Cu vreo doua schite concepute in bucatarie si câteva pusee de tupeu oltenesc, niste functionari publici din Banie au deposedat un bucurestean de 3.200 mp de teren mostenit in buricul Craiovei.
Ochii care nu se vad pot fi lesne inselati, ar fi zicala nimerita in cazul trudei unor functionari publici din Primaria Craiova. Marcel Dinca, un pensionar din Bucuresti, mostenitor a nu mai putin de 7.600 mp de teren pe b-dul Calea Bucuresti nr. 242 (vechi), nu departe de Clubul Electroputere, in baza unor contracte de vânzare-cumparare din 1932, 1935 si 1946, s-a razboit vreme de cinci ani cu municipalitatea prin instante, incercând sa recupereze, in natura, 3.800 mp din pamântul cuvenit. Adica ce mai scapase neconstruit si liber de detaliile de sistematizare. O data cu aparitia Legii nr. 10/2001, patitul, mânat de speranta unei rezolvari pasnice, dupa spiritul si textul noii legi, dar si sfatuit mârsaveste de specialisti din administratia locala, a renuntat la proces. A inaintat notificarea stipulata de recentul si izbavitorul act normativ si a crezut ca, in sfârsit, poate astepta in liniste, acasa, semnalul ca lucrurile s-au limpezit si ca poate intra in posesia pamântului expropriat prin Decretul nr. 336 din 1961. Avea sa traiasca uriasa surpriza in 2003, când autoritatile i-au transmis un sec si oficial: „Nu se poate!“
Uite schita, dar nu e!
Dispozitia 5.742 i-a fost servita lui Dinca in mai 2003, de Primaria Craiova. Potrivit epistolei, „Se aproba restituirea partiala in natura (…) a terenului in suprafata de 560 mp (…)“. Pentru restul suprafetei, „se inainteaza dosarele mentionate (…) spre competenta solutionare Prefecturii Judetului Dolj cu propunerea acordarii de titluri de valoare nominala (…)“. Documentul se bazeaza pe Referatul 10.895 din 14 mai 2003, care, la rândul sau, are drept temei un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, intocmit de Rodica Badea, inspector in cadrul Serviciul Cadastru, Masuratori Topo. Aici sta scris ca din suprafata solicitata de Dinca nu ramân de dat inapoi proprietarului, in natura, decât 560 mp. Si isi sustine Badea teoria printr-o schita aruncata pe verso, fabricata chiar de mânuta dumneaei, unde pamântul lui Dinca gazduieste, in lung si-n lat, blocuri si alei. „Aceasta este schita si nimic altceva“, se incrânceneaza doamna Badea. Intrebata de ce n-a folosit un plan topografic din gestiunea SC Proiect SA, unitatea care a preluat planurile topografice ale orasului, Badea a declarat ca detine si o astfel de schita, dar ca n-o gaseste. Pe parcursul documentarii, dupa doua-trei zile, inginera Rodica Badea incearca o manevra mizerabila, vârându-ne sub nas o fituica ieftina, neparafata, nici macar insemnata cu vreun nume de lucrator specializat in elaborarea unor harti oficiale. De altfel, hârtia este o copie fidela a schitei pe care Badea o atasase procesului-verbal si prin care decisese soarta unor terenuri din centrul Craiovei. Un desen pe care oricine il poate realiza in pauza de o tigara. Ce nu stia Rodica Badea este ca, potrivit adresei 1.217, din mai 1996, SC Proiect Craiova SA declara ca nu exista planuri topografice pentru Calea Bucuresti nr. 242. In plus, planurile topografice intocmite de expertii judiciari desemnati de justitie, insusite de Primaria Craiova, demonstreaza fara putinta de tagada ca peste 3.200 mp sunt numai buni de retrocedat, „in deplina folosinta si proprietate reclamantului“, fiind „libere de orice constructii definitive“. Ce nu mai stia, de asemenea, Rodica Badea este ca, tot in 1996, doi colegi ai sai incheiau o minuta prin care constatau starea de fapt exprimata ulterior in raportul de expertiza juridica. Lui Dinca nu-i mai ramânea decât sa apeleze din nou la justitie si, eventual, la Prefectura Dolj. „Prefectura m-a ajutat pâna la un punct, iar pentru justitie si naveta Bucuresti-Craiova nu mai am rabdare si bani. Sa faca ce vor! O sa ma multumesc cu bonuri sau ce alte despagubiri zic ca o sa-mi dea!“, s-a aratat consolat Marcel Dinca. Iar comportamentul Rodicai Badea nu poate fi explicat, poate, decât prin valoarea de pe piata libera a pamântului – 480.000 de euro – si prin faptul ca, pe ultima suta de metri spre termenul prelungit de depunere a notificarilor pentru Legea 10, au mai aparut doua solicitari, pentru aceiasi 3.200 mp ceruti de Dinca.
I-au recunoscut dreptatea… degeaba
Doi dintre angajatii Primariei Craiova – Constantin Curteanu, inspector al Biroului Registru Agricol, si Ovidiu Mateescu, consilier juridic in cadrul Compartimentului Contencios Juridic – au confirmat ca Marcel Dinca are dreptate, asadar este indreptatit sa solicite in natura cei 3.200 mp, insa, nefiind implicati direct, au preferat sa taca mâlc sau sa-si asume raspunderi limitate. Mateescu sustine chiar ca, neoficial, a intentionat sa reglementeze situatia: „L-am sfatuit sa nu renunte la proces, ca sa fie sigur ca o sa aiba dreptatea de partea lui. Nu a vrut, asa ca singura solutie era sa solicite o noua identificare a suprafetelor, fiindca de acolo pleaca beleaua“. Mateescu arunca pisica un etaj mai jos, la Cadastru, desi el si-a pus avizul de legalitate pe dispozitia de neretrocedare in natura a terenului. Nici fostul sef al Serviciului Contencios Juridic, Eugen Titoiu (celebru prin neapararea intereselor institutiei pe care o reprezenta in dosarul Cronos), cel care a intocmit referatul premergator erorii finale – Dispozitia nr. 5.742 – nu a fost deranjat de contradictiile flagrante intre documentele din dosarul de retrocedare. Cu toate ca Titoiu declara in acel document, sub apostila, ca tinuse cont inclusiv de raportul de expertiza judiciara (insotit de schita topografica a expertului), adica exact de documentele necontestate care infatisau realitatea.
Incercarile timide ale Prefecturii Dolj, singura autoritate competenta sa verifice legalitatea actiunilor primariei, au esuat lamentabil. Eugen Marinescu, directorul Directiei Contencios Administrativ din Prefectura Dolj, sustine ca, in acest moment, adevarul e blocat pe undeva, pe la mijloc, si ca, practic, nu mai poate fi clintit, fiindca Dispozitia 5.742, nu a fost niciodata contestata. Marinescu isi argumenteaza declaratia prin ambiguitatea unor date strânse de angajatii Primariei Craiova si pe neexistenta planurilor topografice originale.
