Povestea fara sfârsit a Annei Karenina
Vazând atâtea telenovele cu iubiri nefericite, ca si a ei, Anna Karenina hotari sa se sinucida; si se arunca inaintea trenului. Care ii taie ambele picioare.
Dusa de urgenta la spital, Anna avu norocul ca un renumit chirurg sa fie de garda; acesta, dupa o munca de multe ore, a reusit sa-i puna picioarele la loc.
Numai ca chirurgul, ca orice rus autentic, era mereu beat; drept urmare, i-a pus stângul in locul dreptului si dreptul in locul stângului.
Karenin, trecând pe acasa intre doua sedinte de la minister, s-a declarat satisfacut de rezultatul operatiei, deoarece, in noua situatie, Annei ii va fi mai greu sa calce strâmb.
Voronin lasa locuinta sa eleganta si incapatoare de pe strada Morskaia prietenului sau Petritki, si se muta in garnizoana de la Vladivostok.
Povestea frunzei de vita
Sfântu Petre il surprinse pe Dumnezeu privind la televizor o emisiune cu femei frumoase sumar imbracate (sau, daca vreti, sumar dezbracate).
– Doamne, vad ca-Ţi plac!
– Petre, ce-i frumos si lui Dumnezeu Ii place!
– Pai, Doamne, le-ai facut frumoase si apoi le-ai pus o frunza in fata; si le-ai spus oamenilor sa nu puna mâna pe frunza ca-i pacat.
– Petre, nu stii ca oamenii fac de multe ori exact invers de ce le spun? Pacatul este sa nu pui mâna!
Moartea eminentului chirurg
Era cu adevarat un chirurg eminent si cu multa experienta, putea face operatii chiar si cu ochii inchisi. Era si uman, nu refuza pe nimeni din cei care doreau sa fie operati de dânsul. Singura conditie era sa-si exprime dorinta de a fi operat intr-un mod cât mai substantial.
Dar Craciunul trecut l-a surprins la vila sa de la munte, vila pe care, un viscol puternic o izolase complet. Si tocmai atunci il prinse o criza acuta de apendicita.
Dar nu era nici o problema, se putea opera si singur. Avea intotdeauna o trusa cu el, iar sotia era asistenta medicala si-l putea ajuta la operatie, tinându-i oglinda si tamponând rana.
Dar inainte de a incepe operatia il strafulgera un gând: cum putea sa opereze fara a primi un onorariu de la pacient? Dar pacientul era tocmai el! Ar fi fost o suprema degradare sa dea el bani cuiva.
Dilema era ingrozitoare: tot gândind la rezolvarea ei facu o septicemie acuta si pleca dincolo.
A vrut sa intre in rai, dar la poarta, Sfântul Petru ii ceru ciubuc, pentru a adeveri spusa „precum pe pamânt, asa si in cer“.
Cenaclu
Vorbitorii se perindau la tribuna. „Vom vorbi despre Dante“. „O, Dante“, se auzira exclamatii entuziaste din sala. „Vom vorbi despre Shakespeare“. Din sala: „O, Shakespeare“. „Vom vorbi despre Goethe“. Sala: „O, Goethe“.
Un invitat il intreaba pe vecinul sau: „De ce striga unii din sala?“ „Sunt intelectuali si-si exprima admiratia pentru marii scriitori“. „Bine, dar unii nu striga“. „Aceia i-au citit pe marii scriitori“.
