteca, nunti ori botezuri… Dincoace, nici tipenie de om. Pe portile mari, boieresti, firma hanului râde stirba la soare. Singurul oaspete care catadicseste sa mai pofteasca pe acolo.
Confiscat, renovat, revendicat, ruinat
Având o vechime de 270 de ani, hanul a apartinut boierului Ion Stancalie. „In vremea comunistilor, printr-un proces-verbal de rechizitie, cladirea a fost confiscata de stat. Acum il revendica impreuna cu unul din lacuri. In prezent, hanul este inchiriat de COREALIS, fost ICSAP. Prin ’75-’80, când Vasile Bulucea era prim-vicepresedinte la judet, a fost ultima data renovat in intregime. Atunci au fost construite si casutele. Primaria Malu Mare nu poate face nimic in privinta acestui loc. Hanul impreuna cu lacul de lânga el au fost revendicate de Gheorghita Stancalie, sotia proprietarului. Si de mai multi ani, aceasta este in proces cu COREALIS, pentru a-l recapata“, a declarat Marin Stancu, viceprimar al comunei Mlau Mare.
