Cea de-a V-a editie a Festivalului International Shakespeare s-a incheiat ieri la Craiova, cu „Medeea“, si nu cu „Hamlet“ prezentat de Teatrul Cameri din Tel Aviv (Israel) care nu a venit din motive necunoscute. Festivalul continua in Bucuresti pâna in ziua de 14 mai.
Pe parcursul festivalului, trupe de actori din tara si de peste hotare au jucat, uneori, aceeasi piesa, viziunile regizorilor fiind diferite. De exemplu, piesa „A douasprezecea noapte“ – jucata in deschidere de trupa de actori rusi de la Moscova, in regia lui Declan Donnellan – s-a jucat pe scena teatrului craiovean si in viziunea ilustrului regizor Silviu Purcarete. Practic, un spectacol al acestui regizor, intitulat sugestiv „Cum doriti sau Noaptea de la spartul târgului“. Fara exagerare, se poate afirma ca distributia este una de exceptie: Valer Dellakeza, Iulia Lazar, Catalin Baicus, Valeriu Dogaru, Ion Colan, Ilie Gheorghe, Nicolae Poghirc, Constantin Cicort, Angel Rababoc, Valentin Mihali, Cerasela Iosifescu si Iosefina Stoia. Spectacolul „Cum doriti sau Noaptea de la spartul târgului“ va inchide editia din acest an a Festivalului National de Teatru, la Bucuresti.
Despre spectacolul montat de Purcarete la Nationalul craiovean, locul nasterii gloriei lui internationale, marele regizor spune ca e cronica unui sfârsit anuntat si a senzatiilor provocate: „E o canava, o piesa scrisa «in a douasprezecea noapte», la sfârsitul petrecerilor. Ea degaja acest sentiment de sfârsit, de melancolie, aceasta tristete a sfârsitului. Un sfârsit dulce si amar in acelasi timp. Asta m-a atras“. Ce sfârsit mai bun se putea gasi pentru aceasta „petrecere a teatrului“?
Acest spectacol a mai fost vazut si pe scenele altor teatre din Occident, teatrologii au ramas total surprinsi de viziunea regizorului, iar numeroasele cronici din presa lumii si din publicatiile de specialitate de pe toate meridianele sunt marturie. Iata doar câteva extrase.
Ecouri din presa lumii
In „Bath Chronicle“ din 15 martie 2006, Christopher Hansford consemneaza: „Cinstit vorbind, Shakespeare jucat in româneste pare putin complicat. Totusi, in mod surprinzator, nu este. Ba chiar se dovedeste a fi una dintre cele mai frumoase si meritorii experiente teatrale din acest an. Spectacolul Teatrului National «Marin Sorescu» din Craiova (România) este, intr-un fel, si concert, si piesa de teatru, pentru ca, daca nu urmaresti textul care se deruleaza de o parte si de alta a scenei, te poti lasa invaluit de melodia verbului shakespearean intr-o limba straina“.
In „The Bath Alternative“, aparut la aceeasi data, Jo Bayne apreciaza: „Traduceti totul in româna, puneti sa fie regizata de un regizor distins, Silviu Purcarete, echivalentul român al lui Michael Bogdanov, prin faptul ca isi pune atât de pregnant amprenta incât piesa devine mai mult a sa decât a lui Shakespeare“.
De asemenea, in celebrul cotidian „The Times“, din 21 martie 2006, Jeremy Kinkston scrie despre imaginatia socanta din aceeasi piesa: „Regizorul – care semneaza si adaptarea, si scenografia – este Silviu Purcarete. In cea mai recenta montare a sa dupa Shakespeare, trupa este costumata cu eleganta moderna, dar este plasata intr-un decor de hotel de secol XIX, in care spatiile de joc sunt separate prin vitrine de sticla. Pe marginea de sus a vitrinelor sunt asezati 60 de pitici mari de gradina, a caror prezenta este de-a dreptul socanta, dar in acelasi timp previne ca evenimentele nu se vor derula chiar asa, ca in anul 1602“. Exemplele pot continua, numarul cronicilor scrise de gazetari avizati si de cei mai ilustri teatrologi ai lumii despre piesele lui Silviu Purcarete, probabil, incapând in câteva geamantane.
Silviu Purcarete vrea sa debuteze in film
Este greu de imaginat de unde are atâta energie pentru toate piesele de teatru pe care le pune in scena marilor teatre din lume, ca sa mai aiba timp si pentru ambitia de a debuta in arta cinematografica cu un film, al carui scenariu si regie ii apartin. Este vorba de filmul „Conversatie cu Serafim“, la al carui scenariu lucreaza de ceva timp. Producatorul sau va fi Libra Film, condusa de Tudor Giurgiu. Proiectul face parte din selectia finala a „Balkan Fund“ – fondul de dezvoltare de scenarii al Festivalului de la Salonic – un juriu international hotarând pe cine si ce anume sa finanteze. In urma cu o saptamâna, juriul international a decis, Purcarete câstigând una dintre cele patru prime de sustinere a proiectului cinematografic, puse in joc de Balkan Fund. Oamenii de film spun ca debutul cinematografic al lui Silviu Purcarete incepe sa devina realitate, existând sanse ca filmul sau sa devina coproductie internationala. Inca nu se stie ce va câstiga filmul, dar exista certitudinea ca teatrul va pierde, in cazul abandonarii acestuia.
„Bufonul de la Globe si muzicienii“, un spectacol pur londonez
„Bufonul de la Globe si muzicienii“ al Teatrului „The Globe“ din Londra (Marea Britanie), in regia si interpretarea actorului John Ballanger, a fost un spectacol-recital, prezentat joi, 27 aprilie, pe scena Teatrul Liric „Elena Teodorini“ din Craiova. Un recital insotit de muzicieni si clovni. Linia spectacolului s-a inscris in spiritul, stilul si istetimea personajelor bufon ale lui Shakespeare. A inceput din public cu masca lui „Pedrolino“, masca reprezentând topârlanul inocent interpretat de Will Kemp, care nu a avut o pondere in intriga spectacolului. De asemenea, muzicantii au intrat cântând balade din epoca elisabetana. Prin pierderea mastii, s-a reliefat plecarea lui Will si sosirea lui Robert Armin, un comic serios care l-a portretizat pe „Touchstone“ (din „Cum va place“). De asemenea, Armin a aparut intr-un rol timpuriu al lui „Carlo Bufonul“, interpretând simultan doua roluri, imbatându-se si stârnind cearta din „Every man out his Humor“, de Ben Johnson. Partea finala a spectacolului a fost ilustrata de introducerea mastii „Stapânul“, intruchipând progresia de la clovn-bufon la mascariciul complet, stapânul scenei elisabetane. Apoi, a urmat protagonistul cu numerele sale: jonglerii cu mingi, oua, cutite si seceri. Tichia de mascarici a fost data muzicantilor si publicului, precum a procedat mascariciul cu regele Leare, spunând ca viata nu e „decât o piesa cu bufoni“, dupa care piesa s-a incheiat cu o replica din Macbeth: „Dar mâine si iar mâine, tot mereu“.
„Poveste de iarna“, in versiune japoneza
„Poveste de iarna“, spectacolul Teatrului Ryutopia din Tokio (Japonia), in regia lui Kurita Yoshihiro, s-a jucat tot joi, 27 aprilie, insa pe scena Teatrului National „Marin Sorescu“. In conceptia regizorului japonez, vizualizarea timpului inseamna crearea „ochilor lui Dumnezeu“, considerând ca in piesele lui Shakespeare tema principala o constituie conflictul a doua lumi: „Una este «stupiditatea omului», iar a doua – «ochii lui Dumnezeu» care domina aceasta lume“. Kurita Yoshihiro apreciaza ca in aceasta piesa, la fel ca in celelalte, ceea ce a fost distrus de oamenii stupizi ai lumii reale se cere sa se refaca prin „ochii lui Dumnezeu“: „Ca sa luminam lumea intunecata care se afla in indelungata iarna din aceasta poveste, se cere o metoda asemanatoare cu ritualul care aduce zorii de zi in lumea care nu a cunoscut niciodata lumina. Cred ca in momentul când sufletul omului stupid dobândeste lumina devine posibila autosalvarea, sfintindu-se razbunarea“. Piesa s-a bucurat de un succes real, regizorul având grija sa-i ofere din patina spiritului nipon.
Doua versiuni pentru „Visul unei nopti de vara“
„Visul unei nopti de vara“, de William Shakespeare, in regia lui Sergej Masloboyshchykov din Ucraina, a fost prezentat vineri, 28 aprilie, pe scena Nationalului craiovean de Teatrul Nou din Budapesta si Teatrul Castelului din Gyula (Ungaria). Bineinteles, o alta viziune. Foarte putine elemente de decor. O platforma care se misca si câteva elemente de reazem, precum: perne, o barcuta, o papusa de cârpe. De asemenea, costumele se potriveau personalitatii personajelor. Cât priveste actiunea, aceasta nu se deruleaza in padurile Atenei, ci undeva intre vis si realitate, cum consemna Balasz Urban in „The Rationalized“, in urma cu doi ani. Regizorul ucrainean este recunoscut ca un maestru in crearea unei atmosfere magice. Astfel, pe scena sunt imagini socante, imprevizibile, care il impresioneaza pe spectator. De exemplu, o minge uriasa, nori de fum sau un peisaj plin de fapturi fantomatice amplificate de muzica ofera spectatorului o emotie permanenta.
Aceeasi piesa a fost jucata pe aceeasi scena sâmbata, 29 aprilie, in regia lui Oskaras Korshunovas, de la teatrul cu acelasi nume din Vilnius (Lituania). Fireste, alta viziune regizorala, in care imaginile sunt dezlantuite. Regizorul pare sa creeze un miracol prin artistii care impreuna cu câteva panouri de lemn pot produce mii de imagini iluzorii, ziduri vii, usi secrete, balansoare etc. Pe parcursul spectacolului nu lipsesc cântecele, dansurile, insinuarile sexuale si flirturile care aduc viata pe scena si fac ca totul sa para hipnotic, cum spune teatrologul Debra Douglas: „Aceasta abordare a lui Shakespeare e diferita de oricare alta adaptare pe care am vazut-o, dar reuseste perfect sa transmita credinta ca dragostea poate triumfa peste orice“.
Spectacole-maraton
Piesa „Romeo si Julieta“, in regia lui Yiannis Paraskevopoulos, a fost jucata de trupa de actori de la Nationalul craiovean duminica dimineata, 30 aprilie, iar seara, Teatrul „Odeon“ Bucuresti a prezentat pe aceeasi scena „Cymbeline“, in regia lui László Bocsárdi. De asemenea, luni, 1 mai, in sala „Ion D. Sirbu“ a teatrului craiovean, trupa Teatrului German de Stat Timisoara a jucat „Regele Cymbeline“, in regia lui Alexander Hausvater, dupa care a urmat „Macbeth“, spectacol prezentat de Teatrul „Noord Nederlands Tonnel“ din Amsterdam (Olanda), in regia lui Marc Becker. In ziua urmatoare, Teatrul National din Novi Sad (Serbia-Muntenegru) a jucat „Masura peste masura“, in regia lui Dejan Mijac. Discursurile de incheiere a Festivalului „Shakespeare“ la Craiova, ieri-seara, au fost rostite de Mircea Cornisteanu, director general al Teatrului National „Marin Sorescu“ si de Emil Boroghina, directorul artistic si executiv al acestui festival. A fost un succes care a depasit asteptarile spectatorilor si teatrologilor din tara si din strainatate, atât de mult incât a avut tendinta de a se transforma in fenomen social. In mai multe orase ale României, trupe de actori au iesit in strada pentru a juca diverse roluri, scene si chiar piese din opera marelui Will. Bravo!
