O statistica efectuata in Statele Unite ale Americii arata ca una din zece persoane are dubii referitoare la parintii sai biologici, in special legate de tatal biologic. Multi dintre barbati se intreaba la rândul lor: sunt eu oare tatal biologic al copilului care imi poarta numele?
Testul de paternitate stabileste daca o persoana este adevaratul parinte biologic al copilului. Testul este de obicei solicitat de un individ sau un cuplu care doreste sa afle daca presupusul tata este adevaratul parinte biologic al copilului din motive de custodie, suport al copilului sau, pur si simplu, pentru linistea sufleteasca. Testul poate fi folosit, de asemenea, cu alte scopuri, ca de exemplu: pentru a stabili maternitatea, in cazuri de adoptie, pentru a confirma descendenta copilului conceput cu ajutorul tehnologiilor alternative de reproducere sau pentru a investiga relatii familiale in scopuri legale sau de imigrare. Aproximativ 30 la suta dintre barbatii care cer efectuarea testului de paternitate pentru copilul adus pe lume de partenera descopera ca nu este adevaratul tata al copilului. Acesta este rezultatul unui studiu efectuat de cercetatorii din cadrul Universitatii din Oklahoma si din cadrul Center for Applied Social Research, care a fost publicat recent in revista Current Anthropology. Specialistii au studiat situatia din 67 de tari de pe toate continentele. S-a observat ca majoritatea barbatilor, respectiv 70 la suta dintre cei care cer efectuarea unui astfel de test de ADN, sunt cu adevarat tatii copiilor partenerelor. In prezent, gratie rapiditatii cu care poate fi efectuat testul, pentru care o parte dintre producatori ofera posibilitatea ca acesta sa fie cumparat de pe internet, numarul barbatilor care sunt mai mult sau mai putini siguri de propria paternitate s-a multiplicat. Pâna acum lipsea un studiu la scara larga care sa permita intelegerea fenomenului ce are implicatii directe asupra cresterii copilului, deoarece descoperirea faptului ca barbatul in cauza nu este tatal biologic al acestuia poate afecta relatia intre parteneri si poate altera comportamentul adevaratului tata fata de copil. Expertii au stabilit ca barbatii care apeleaza la testul de paternitate pot fi impartiti in doua categorii: cei care fac testul pentru a fi siguri ca sunt tatal copilului si cei care il fac deoarece au dubii mari in acesta privinta. In primul caz, asa cum era de asteptat, in 98 la suta din cazuri rezultatul coincide cu ceea ce barbatii asteptau sa afle, adica faptul ca sunt in realitate tatal biologic al copilului. In ceea ce priveste a doua categorie, cea a domnilor care au dubii legate de paternitate, aproximativ 30 la suta dintre acestia afla ca nu sunt parintele copilului. Restul de 70 la suta afla ca urmare a testului ca dubiul lor nu era unul intemeiat.
Copilul mosteneste materialul genetic al parintilor
Un copil mosteneste materialul genetic in proportii perfect egale: 50 la suta de la mama si 50 la suta de la tatal biologic. Comparând profilul ADN al copilului cu profilul ADN al mamei, se poate identifica cu precizie acea proportie de 50 la suta din caracteristicile genetice mostenite de la mama biologica. Restul caracteristicilor ADN ale copilului trebuie sa provina de la tatal biologic. Atunci când profilul ADN al presupusului tata nu corespunde cu cel al copilului, respectivul barbat este exclus de la paternitate, rezultatul fiind sigur in proportie de suta la suta. Atunci când profilul ADN al barbatului investigat corespunde cu cel al copilului, respectivul barbat poate fi tatal biologic. O concluzie de confirmare a paternitatii se formuleaza intotdeauna prin calcularea unei probabilitati de paternitate, care in cazul testelor ADN atinge valori foarte inalte, de peste 99,9999 la suta. Restul procentului, de 0,0001 la suta, care pare ca pune rezultatul sub semnul incertitudinii, este doar o cifra ce rezulta din calculul de probabilitate si in nici un caz din greseala testului. In general, testul ADN se face pe baza probelor de la ambii parinti si de la copil, insa paternitatea se poate afla si fara probe biologice de la mama. In aceste situatii insa, rezultatul poate avea un grad de concludenta mai scazut, in sensul ca probabilitatea de paternitate poate avea valori inferioare unei testari obisnuite. De aceea, specialistii recomanda si testarea mamei.
