21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalHotu-i hot pâna moare

Hotu-i hot pâna moare

Toata viata a fost hot. Gainar, mai bine zis, pentru ca a bagat mâna numai dupa nimicuri. De bine, de rau, s-a descurcat totusi. Astazi insa Cartofu’ nu mai poate. Nu ca si-ar fi pierdut cumva indemânarea, asta stie el bine ca n-o sa-l paraseasca niciodata. Dar hotul s-a imbolnavit. Atât de rau, ca e pe moarte. Iar spaima cea mare este ca nu are cui lasa frumusete de maiestrie!


A inceput de mic. „Cu oua“, povesteste rar si bolnav Cartofu’, pe numele adevarat Dumitru Caramalau, abia tinându-se pe picioarele slabite. Dupa socotelile lui, din cei 55 de ani de viata, vreo 50 au fost de hotie. In ciuda vremii care a trecut peste el si a subrezeniei fizice, memoria i-a ramas intacta. „Intâi luam de acasa si vindeam in sat. Dup-aia am inceput sa ma furisez la oameni in curti. Dibuiam cuibarele, furam toate ouale pe care le gaseam si plecam cu ele in satele vecine. Faceam si eu un ban sa-mi iau acadele si tigari…“. Parintii, oameni gospodari si cu frica lui Dumnezeu, n-au gândit defel ca singurul lor fecior ii facea de rusinea lumii. L-au lasat deci in plata Domnului, sa-si vada de copilarie ca oricare alt copil, credeau ei. Când s-au dumirit ei cam ce viata urma sa aiba baiatul, era prea târziu.


Sapte ani de condamnari


Urmându-si „chemarea“, Dumitru a continuat cu gainariile, devenite din zi in zi tot mai substantiale. „Am trecut la gaini si alte pasari“, isi puncteaza el evolutia. „Apoi, in functie de necesitati, la alte lucruri folositoare de pe lânga casa… si masina omului. Grâu, porumb, câte o unealta sau piesa… Le luam asa, mai mult cu imprumut, de la oamenii pe care ii ajutam si nu-i gaseam acasa“, a incercat Cartofu’ o justificare a faptelor sale. De la vecini, de la neamuri, de la prieteni – oriunde se ducea nu pleca niciodata cu mâna goala. Din flacau ajunsese barbat in toata legea. La fel si furtisagurile, care au inceput sa aiba curând si urmari: condamnari.


S-au tinut lant – timp de sapte ani, Cartofu’ abia a avut timp sa mai treaca pe acasa, pe la ai lui.


„In ’74 am luat un an jumate pentru tentativa de furt. Nu era mult: o naveta goala, costa 75 de lei“, explica nevinovat Dumitru, sprijinindu-se de tocul vechi al usii. „In ’76 am imprumutat o haina din aia de luat deasupra. Mi-au dat unu’ si patru luni, nenorocitii“, se arata barbatul din ce in ce mai revoltat de nedreptatea autoritatilor care i-au chinuit tineretea. „Vreo doi ani mai târziu, eram la Timisoara, la un chef la Pallace… M-a trimis Sfetcu Marian sa iau tigarile din Moskvich. M-am dus, dar… am gresit masina!“ Se asaza pe iarba, ajuns la capatul puterilor. Boala il stoarce de puteri. Doar amintirile unei tinereti zbuciumate il mai tin in viata – putina, dupa cum i-au spus medicii.


Cancerul i-a adus iertarea


De o luna, Dumitru Caramalau, din satul Plopi, comuna Tâmna, mai cunoscut pe numele de hot drept Cartofu’, e pe moarte.


„Ma durea rau aci, la spate. Am zis c-am racit si m-am dus la doctor, la Severin. Mi-au facut raze, analize. Mi-au spus dupa trei zile ca am cancer pulmonar, ultima faza“, povesteste.


Barbatul s-a intors atunci acasa aproape desfigurat de suferinta. Tot satul l-a condus cu privirea, de-a lungul ulitelor: slabise mai bine de zece kilograme in doar câteva zile, era de nerecunoscut. Si-a dat fiecare cu parerea, s-au intrebat in stânga si in dreapta, neindraznind totusi sa-i calce pragul. In cele din urma au aflat cu totii nenorocirea: hotul lor care le facuse zile fripte o viata intreaga se ducea!


„L-am botezat, sunt nasa lui care l-a tinut in brate! Am avut grija de el de când era mic! Dar nu m-a iertat nici macar o data: mi-a luat tot, porumb, fasole, banii de reparat casa! Cum venea in vizita, cum ramâneam saraca. Pâna si praful de copt si cartea de bucate mi le-a furat! Da’ tot imi pare rau de el – e amarât, saracu’. Nu are decât hainele de pe el! Ii duc acum mâncare, mâine o sa-i pun o lenjerie curata… Ce sa fac, Doamne iarta-ma, e bolnav si neputincios. Sper numai sa-mi zica, pân-o inchide ochii, ce-a facut cu aparatul de sudura, poate-l recuperez!“, se roaga in fiecare zi cu lacrimi miloase Sânziana Gabauceanu, nasa lui Cartofu’, secretara la primarie si una dintre femeile saracite de hot.


Astazi, de raul cancerului, mai toata lumea din Plopi l-a iertat pe Dumitru. Trec pe lânga poarta lui si se inchina la Cer, sa-l ierte si pe el pentru ce-a pacatuit pe lumea asta. Doar Cartofu’ nu mai roaga nimic pe nimeni. Cât e ziulica de lunga, sta. In casa darapanata, fara usi si ferestre, ori in curte, pe iarba, pe locul unde au fost odata portile. Sufla din greu si, când poate, se muta de pe un picior pe altul. Se uita la vecini, cu jind. De-ar mai fura macar o data, parca ar mai invia nitel! Dar nu mai poate, ofteaza, decât regrete: ca din toata hotia nici macar o usa nu si-a luat! Ca e singur, din doua surori, câte a avut, nici una nu se mai uita la el de când le-a furat! Si ca e singur cuc pe lumea asta, fara macar un copil ori nepot pe care sa-l invete cum e cu gainaria!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

1 COMENTARIU