Comuna Tâmna, situata in judetul Mehedinti, are o istorie veche si bogata in evenimente. Oamenii sai s-au inrolat la 1821 ca panduri in armata lui Tudor Vladimirescu, care ii astepta in Strehaia pentru a porni marea revolutie. Mai târziu, in secolul al XIX-lea, pe teritoriul comunei s-au intarit proprietati boieresti precum Isvoranu, Gheorghiu, Albu, Cârjeu, Isarescu. S-au imbogatit aici si ciocoi cum a fost Elefterie Ioanid, cladind conace mari si stapânind mosii intinse.
In cutremuratorul an 1907, in inimile mehedintenilor s-a aprins focul rascoalei. Intrucât in urma invoielilor agricole incheiate pe spinarea clacasilor, greutatile au prins a se inmulti, oamenii au inceput sa plece de pe o mosie pe alta. Curând, zilele de claca, plocoanele, renta in bani si toate celelalte neajunsuri i-au determinat pe taranii din Tâmna sa se rascoale impotriva boierilor. In acel an, clacasii din Tâmna au primit gloante in loc de pamânt. Ca sa ii amageasca, boierii le-au dat izlazul de pasunat. Oamenii au descoperit mai târziu inselaciunea: terenul era accidentat, iar vara se pârjolea din cauza arsitei.
In 12-18 martie, focul rascoalei a cuprins Mehedintiul, taranii de aici alaturându-se in protestele lor celorlalti nepastuiti din tara. Exista o serie de documente care atesta violenta ridicarii la lupta a taranilor din Tâmna. Aici si in localitatile inconjuratoare – Boceni, Pavat, Branistea – flacarile marii rascoale au mistuit zone intregi, pârjolul cuprinzând atât proprietatile si bunurile arendasilor, cât si pe acelea ale burgheziei satesti. La Tâmna, ca si in alte parti, rascoala a fost condusa de oameni simpli, asupriti, invatatori, preoti: Ion Lica Pavel, Ion Lapadat Bojneag, Ion Tudorica.
