Il gasesti la intersectii, pâna sa dea prima geana de lumina. Cu sacosa pe umar sau cu teancurile voluminoase de hârtie strânse la piept, sta incremenit intre masinile aflate in trafic. La culoarea rosie, se pune in miscare: trece pe la fiecare portiera, prezentându-si politicos marfa: „Cititi cel mai bun ziar al oltenilor“; „Luati ziarul fanion al Universitatii“…
Deschizi de-un deget geamul masinii si ii strecori banii. Iei ziarul, cu rest cu tot, fara ca macar sa arunci o privire mâinii care ti-l intinde. Culoarea semaforului se schimba si pornesti in tromba. Cu o mâna pe volan, selectezi informatiile pentru ragazul de a le citi in voie mai târziu. Ai si uitat de unde le-ai cumparat. De fapt, nici nu ai stiut vreodata. Dar cu siguranta stii ca mâine, la aceeasi ora si in acelasi loc, aceeasi mâna iti va oferi politicos informatia la zi. Indiferent daca ploua sau ninge, daca ii doare capul sau le este foame, ei vor veni acolo, la intersectie. Adica la serviciu, pentru ca ei sunt vânzatorii volanti de ziare.
Aproximativ 60 de vânzatori volanti sunt in Craiova, raspânditi in intersectiile mari ale orasului. De toate vârstele si provenind, de regula, din categoria oamenilor cu o situatie sociala dificila, toti au ales aceasta slujba dintr-un singur motiv: aveau nevoie de un loc de munca. Fie ca erau tineri fara ocupatie, someri disperati carora vârsta maturitatii nu le mai oferea nici o perpectiva ori persoane apte de munca, dar ale caror probleme medicale minore erau pentru majoritatea angajatorilor probe eliminatorii, acesti nefericiti si-au gasit totusi siguranta zilei de mâine: ziarul, vânzarea informatiei. Nu la taraba sau magazin, ci in picioare, in mijlocul strazii, infruntând zapucul lunilor de vara ori gerul crâncen al iernii. In iuresul traficului, acolo unde clientii nu au mai mult de trei-patru secunde la dispozitie sa cumpere presa. Si totusi, in ciuda conditiilor destul de vitrege, craiovenii au acceptat aceasta ocupatie. Multi dintre ei au inceput chiar sa o iubeasca. Si aceasta pentru ca, asa cum se intâmpla cu orice meserie, vânzarea ziarelor in strada poate fi o ocupatie extrem de banoasa. Pentru aceasta are nevoie, desigur, de o reteta de succes!
Salarii de 19 milioane de lei vechi
„Asa cum prevede contractul de munca, volantii sunt platiti prin comision la vânzari. Fireste ca aceia care vând mai mult câstiga pe masura. Acesta este un motiv pentru care nici programul nu este fix: merg la serviciu dupa cum considera fiecare ca-si poate realiza norma din ziua respectiva. Cei cu vechime – cei care au inteles ca orele de vârf sunt cele mai productive – vin in intersectii din zori si ramân atât cât este necesar. Au invatat ca, punând seriozitate in ceea ce fac, pot câstiga mai bine decât un functionaras de birou. Volantii nostri au luat salarii si de 10, 12 si chiar de 19 milioane!“, declara Emanuel Pârvu, coordonator presa in cadrul Media Sud Europa SA.
O regula de baza in aceasta meserie – aplicabila si in alte specializari, bineinteles – este „sa stii cum sa te vinzi“. In traducere libera, pentru un volant aceasta inseamna sa stie sa-si prezinte marfa, sa-i faca reclama, sa vorbeasca frumos cu toti clientii, indiferent de la ce marca de masina se coboara geamul. Sa insiste pentru inapoierea restului este, de asemenea, un lucru foarte important: in felul acesta increderea clientilor este câstigata pâna intr-acolo incât revin la acelasi volant sa-si cumpere ziarul. Chiar pe datorie…
„In timp, si datorita increderii pe care au capatat-o, unii volanti si-au facut clientela lor: sunt craioveni care cumpara numai dintr-un singur loc si de la o singura persoana. Mai mult, «relatia» client-vânzator este atât de bine intretinuta incât s-a incetatenit chiar obiceiul de a cumpara pe datorie – multi platesc la sfârsitul saptamânii ziarele pe care le iau in fiecare zi, lasând volantului si un bacsis gras. Bineinteles ca lucrul acesta se intâmpla numai in cazul unei relatii lungi si cu toate masurile de precautie luate“, apreciaza Emanuel Pârvu.
Corect „aplicata“, munca la negru este permisa
Bacsisul practicat in asemenea situatii – bine meritat de altfel de catre vânzatorul volant – este un mijloc de rontunjire frumoasa a veniturilor. Exista insa si alte metode de crestere a buzunarului. Nu foarte corecte, adevarat, dar atâta vreme cât nu deranjeaza pe nimeni, nu sunt interzise.
„Exista la ziarele din Craiova volanti care practica si «munca la negru» – adica vând si alte publicatii decât cele la care sunt angajati. De asemenea, la teancurile de ziare ataseaza si alte marfuri, cum ar fi odorizantele de masina. Insa atâta vreme cât isi realizeaza sarcinile de serviciu, nu supara pe nimeni“, declara Emanuel Pârvu.
Intre cei 60 de vânzatori volanti de ziare din Craiova, putini sunt cei care se pot plânge de veniturile obtinute din munca prestata. Atâta vreme cât sunt inzestrati cu bun-simt, cu amabilitate si se pot exprima usor – trasaturi obligatorii oricarui comerciant – , dar, in special cu seriozitate si perseverenta, salariul unui vânzator volant poate creste uluitor de la o luna la alta. Iar ca un stimulent pentru mentinerea acestor calitati si chiar pentru dezvoltarea lor, s-a inventat de curând si un sistem de premiere.
„La Gazeta de Sud, rezultatele volantilor sunt recompensate pe masura: lunar, cei mai buni cinci vânzatori sunt premiati cu câte un pachet de alimente in valoare de un milion de lei fiecare“, a mai spus Emanuel Pârvu.
