S-a facut asistenta pentru ca asa a vrut mama ei. A visat sa lucreze la Spitalul de Urgenta Craiova si a ajuns directoare de ingrijiri. S-a casatorit cu barbatul iubit, dar moartea i l-a rapit. Povestea Marianei Trica nu se termina insa aici.
Mariana Trica este directoare de ingrijiri la Spitalul de Urgenta Craiova. In ciuda aparentelor, este o femeie linistita, modesta, care stie sa asculte. Experientele prin care a trecut, unele foarte dure, au maturizat-o si au invatat-o sa aprecieze mai mult lucrurile bune din viata. Mariana s-a nascut acum 42 de ani in Maramures, in Strâmtura, o localitate incarcata de traditii. Nu are amintiri legate de localitatea natala, pentru ca la scurt timp dupa nastere s-a mutat cu parintii in localitatea Alimpesti, judetul Gorj, la bunicii dinspre tata. Cu toate acestea are o parere foarte buna despre maramureseni si o parte din ea (cea dinspre mama) regreta ca nu a ramas sa locuiasca acolo. „Maramuresenii sunt oameni deosebiti, tin foarte mult la traditiile lor, sunt modesti, gospodari. Cei mai multi au facut avere muncind in strainatate, insa nu suporta sa stea mult timp departe de casa, pleaca primavara si se intorc toamna, la inceputul lui octombrie, de obicei“, spune ea.
Urmând indemnul mamei, Mariana s-a inscris in 1979 la Liceul Sanitar din Râmnicu Vâlcea: „Mama a fost moasa, cum se numea pe vremea aceea asistentul medical, dar a trebuit sa renunte la meserie ca sa ne creasca pe mine si pe fratele meu. Dar nu a renuntat de tot la gândul asta. Intr-o zi a hotarât ca este cel mai bine pentru mine sa devin asistent medical. Mie nu prea mi-a placut, dar n-a fost dupa mine. S-a dovedit in timp ca avusese dreptate“.
Primul loc de munca, la Poiana Mare
Dupa terminarea liceului si promovarea concursului de ocupare a posturilor, unde concurenta a fost acerba (12 pe loc), a primit repartitie la Spitalul de Psihiatrie de la Poiana Mare. Nu a stat insa prea mult aici. Viata la tara si rutina din spital nu ii aduceau satisfactii profesionale: „Visam sa ajung la Spitalul nr.1 din Craiova. Stiam ca acolo voi avea ocazia sa lucrez cu adevarati profesionisti de la care as fi avut ce sa invat. La Spitalul Poiana Mare, in schimb, nu faceam altceva decât sa scriu in registre si sa impart tratamentul bolnavilor“.
Visul de a lucra la cel mai mare spital din Oltenia i s-a implinit mai repede decât se asteptase. De la Poiana Mare a avut norocul sa se poata detasa, dupa numai doua luni, tocmai la Spitalul nr.1 Craiova, devenit ulterior Spitalul de Urgenta. A lucrat la inceput in sala de pansamente din Sectia de chirurgie I apoi in Sectia de chirurgie III, o vreme ca asistent-sef, iar din 1996 in Clinica ORL, unde, considera ea, avea sa experimenteze munca adevarata: „Mi-a fost foarte greu sa ma acomodez cu ritmul de aici. Pe tura de noapte era un singur asistent care trebuia sa asigure urgentele, sa lucreze in sala de operatie si sa aiba grija si de pacientii din sectie“. Din decembrie 2005, cu o pauza de doua luni si jumatate in perioada aprilie – iunie 2006, este directoare de ingrijiri la Spitalul de Urgenta Craiova.
O perioada de agonie
Daca profesia i-a adus mari satisfactii, a avut in schimb o viata personala cu suisuri si coborâsuri. La un an dupa absolvirea liceului s-a casatorit, apoi a adus pe lume doi baieti, Adrian si Alexandru. In momentul in care credea ca a obtinut tot ce-si dorea de la viata, soarta a lovit-o crunt. In 1994, sotul a decedat in urma unui accident de circulatie si dupa o agonie de trei luni in Clinica de Terapie Intensiva a Spitalului de Urgenta: „L-am iubit si nu puteam sa ma obisnuiesc cu gândul ca nu il voi mai vedea niciodata. Intr-o vreme mi-a fost foarte greu, mai ales ca ramasesem singura cu doi copii mici, Adrian avea sase ani, iar Alex, doi ani. Nu aveam pe nimeni sa ma ajute sau sa ma sprijine moral, trebuia sa am grija de copii, sa merg la serviciu si sa ma ocup si de gospodarie. Iar Adrian a fost marcat. Era suficient de mare incât sa realizeze ca a ramas fara tata“.
Mariana a crezut intr-o vreme ca viata nu avea sa-i mai ofere nimic bun. S-a inselat. Un an mai târziu l-a cunoscut pe Victor. „Victor este cu un an mai mare. L-am cunoscut intr-o seara, la gradina Restaurantului Minerva, unde eram cu mai muti prieteni. Prima impresie, trebuie sa recunosc, l-a dezavantajat. Mi s-a parut un barbat urât, neatragator, dupa standardele mele de atunci. Dupa câteva zile insa mi-am schimbat impresia, descoperind in el un caracter aparte“.
Baietii l-au acceptat repede
Prietenia s-a transformat incet-incet in dragoste, iar in 1999 s-au casatorit in cadrul unei ceremonii restrânse, la care au participat doar rudele apropiate si o mâna de prieteni. Victor a reusit foarte repede sa-i cucereasca si pe cei doi baieti ai Marianei. Are o relatie speciala cu baietii, in special cu Alexandru. Il ajuta la teme si ori de câte ori au ocazia joaca fotbal, spre disperarea mamei lor. „Ma enerveaza peste masura, in special atunci când mergem la padure sau la munte si ei se distreaza, fara mine, jucând fotbal. Este un sport pe care nu il inteleg si nu imi place“, spune ea.
Anul trecut, Adrian a terminat liceul si a plecat in Spania cu contract de munca. Plecarea baiatului a fost o adevarata catastrofa. Era prima oara când unul dintre baieti pleca de acasa, insa Mariana nu s-a putut impotrivi. „Vine o vreme când trebuie sa-i lasi copilului tau libertatea de a alege ce vrea sa faca in viata. Adrian a ales, iar eu a trebuit sa ma obisnuiesc cu ideea. De când a plecat insa vorbim in fiecare saptamâna la telefon. Nu cred ca vrea cineva sa vada cât platesc la telefon“.
Mariana Trica le-a lasat baietilor libertatea de a alege calea pe care sa o urmeze in viata. Nici Alexandru, nici Adrian nu isi doresc sa lucreze in sistemul sanitar. Alexandru ar vrea, in schimb, sa se faca inginer, ca tatal sau.
Idealul american
Inginerul Victor Trica este acum director executiv la o societate comerciala. Mariana este si ea directoare de ingrijiri la Spitalul de Urgenta. Asta inseamna mai multa munca si mai putin timp pentru distractie: „Obisnuiam sa ne petrecem concediile la mare sau la munte, cu copiii si prietenii. Acum avem foarte putin timp liber, iar prietenii s-au imputinat. Ne place in schimb sa stam in casuta noastra de la Preajba, inconjurati de flori si animale. Acolo avem curtea si balconul pline de flori. Imi plac in mod deosebit trandafirii de gradina si muscatele“.
Cât despre planurile de viitor, Mariana Trica spune ca sunt pentru altii: „Profesional, nu as putea sa avansez, voi ramâne probabil asistent medical pâna in momentul pensionarii, iar din punct de vedere familial sunt realizata. Cel mai rau pentru mine in prezent este ca nu pot sa ma deconectez de problemele de serviciu atunci când ajung acasa. In ciuda aparentelor sunt un om sensibil, dorm patru ore pe noapte si am un mare defect: verific intotdeauna inainte de a lua o decizie“.
