24.8 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalMicuti care rabda de foame

Micuti care rabda de foame

Au trecut patru ani de când Mariana Rogojina nu a mai facut apel la mila cititorilor Gazetei de Sud. Din pacate, o data cu trecerea anilor, drama femeii s-a accentuat. Traieste intr-o saracie crunta si are de intretinut trei minori.


Mariana Rogojina a avut o viata plina de greutati. A crescut intr-un centru de plasament, nu a avut parte de o copilarie fericita, nu a cunoscut dragostea parinteasca. Din pacate, dupa iesirea de pe portile centrului de plasament, problemele s-au tinut in continuare lant.


A avut o casnicie esuata, crescându-si singura copiii, la care nici macar o secunda nu s-a gândit sa renunte. Isi creste si cei doi nepotei in vârsta acum de cinci, respectiv patru ani, ai caror parinti i-au parasit.


„Am aflat pe propria piele ce inseamna sa cresti la casa de copii“


„M-am maritat de tânara, sperând sa imi intemeiez familia la care visasem toata copilaria si adolescenta. Insa n-a fost sa fie, viata mi-a dat inca o data toate visele peste cap. Mi-am luat copiii si am plecat, pe la vecini, rude, prieteni, pe strazi.


Timp de câtiva ani am locuit in grajdurile Facultatii de Sport. Nu aveam noi cine stie ce, doar câte un lucrusor primit de pomana de la vreun student, doua icoane, un resou… Atât, dar tot era bine ca aveam adapost deasupra capului. Intre timp am ajuns iar pe strazi, iar acum prin bunavointa unor oameni cu suflet ne adapostim temporar intr-o locuinta din satul Salcuta“, si-a inceput povestea propriei vieti Mariana Rogojina.


„Nu am ce sa le dau sa manânce, dar sa ii tin in scoli“


Si cum o problema nu vine niciodata singura, femeia s-a imbolnavit, recent suferind o interventie chirurgicala extrem de complicata. Singurele venituri din care traieste Mariana si cei trei micuti sunt ajutorul social si alocatia propriei copile. Pentru nepoti nu primeste alocatie, nu are dreptul, fara consimtamântul parintilor naturali…


„Nu-mi pot lua insa mâna dupa ei, eu am aflat pe propria piele ce inseamna sa cresti la casa de copii. Rog oamenii cu suflet sa imi acorde o mâna de ajutor sa am ce sa le pun micutilor pe masa. Sunt zile când copiii mei rabda de foame, traiesc pur si simplu cu zile. Mai este putin pâna in luna septembrie, când copila mea trebuie sa inceapa scoala.


Sunt ingrozita, eu nu am ce sa le dau sa manânce, dar sa ii tin in scoli. As da orice pe lume doar ca micutii mei sa aiba o sansa la viata. Am apelat de nenumarate ori si la sprijinul Directiei pentru Protectia Copilului, insa nu am primit nici un sprijin, nici macar nu au venit sa vada in ce conditii imi cresc copiii. Singurul sprijin pe care l-am primit de-a lungul anilor a fost din partea cititorilor Gazetei de Sud“, a adaugat femeia.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

2 COMENTARII