Zi agitata pentru comuna buzoiana Sapoca. Spitalul Interjudetean de Psihiatrie si Masuri de Siguranta Sapoca, judetul Buzau, urma sa primeasca, in cursul dupa-amiezii de ieri, peste 160 de bolnavi psihic care au savârsit fapte antisociale. Agitatie in fata spitalului, dar si inauntru. O femeie, despre care ni se spune ca este „director ingrijitor“ al spitalului, iese si da ordine scurte, adresându-se portarului si personalului aflat in curte. „Bolnavii n-au voie sa se perinde prin preajma portii. Sa nu mai vad pe nimeni aici, iar jurnalistii sa fie poftiti in sala de asteptare (un fel de patratel de maximum 8-9 metri patrati – n.r.) pâna va vorbi doamna directoare cu ei. Avem si noi niste reguli aici“, s-a ratoit directorul Maria Barbu la portar. Schimbând tonul pentru a obtine oarecare intelegere din partea noastra, Maria Barbu ni s-a adresat chiar cu blândete: „Va rugam sa intelegeti. N-avem nimic cu presa, dar trebuie sa respectam legea“, a incheiat ea, conducându-ne in afara spitalului.
Am plecat. Drumul spre Ojasca, unde stiam ca vor ajunge cei 162 de bolnavi de la Spitalul Poiana Mare, insemna numai 15 kilometri. Drum linistit printre case fatoase amestecate cu altele micute din chirpici. Pâna in apropierea sectiei Ojasca era aproape pustiu, doar acolo ne-a atras atentia ceva agitatie: bolnavii, cei internati de mult in Ojasca, erau transportati printr-un pasaj subteran pe sub Soseaua Buzaului, din pavilioanele situate pe partea stânga a soselei in cele din dreapta. Sectia de psihiatrie Ojasca este formata din mai multe cladiri situate pe stânga si pe dreapta Soselei Buzaului. Cele din stânga sunt cu etaj si amplasate pe un deal la aproximativ 150 de metri de intrarea principala – in spatele lor fiind doar padure, iar cele din dreapta cu un nivel, in spatele lor fiind linia de cale ferata. Corpurile de cladire sunt pe alocuri imprejmuite cu gard, fara sârma ghimpata sau alte masuri de siguranta, si numai câteva geamuri sunt prevazute cu grilaje.
Bolnavii insotiti de ingrijitori care mai mult ii sustineau decât ii conduceau, coborau scarile, traversau pasajul de sub sosea si urcau treptele pentru a ajunge la cladirile cu un nivel. Sectia nu are conducere, dupa cum ne-a spus portarul, aceasta aflându-se sub directa coordonare a directorului de la Sapoca. „Mai mult nu stiu“, a mai spus el scuzându-se, ca si ceilalti angajati ai sectiei, ca de-abia s-au angajat. Barbatul n-a vrut sa ne spuna nimic nici despre capacitatea spitalului si nici despre tractorul care tocmai intrase pe poarta, transportând de la Sapoca scaune, mese, dulapuri, paturi si probabil lenjerie sau saltele. Tacerea impusa directorul general a dat rezultate…
Satenii din Ojasca vorbesc
„Am auzit ca vor veni 150 – 160 de oameni cu Codul Penal (bolnavi psihic care au savârsit fapte antisociale – n.r.) de la Poiana Mare. Cred ca or sa-i bage acolo sus“, ne-a spus o femeie din sat, sustinând ca lumea spune ca s-au facut modernizari de când a venit directoarea noua la Sapoca – „septembrie sau octombrie anul trecut“. Precizând ca stie bine ce spune pentru ca e acolo de mai bine de 15 ani, femeia ne-a convins ca nu se teme. „Sunt cuminti cei internati aici pentru ca iau medicamente. Chiar daca scapa vreunul nu ajunge departe, ca-l prind. Oamenii care-l vad ii anunta pe cei de la sectie si-l prind repede. Chiar daca scapa in padurea din spate tot n-are unde sa se duca“, a spus ea.
In ceea ce priveste conditiile din Sectia Ojasca, sateanca sustine ca a auzit bolnavi spunând ca-i plimba „instructorii“, „un fel de paznici care se tin tot timpul dupa ei“. „Se spune ca numai in partea stânga (cladirile cu un etaj – n.r.) sunt aproape o suta de locuri si ca s-au pus termopane si baterii noi la chiuvete. Undeva in dreapta, la câtiva kilometri distanta, exista o ferma de porci si oi. Angajatii spun ca se gospodaresc singuri“, ne-a spus ea.
Coada la angajari
Drum intors la Sapoca, unde speram ca directoarea sa fi venit „de la sedinta cu prefectul“. Reusim s-o contactam telefonic, de la aparatul din cabina portarului, si-i cerem o declaratie privind transportul de pacienti de la Poiana Mare.
Deranjata de indrazneala noastra si de faptul ca i-am cerut detalii despre conditiile de cazare directoarea Spitalului Interjudetean de Psihiatrie si Masuri de Siguranta Sapoca, Maria Cristache, aproape ne-a trimis la plimbare sugerându-ne sa solicitam raspunsuri Ministerului Sanatatii. „Avem locuri si le-am creat toate conditiile“, ne-a declarat Cristache, omitând, insa, sa precizeze ca inca se depun dosarele pentru angajarea personalului destinat ingrijirii bolnavilor de la Sectia Ojasca.
Intr-un târziu, directorul ne-a spus ca drumul de la Poiana Mare pâna la Sapoca dureaza aproximativ opt, noua ore si ca acestia trebuia sa ajunga ieri, in jurul orei 16.00.
La usa unuia dintre birourile situate in incinta Spitalului Interjudetean de Psihiatrie si Masuri de Siguranta Sapoca stau 30-40 de persoane. Nu sunt oameni care doresc sa se interneze sau sa interneze pe cineva aici. Sunt oameni care vor sa se angajeze la Sectia de Psihiatrie Ojasca, sectie ce apartine de spitalul interjudetean. „Depunem dosarele, pentru ca au nevoie de personal la Ojasca“, spune una dintre femeile care stau la coada. Pe usa de la intrarea in spital, „doritorii“ sunt anuntati ca ultima zi de depunere a dosarelor este 31 ianuarie. Sunt scoase la concursul care va avea loc in perioada 6-14 februarie a.c. posturi de infirmiere, spalatorese, maistri, fochisti.
„Candidatii“ nu stiu sau nu vor sa vorbeasca despre sectia de la Ojasca. „Stim doar ca au nevoie de personal. Nu stim foarte bine când vor fi transferati pacientii de la Poiana Mare“, spune una dintre „candidate“. Prin curtea spitalului, câtiva pacienti isi fac plimbarea de dimineata. Directorul de ingrijiri nu le da voie sa vorbeasca cu nimeni, zicându-i pe un ton ferm unuia dintre paznici: „Bolnavii sa nu penduleze in pijamale!“. Un pacient mai curajos nu tine cont de „ordinul doamnei director de ingrijiri“ si se decide sa vorbeasca. In ciuda faptului ca afara nu este tocmai timp de plimbare, el vine, imbracat in pijama si halat si cu capul acoperit cu o caciula, la poarta spitalului si povesteste: „Aici ar fi vorba despre o organizatie elvetiana. In urma cu doi-trei ani s-a facut asa frumos la spital. Avem apa calda si caldura tot timpul. Nimeni nu ne spune intre ce ore sa ne spalam. Avem voie sa ne plimbam prin curte. Fata de alte spitale, mâncarea este buna si ne primim tratamentul“.
Acelasi pacient, pe un ton calm, ne-a descris si interiorul pavilioanelor: „Sunt saloane cu sase-noua paturi, dar si rezerve cu trei paturi. In saloanele cu noua paturi stau mai ales bolnavii care au avut probleme in societate, adica au facut fapte antisociale. In rezerve sunt pacientii cu boli psihice nu foarte grave“.
Internarile se fac in limita locurilor disponibile
Intre timp, pe poarta Spitalului Interjudetean de Psihiatrie si Masuri de Siguranta Sapoca intra o batrâna, insotita de un batrân: „Vreau sa o internez pe doamna“. Portarul ii indruma spre un birou. Oricum, oamenii sunt avertizati prin intermediul unui afis ca „internarile se fac in limita locurilor disponibile“. Localnicii s-au obisnuit cu acest „du-te vino“ din preajma spitalului, insa atâta timp cât oamenii de aici nu-i deranjeaza nu au nimic de reclamat. „Din câte imi amintesc spitalul a inceput sa fie modernizat in urma cu cinci-sase ani. Noi am auzit ca oamenii de aici au tratament bun si nu am auzit ca cineva sa se fi plâns ca vreun pacient de aici a scapat si i-a furat din casa sau din curte ceva“, povesteste o batrâna din localitate. La câtiva pasi de intrarea in spital, doua barbati susotesc: „Am auzit ca a fugit unul aseara (duminica seara – n.r.) si l-au prins dupa câteva ore“. Cladirile in care sunt internati pacientii sunt vopsite in galben si rosu. Una dintre cladiri are si geamuri termopan. In fata cladirilor, sunt „plantate“ placute: „Nu rupeti florile!“.
