22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalSi tu ai fost copil!

Si tu ai fost copil!

Rast, Macesu de Jos, Cârna. Papusi, ghiozdane si hainute se macina laolalta cu zidurile inghitite de ape. Undeva, intr-un cort intunecat ori intr-o casa straina, un copil isi jeleste copilaria pierduta. Mâine, Caravana Sperantei va porni catre el. Cu alta papusa, alt ghiozdan, alta camasuta. Nu sa le inlocuiasca pe cele pierdute – acelea vor fi mereu ale lui, chiar si acolo, sub ape. Dar sa-l faca sa zâmbeasca. Sa spere. Mâine, de 1 Iunie, de ziua lui!


Sunt doar câtiva dintre copiii „adoptati“ de Gazeta de Sud. Povestile lor cutremuratoare au aparut in paginile ziarului, sensibilizând zeci de cititori. Le revedeti astazi, ultima zi in care cei care nu au uitat ca au fost cândva copii pot veni sa-si aduca darul. Mâine, un micut il va strânge in brate. Zâmbind.


La aniversare, in cort


„Asezata in genunchi, pe patul de-o palma, se lupta firava cu gânduri amare. Isi da seama, din linistea celor mari, ca nenorocirea e mare. Ar vrea sa-i ajute, sa-i aline cumva. Dar ce puteri sa aiba ea, o mâna de om, de aproape opt ani… Doar daca, de ziua ei de nastere, chiar de 1 Iunie, s-ar intâmpla o minune. Un dar. Pentru parintii ei, pentru ea. Un dar care sa-i ajute sa ia viata de la capat, de acolo de unde apele au intrerupt-o nemiloase…“.


Nicoleta Patru, din Macesu de Jos. Mâine este ziua ei – implineste opt ani. In cortul strâmt din Dealul Pietrisului, in care s-a adapostit cu parintii, de la Florii incoace, mai este totusi loc. Pentru un zâmbet, pentru speranta, pentru copilarie. La multi ani, Nicoleta!


Scoala de sinistrat


Primele salvate de vâltoarea apei au fost cartile. „Florin si-a pus intâi ghiozdanul in spate. Abia dupa aceea m-a ajutat sa car celelalte lucruri“, zâmbeste Loredana, mângâindu-l cu privirea pe baiat. „Cât e de mic si de ocupat, cea mai mare grija este cartea. A invatat sa scrie la cinci ani. Acum e doar in clasa intâi, dar scrie si socoteste mai bine decât altii mai mari. Era cel mai bun din clasa, la Plosca“, isi lauda femeia odorul…


Florin Matei are tot opt ani. De multe saptamâni isi ascunde tristetea intr-o camera de camin din Bârca. Clipa de clipa tânjeste dupa linistea copilariei pierdute intre darâmaturi. Nu-si permite insa sa viseze: trebuie sa invete si sa-si ajute mama infirma. La multi ani, Florin, pentru curajul cu care traiesti!


Curajul de a zâmbi


„Doar Denisa indrazneste sa zâmbeasca, cautând cu infrigurare ochii parintilor. In nestiinta ei de copil, fetita de unsprezece ani e convinsa ca are puterea de a le alunga tristetea. Si ei ii e dor de casa, ori de colegii de scoala, si ei ii lipsesc jucariile lasate in voia apelor. Prietenii cu care isi petercea timpul pe ulitele satului au disparut si ei, plecati la rude, in alte parti. E singura acolo, pe coasta dealului, la fel de trista si de speriata ca toti sinistratii pe care i-a intâlnit de doua saptamâni incoace, pe drumul de carute…“.


Pâna acum o luna si jumatate, Denisa Pata a fost un copil fericit din Macesu de Jos. Astazi, doar singuratatea si dorul de casa ii sunt prieteni. De mâine insa, bunatatea si dragostea celor care au lacrimat citindu-i povestea o vor face din nou fericita. La multi ani, Denisa!


Un nou inceput


„Când s-a napustit Dunarea peste sat, linistea s-a spart. Simona si barbatul ei s-au cutremurat. Cu ochii la apa inaintând amenintator spre ei sa-i inghita, tinerii numarau ingroziti clipele care le ramâneau pâna sa se desparta de cuibul lor. In cele din urma si-au strâns bruma de curaj si au fugit, cu mâinile goale, lasând in urma toata saracia. Aveau pentru ce sa traiasca. Il aveau pe Stefanut, lumina ochilor, comoara de nepretuit. Nimic altceva nu mai conta: nici foamea, nici setea, nici pribegia printre straini…“.


Stefanut Zorlescu s-a nascut acum un an si sapte luni, in Cârna. Smuls din cuibul inghitit de ape, copilul a fost dus de parinti in casa unei rude. O viata noua este tot ce ii dorim de ziua lui. La multi ani, Stefanut!


Sinistrati la magazin


„Era chiar dupa Pasti. In Cârna, apa facuse prapad. Zeci de oameni isi luasera câteva bulendre in spate si plecasera care incotro. Asa a facut si Nelia. A strâns ce a putut si s-a urcat in caruta cu barbatul si cu copiii: Ionut, de 12 ani, Lucian de zece, si Ana Maria, de numai opt luni“.


Generozitatea unui om a salvat trei copii – i-a adapostit intr-un magazin din Goicea. Mâine, darurile altor suflete generoase le va asterne pe chipuri zâmbete de bucurie. La multi ani Ionut, Lucian si Ana-Maria Burtea!


Sinistrati fara acte


„Apa a luat tot. Abia am reusit sa scoatem un pat pe care sa doarma copiii. Si nici macar nu mai e al nostru… Acum stam in cort. Mâncam ce ne da armata – noi mai putin, sa le oprim copiilor“. Madalina se uita la ei. Nestiutoare, Carina se agita pe lânga ea, tragând-o de fusta. Mai incolo, pe dusumeaua de pamânt, Edi isi face de lucru cu niste jucarii sparte, la fel de nestiutor. „As fi vrut sa putem face mai mult pentru ei. Am sperat…“.


Sperantele familiei Bujoreanu au inceput sa moara când baietelul lor s-a imbolnavit de Sindromul West. Acum o luna si le-au pierdut pentru totdeauna, inecate in apele care au maturat Rastul. Mâine, Caravana Sperantei se va opri la Edi si Carina. La multi ani!


Nascuta in Brescia – sinistrata de Cârna


„S-a nascut in Italia, acolo unde se angajasera parintii. La doua luni a fost adusa la tara, la bunici. In Cârna. Acum este o sinistrata de numai un an si jumatate“.


Federica Tomita traieste de o luna in Goicea, alaturi de alti 13 oameni ramasi fara case. Departe de parinti, departe de locurile unde a facut primii pasi. De 1 Iunie, suflete generoase vor incerca sa o faca sa zâmbeasca. La multi ani, Federica!


Inca un cort, inca un copil


„Cortul 54, tabara Noului Rast. Umbla de colo-colo, fara pic de stare. Când nu e atenta, o apuca maica-sa de jos si o pune pe saltea. Asaza pe picioare perina – a cusut-o bunica-sa de dimineata din plapumica fetii – si se apuca sa o legene. Ti-ai gasit! Zgâtia se rostogoleste ca argintul viu, intâi de pe picioare, apoi pâna la marginea «patului». Acolo se propteste in mânutele dolofane si se da jos, pe pamântul tare. Clatinându-se, o ia iar la sanatoasa, strabatând in lung si-n lat cortul militar, doar-doar n-ar prinde-o maica-sa din nou, s-o culce“.


Cele 18 luni pe care le-a implinit o feresc de grijile celor mari. De ziua ei, Bianca Zatreanu se va bucura cu adevarat de darurile primite. La multi ani!


Fericire – doar câteodata


„Surorile se hârjonesc o vreme, râzând in hohote. Pentru câteva minute, timpul parca s-a intors inapoi, in gradina lor din Cârna, unde acum o luna se jucau linistite, fara nici o grija, fara vreo umbra care sa le intunece copilaria. Acolo, printre bulgarii de iarba, Andreea si Marina sunt din nou fericite. Doar câteodata“.


Au plecat in Vinerea Mare, cu parintii si câtiva saci de haine. Astazi locuiesc in Goicea, la mama Ioana. Mâine, Andreea si Marina Draghici isi vor primi darurile de ziua lor, alaturi de alte zeci de copii sinistrati.


Poate ca jucariile, caietele si hainutele nu le vor schimba prea mult vietile acestor sarmani micuti. Poate ca va trece multa vreme pâna vor uita definitiv cosmarul. Ori poate nu vor uita niciodata. Dar cu siguranta mâine vor zâmbi! La multi ani!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS