Cât e ziulica de lunga, se plimba tantosi in lungul si-n latul tarcului. Plini de importanta, arunca priviri patrunzatoare orataniilor pipernicite de peste gard. Nici una nu li se aseamana, nici una nu se ridica la rangul lor de strut african!
Gaini impiedicate, rate galagioase ori curci plouate, tot pasaretul din curtea lui Banica nu face nici cât o pana din cele trei cozi nobile si elegante de dupa tarc: Doru, Marina si Petrina, strutii africani de la Celaru!
De fapt, timp de aproape un an, Petrina a fost un Petrica vioi si energic, speranta familiei Banica pentru inmultirea speciei. Când a facut primul ou, s-a lamurit toata lumea: era o femela de toata splendoarea, aidoma celorlalte doua care impodobeau curtea din Celaru. Cum afacerea nu putea fi dusa la bun sfârsit in aceste conditii, s-a recurs la schimbari drastice: una dintre celelalte domnisoare a fost schimbata cu Doru, un „baietel“ zdravan, sanatos, viitor tata de crescatorie de struti. Iar Petrina si Marina i-au ramas alaturi, luându-si in serios rolurile pe care le impune de veacuri specia: una este dominanta lui Doru, cealalta rezerva. Cu un trai atât de linistit si de fericit, afacerea lui Banica nu avea cum sa dea gres: urmasii lui Doru s-ar fi inmultit in ritm vertiginos, iar vânzarile de carne ori pui de strut ar fi atins cote impresionante!
Strutul african, mai ieftin decât juninca româneasca
Mihai Banica a planuit afacerea inca de acum cinci ani. Cu o ferma de animale pentru carne parea ca nu avea cum sa dea gres. Ori taiata, ori vie, carnea tot se vinde! Ce mai dai de samânta, cu ce mai câstigi din imperecheat, afacerea avea sa fie una de succes, fara indoiala. Când a aflat lumea insa la ce animale s-au gândit sotii Banica sa aduca in inima Olteniei, s-a crucit! Nu era vorba de vreo ferma de porci, vaci sau oi, cum era invatat tot românul, ci una de struti! Explicatia lui Mihai – cum ca este mai ieftin de crescut un strut decât o vaca si ca un kilogram de carne face 600.000 de lei – i-a pus pe gânduri pe sateni: daca intr-adevar strutii astia sunt buni de ceva? Daca s-or vinde chiar mai bine decât purcelusii de Craciun ori mieii de Pasti?
Prefera gerul caldurilor caniculare
I-a cumparat de mici, abia facusera sase luni. Hraniti o data pe zi – doua kilograme portia de uruiala, plus câte un brat de lucerna verde sau uscata – ceva mai mari decât o curca la inceput, intr-un an puii au ajuns la 100 de kilograme fiecare. Fara multa bataie de cap, fara vreun cotet de cinci stele, strutii s-au adaptat repede la conditiile mediului rural românesc. Nici in privinta climei nu s-au aratat pretentiosi. Mai mult decât atât, s-au adaptat atât de bine gerurilor autohtone – asemanatoare intrucâtva noptilor reci din Sahara – incât s-au obisnuit sa doarma afara, sub cerul liber, decât in adapostul construit de proprietari. Convietuirea cu gainile, curcile, gâstele si alte zburatoare de pe lânga casa omului nu a ridicat nici ea probleme. Despartit printr-un simplu gard de sârma, pasaretul lui Banica – exotic si mai putin – o duce, de mai bine de patru ani, ca-n rai.
24 de oua deodata!
Primul ou a fost prilej de sarbatoare pentru toata lumea! De vreun kil patru sute, a hranit 12 persoane, neamuri si prieteni de-ai proprietarilor, veniti sa vada minunea. Urmatorul a fost framântat in zece cozonaci, spre invidia si disperarea gainilor intepenite in cuibare. Celelalte n-au mai surprins pe nimeni: mari, galbui si stralucitoare, ouale de strut devenisera deliciul familiei Banica si al cunoscutilor.
„Un ou de strut face cam cât 24 de gaina! Sunt foarte gustoase si mult mai sanatoase: nu au colesterol. Deci, poti sa manânci pâna nu mai poti… “, râde Mihaela Banica, tinând cu amândoua mâinile ultima achizitie. „Ca sa-l fierbi, iti trebuie doua ore incheiate! Dar se poate consuma oricum: in maioneza, prajituri, tot delul de mâncaruri – o minunatie, nu alta! Bineinteles ca noi il preferam in tigaie. Si pentru ca e prea mare, ii ingauresc coaja, torn in tigaie cât avem nevoie sa mâncam, iar de restul fac o oala de clatite! Nici nu mai am nevoie de gaini: o femela strut scoate un ou la doua zile, cu doar o pauza de vreo saptamâna, doua pe an“.
„Ca de obicei, masculul ajunge la maturitate mai târziu…“
Desi productivitatea Petrinei si Marinei au linistit problema aprovizionarii cu oua, se pare ca Doru nu s-a ridicat totusi la nivelul asteptarilor. De mai bine de trei ani, nici un ou nu a prins samânta! Explicatia a gasit-o Mihai Banica, dupa o atenta documentare in domeniu: „Ca de obicei, masculul ajunge la maturitate mai târziu – dupa vreo cinci ani. Indata ce trece pragul acesta, nu vor mai fi probleme: strutii au o medie de vârsta de 70 de ani, ca si oamenii. Se inmultesc pâna la 40, pe tot parcursul anului, mai putin iarna“.
Intr-un an, deci, crescatoria de struti de la Celaru va incepe sa prinda contur. Pâna atunci insa, specialitatile din oua sunt la mare cautare in zona!
Stiati ca?
Strutul este o pasare alergatoare mare, care traieste de regula in regiunile tropicale ale Africii. Se adapteaza repede la orice conditii climaterice. Cresterea lui nu este costisitoare: hrana obisnuita pentru pasarile de curte, dar in cantitati mai mari. La maturitate, ajunge la o greutate de 130 de kilograme. Carnea de strut este deosebit de gustoasa, motiv pentru care pretul unui kilogram este destul de scump: 600.000 de lei vechi. In România, in ultimii ani, comertul cu struti a inceput sa ia amploare, devenind o afacere deosebit de rentabila si fara prea multa bataie de cap. Un pui de strut costa 200 de euro. Un exemplar aflat la maturitate – peste 1.500 de euro! Un mascul are nevoie de doua femele: una se numeste dominanta, cealalta – rezerva. Acest lucru va fi insa compensat mai târziu: clocesc toti trei – femelele ziua, masculul noaptea!
