O statistica din 2005 arata ca in Tâmna ar fi 711 romi, grupati astfel: 350 in Valea Ursului, 250 in Plopi si 111 in Fata Cremenii. Daca de-a lungul timpului, multe dintre obiceiurile comunitatii s-au schimbat, romii adoptând multe aspecte ale vietii românilor, nunta tiganeasca este singura ramasa neschimbata. Desi, intr-un anumit fel, se aseamana cu nunta românilor, uniunea tinerilor de etnie roma are câteva trasaturi specifice, pastrate de sute de ani.
Casatoria cuprinde mai multe etape. Se incepe cu „marturisirea“: daca baiatului ii place fata, acesta trebuie sa le spuna parintilor lui. In cazul in care nu exista nimic ce ar putea impiedica inrudirea tinerilor, parintii (viitorii socri mari) au datoria sa o ceara pe fata de la parintii ei. Dar nu merg personal – cum se intâmpla la români – ci trimit un sol, de obicei un apropiat al familiei fetei. Acesta merge de mai multe ori la parintii fetei pentru a face cunoscuta cererea si ii intreaba daca sunt de acord sa primeasca familia baiatului. In cazul fericit in care raspunsul este afirmativ, se stabileste data unei intâlniri si atunci baiatul, parintii si rudele lui vin acasa la fata cu o sticla de tarie impodobita cu funda rosie. Se asaza cu totii la masa si discuta conditiile casatoriei, locul unde vor locui insurateii, obligatiile, datoriile fiecaruia. Desigur ca nu este uitat nici cel mai fierbinte subiect: suma pe care parintii o vor da parintilor fetei in semn de cumparare!
Dupa ce se cade la intelegere, gusta din sticla adusa, in ordine, fata, apoi baiatul, parintii fetei, parintii baiatului si toate rudele, ca semn ca au fost de acord cu casatoria. Se spune atunci ca „fata a fost promisa“. Mama baiatului desprinde funda de pe sticla si o leaga in parul fetei. Aceasta o va purta zi de zi, neincetat, pâna in ziua nuntii, semn ca este logodita.
Fecioria lui – platita indoit!!
In ziua nuntii, nasa imbraca (sau inveleste) mireasa, ii pune voalul, iar nasul barbiereste mirele, pe melodii specifice evenimentelor, exact ca la nunta de români. Dupa aceea incepe petrecerea. Seara, mireasa si cavalerul de onoare incep strângerea darului. Mesenii pun pe o turta de pâine, purtata de cavalerul de onoare, banii pe care ii ofera mirilor. In trecut aceste nunti erau fara dar. Se juca, se mânca si se bea pe saturate, iar acesta era singurul cadou pe care tiganii il ofereau din inima mirilor. Lucrurile s-au mai schimbat cu trecerea anilor, cu economia de piata si cu nevoia de bani pentru a pleca in Italia ori Spania, la „munca“. S-a impus deci darul, ca la orice nunta curat româneasca, menita sa dezlipeasca o familie tânara pornita pe anevoiosul drum al vietii. Aceasta este, de fapt, singura schimbare pe care nunta tiganeasca a suferit-o de-a lungul anilor.
Dupa strângerea darului, mirele si mireasa se retrag in camera lor, timp in care afara petrecerea continua. Dimineata are loc, desigur, „jucatul camasii“ pe care a purtat-o fata in timpul nuntii. Daca fata a fost virgina este mare bucurie si petrecerea continua cu mai mare veselie! Daca a fost patata, scandalul nu mai are margini: neamurile se incaiera intre ele, de multe ori recurg la violente si injurii. Când spiritele reusesc totusi sa se mai calmeze, se solutioneaza problema financiara: parintii fetei inapoiaza banii primiti pentru fata familiei baiatului, basca alta suma pentru „fecioria“ baiatului, pierduta definitiv si irevocabil!
Nevasta tânara, divortata repede
In ultimii ani, majoritatea tinerilor romi din Tâmna au plecat pe drumurile lungi si intortocheate ale Europei. Daca intemeiaza familii, cei mai multi o fac in comunitatile de acolo, respectând pe cât posibil traditia tiganeasca. Putini au ramas sa se mai insoare acasa. Si cei care comit totusi fapta nu sunt nici la prima tinerete, nici mânati de vreo patima ucigatoare. Intocmesc niste acte, la mica intelegere, pentru a evita dificultatile la trecerea granitei si conflictele cu autoritatile de acolo. Fara nunta, fara chef, fara petrecere, fara fast. Cât mai linistit cu putinta si de durata cea mai scurta, cât se rezolva problema. Convietuirea mirilor sub acelasi acoperis nefiind obligatorie, fiecare isi vede de viata si chiar familia lui, pâna la solutionarea problemelor si pronuntarea divortului. Cam asa s-a intâmplat cu Gheorghe Hronea, din Fata Cremenii, care a lua-o de nevasta, pe 5 aprilie, anul asta, pe Luminita Barbu. „Nici nu am terminat bine luna de miere, si am si dat divort!“, a spus tiganul trecut binisor de 45, dar deloc suparat. „Daca era mai tânara, ce sa-i fac? Bine ca am ajutat-o si io cum am putut…“
