Lucreaza cu totii la Sectia 1 de Politie Craiova. Doi seniori si doua invatacele – sunt doar câtiva dintre agentii de proximitate preocupati de siguranta omului de pe strada, a craioveanului de rând.
Are trei linii pe piept. Deocamdata. Adica, pâna la urmatoarea promovare, este agent-sef adjunct la Sectia 1 de Politie, compartimentul de ordine publica – politie de proximitate. De când a iesit de pe bancile scolii si-a luat in serios meseria. Atât de patimas, incât s-a si insurat din cauza asta.
Dan Catalin Dinu s-a nascut acum 32 de ani la Dabuleni, intr-o familie de intelectuali: unul dintre parinti era profesor, celalalt economist. Acest amanunt nu l-a impiedicat sa aleaga o profesie care nu se inscria deloc in traditia familiei. Cu toate acestea, flacaul nu a fost dezmostenit. Ba mai mult, spune Dan Dinu, chiar a fost „felicitat“ cu un apartament, ca stimulent pentru cariera frumoasa ce i se deschidea in fata ochilor. A incercat intâi la Academie. Doi ani la rând, doua esecuri. A ales alternativa: Scoala de Agenti de Politie „Vasile Lascar“ din Câmpina. Dupa absolvirea acesteia – care nu a durat mai mult de un an, Dan Dinu a primit repartitie: Craiova, Politia Centrului Universitar – Complexul Agronomie si Gradina Botanica.
„Cinci ani am lucrat in patrula, pentru asigurarea ordinii publice“, povesteste Dinu. „Aveam program numai noaptea. La vremea aceea nu era foarte greu – eram mai tânar. Dormeam doua-trei ore si dimineata mergeam la cursuri, la Facultatea de Drept. Rezistam, n-aveam incotro!“.
Si-a agatat nevasta in post
Aleile parcului, imprejurimile caminelor de studenti, discoteca – acestea erau obiectivele pe care, vigilenti, neobositi, Dinu si colegul lui de patrula le supravegheau in fiecare noapte. Biroul postului era in caminul 3 – de fete. Lucru cum nu se poate mai placut pentru doi barbati tineri care in afara orelor de teren nu aveau voie sa paraseasca locul de munca si care chiar aveau toate drepturile sa patruleze pe culoare, in vederea asigurarii linistii asezamântului.
„Am cunoscut multe studente… Adica in sensul bun, de discutii placute, civilizate“, precizeaza Dinu, incercând sa-si ascunda o nevinovata roseata bine asortata la uniforma. „Sa nu fiu inteles gresit: fetele se plictiseau in camera sau mai luau o pauza de la invatat. Coborau la noi si stateam de vorba câteva minute… Intr-una din noptile acelea am agatat-o pe nevasta-mea, Cristina!“, zâmbeste cu mai mult curaj.
Povestea s-a petrecut rapid, asa cum ii sta bine unui politist dibace: era inainte de 8 Martie, 1995. Dupa doua saptamâni de… discutii la birou si la fereastra cu grilaj a studentei la ISE, apartamentul lui Dan Dinu a mai primit un locatar. Anul urmator a avut loc cununia, iar dupa alte câteva luni, nunta.
Daca e nevoie, scoate si arma
Au urmat pasii firesti pentru orice politist. In 2000 s-a desfiintat postul de politie universitar, iar Dan Dinu a fost transferat la Sectia 1. Pâna in 2002 a stat in strada, asigurând ordinea publica. La inceputul lui 2003 a fost promovat „sectorist“, iar in iunie, acelasi an, s-a numarat printre primii agenti de proximitate proaspat infiintati. In trei ani de batut strazile in folosul comunitatii, responsabilitatile s-au inmultit, pe masura liniilor de pe piept. Experientele intâlnite zi de zi l-au determinat sa cunoasca bine oamenii, sa adopte cea mai buna metoda de a intra in contact cu ei si de a-i proteja – comunicarea, aproape amicala.
„La scoli ori gradinite conteaza mult dialogul. Nu merg acolo sa le citesc copiilor de pe o hârtie, ci le pun intrebari sau le raspund eu lor. In cartiere, la asociatiile de proprietari, le prezentam oamenilor metodele de operare ale infractorilor, oferindu-le si solutii de a se apara. In primul rând ii sfatuim sa nu le deschida necunoscutilor ori sa instaleze interfon la bloc. Cazurile de spargere sunt foarte des intâlnite: faptasul suna la intâmplare la interfon – se prezinta ca lucrator de la gaze, apa, lumina – de obicei la apartamentele de pe partea opusa, pentru a nu fi vazut. Intra. Apoi alege tinta – asaza un bat de chibrit in tocul usii ori intoarce presul de la intrare. Pleaca. Se intoarce peste o jumatate de ora. Daca nimic nu e schimbat, stie ca nu e nimeni acasa si actioneaza fara grija. Ori pur si simplu suna la un apartament studiat dinainte si, de regula, locuit de persoane vârstnice. Se prezinta ca un muncitor trimis de vreo ruda – fiu, fiica, nepot – sa-i ajute la anumite lucrari in casa… De aici, totul e simplu pentru infractor“, concluzioneaza agentul-sef adjunct.
Vorbeste cu oamenii, le raspunde la intrebari, ii sfatuieste ce sa faca pentru a evita orice intâmplare nefericita. In cazul in care imprejurarile o cer, intervine prompt, stiind dinainte ca pericolul il poate pândi si pe el, de oriunde. Cu toate acestea, dupa cei zece ani de când este politist, Dan Dinu poate afirma cu toata siguranta: „Nu ma tem. E drept ca aleg calea amiabila de rezolvare a unei situatii – nu am scos niciodata arma, nu am fost obligat sa apelez la forta. Dar daca situatia o va cere, nu voi ezita!“.
26 de ani vechime in politie
Mihail Iordache ocupa astazi functia care peste doi ani va fi si a lui Dinu: agent-sef principal. „Sunt cel mai mare in sectia asta“, zâmbeste a lauda politistul. „Si cel mai batrân: am 26 de ani vechime“.
Pe primii 20 i-a petrecut la tara. A fost sef de post in numeroase comune din judet – Amarasti, Valea Stanciului, Orodel, Predesti. Desi s-a dedicat muncii cu toata constiinciozitatea, sacrificând de multe ori viata personala, Mihail Iordache si-a gasit intotdeauna timp pentru familie. Este casatorit si are doua fete.
„Gemene. Nu seamana deloc, nici fizic, nici la caracter. Una nascuta in Plenita, cealalta la Craiova“. Râde. „Incapatânata – Sonia – n-a vrut sa vina decât o zi mai târziu, dupa ce am dus sotia la spital la Craiova. Ne-a luat prin surprindere pe toti – pe atunci nu erau ecografe, nu aveam de unde sa stim ca sunt doi copii. Astazi a ramas la fel de temperamentala. E studenta la Litere si tocmai a câstigat o bursa de doi ani in Franta. Corina – cea mare – este la Bucuresti, la ASE“.
Riscul meseriei: dezbracat, sa prinda hotul!
La fel ca oricare dintre colegii sai – mai inalti in grad ori nu – Mihail Iordache si asuma neconditionat responsabilitatea misiunii sale. Din usa in usa, din cartier in cartier, politistul asigura zilnic linistea cetateanului. Iar atunci când este necesar, este chiar un salvator, un erou.
„Am fost la inundatii. La Plosca, Bistret, Cârna, unde a fost nevoie. Alaturi de colegii de la alte sectii, am carat saci pe diguri, am stat de vorba cu oameni disperati, incercând sa-i consolam, sa le redam speranta. Am asigurat paza locuintelor abandonate, veghind sa nu fie calcate de hoti, iar in cazul in care fapta a fost comisa, sa prindem infractorul si sa recuperam bunurile. Chiar am trait o experienta destul de palpitanta acolo. A trebuit sa urmaresc, cu barca, o persoana care furase tuica, vinul si hainele de inmormântare ale unei batrâne. Si pentru ca nu mai puteam inainta cu ambarcatiunea, am fost nevoit sa ma dezbrac… aproape complet. Nu am intâmpinat totusi vreun pericol major – hotul adormise, beat turta, intr-un pod“.
Au ales sa ajute oamenii
Ce si-ar mai fi putut dori Sectia 1 de Politie din Craiova, pe lânga angajatii sai destoinici? Doua fete tinere, si frumoase, si destepte, si viitoare politiste de nadejde. Laura Zeveleanu si Anca Zamfirescu sunt eleve la Scoala de Agenti de Politie „Vasile Lascar“ din Câmpina. La compartimentul agentilor, Dinu si Iordache au venit in aprilie, pentru a efectua cele cinci luni de practica obligatorie.
„Imi place sa lucrez cu oamenii si sa-i ajut. Pe de alta parte, este destul de greu sa-ti gasesti un loc de munca dupa facultate. Dupa scoala insa primesc repartitie“, motiveaza Laura, studenta si la Drept. Tot pentru a fi alaturi de oameni si Anca a ales politia, renuntând chiar la o facultate la care trecuse examenul de admitere. „Am luat la Litere. Dar cred ca in politie pot sa ajut mai mult decât daca as fi profesoara. Am renuntat si nu imi pare rau, ba dimpotriva. Ieri am participat, ca agent de proximitate, la o ora de dirigentie a fostului meu profesor de româna. M-am simtit foarte bine: am fost si politist, si profesor in acelasi timp“, spune Anca, pe deplin satisfacuta de alegerea facuta.
„Barbatii se poarta impecabil“
Invadând hotarâte un teritoriu destinat, in general, barbatilor, tinerele nu au avut totusi de infruntat vreun obstacol din partea sexului puternic. Evident, calitatile cu care le-a inzestrat natura – si nu doar fizice – le-au ajutat sa-si faca intrarea intr-un mod mai mult decât onorabil. Cât priveste reactia cetatenilor cu care trebuie sa ia legatura in teren, fie ca e vorba de cei certati cu legea, fie de cei pasnici, aceasta nu a fost decât favorabila pâna acum.
„Oamenii ne privesc intâi cu surprindere, apoi cu respect. Baietilor de liceu ori golanasilor de pe strada, cât s-ar da ei de grozavi, le piere avântul când ne vad. Iar la serviciu am fost primite foarte bine. Surprinzator, pentru ca barbatilor nu le face o deosebita placere sa se strecoare femei intr-o meserie pe care o cred doar a lor. Am avut oarecare temeri la inceput, acum m-am linistit. Se poarta impecabil cu noi“, spune Laura. De lânga ea, potrivindu-si cochet palariuta de agent, confirma si Anca, zâmbind.
