Nici macar unul dintre scriitorii români de exceptie de la inceputul secolului XX si pâna in prezent nu a câstigat Premiul Nobel pentru literatura, in pofida faptului ca au existat câteva nominalizari. Si… este putin probabil sa existe vreun strop de speranta. Chiar daca in România va aparea un scriitor „neasemuit de frumos“, vorba lui Nichita, care sa le transmita in scris un „mesaj“ profetic: „Look in my Face: My name is Ultimul Testament“. Adica un fel de creatie literara care sa revolutioneze intreaga literatura universala. De ce? Din 102 laureati pentru literatura, zece premii Nobel au fost acordate pentru tot atâtea femei. Austriaca Elfriede Jelinek, de 57 de ani, una dintre cele mai controversate si polemice scriitoare contemporane de limba germana, este cea de-a zecea laureata, in 2004. De asemenea, poloneza Wislawa Szymborska, laureata a premiului Nobel pentru literatura, in 1996, a facut deliciul criticilor de la L’express, iar exemplele pot continua. Premiul Nobel si-a pierdut demult din prestigiu, iar aceasta stare de fapt nu trebuie sa mai mire pe nimeni. Astfel, votul Academiei Suedeze, pe baza criteriilor ascunse, a reusit sa „realizeze“ Quinta sparta la Nobel, care a devenit o traditie conservata la cerere.
Scriitoarea Elfriede Jelinek, ultima necunoscuta din ecuatia Nobel
Austriaca Elfriede Jelinek, de origine ceho-evreaiasca, este cea de-a zecea femeie laureata din istoria Premiului Nobel, in 2004, incasând 1,1 milioane de euro. Din punctul de vedere al marilor critici din literatura universala, aceasta „este o necunoscuta“. Elfriede Jelinek fost apreciata drept una dintre cele mai controversate si polemice scriitoare contemporane de limba germana: „Impotriva tuturor pronosticurilor avea sa fie cea care spulbera visurile de glorie ale canadiencei Margaret Atwood, considerata drept favorita de catre multi editori occidentali si de peste ocean“, spun toti criticii literari care nu sunt membri ai Academiei Suedeze. Feminista convinsa, Elfriede Jelinek a intrat astfel in generoasa istorie a Premiului Nobel alaturi de: prozatoarea suedeza Selma Lagerlof (1858 – 1940) – câstigatoarea Premiului Nobel 1909, prozatoarea italiana Grazia Deleda (1871 – 1936) – Nobel 1926, prozatoarea norvegiana Sigrid Undeset (1882-1949) – Nobel 1928, americana Pearl S. Buck (1892 – 1973) – Nobel 1938, poeta chiliana Gabriela Mistral (1889-1957) – Nobel 1945, dramaturga si poeta germana Nelly Sachs (1891-1970) – Nobel 1966, prozatoarea sud-africana Nadine Gordimer – Nobel 1991, prozatoarea americana Toni Morrison – Nobel 1993 si poeta poloneza Wislawa Szymborska – Nobel 1996.
Elfride Jelinek si-a câstigat renumele international o data cu transpunerea cinematografica a romanului Die klavierspielerin (Pianista) (1983). Filmul a obtinut Marele Premiu al Juriului si inca doua premii la sectiunea de interpretare la Festivalul de la Cannes – 2001. Insa, nu inainte de a stârni protestele publicului, datorita scenelor hard, gen sado-maso. Filmul a fost prezentat si in România la Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) in iunie 2002. De asemenea, romanul „Pianista“ a fost publicat pentru prima data in România la editura Kriterion in anul 1993, trecând aproape nebagat in seama de public si de criticii literari. Atât de surprinsa a fost ca i s-a acordat Premiul Nobel, incât a declarat ca n-o sa poata participa la festivitatea de premiere, din motive de sanatate. Elfride a declarat agentiilor austriece de presa ca sufera de „fobie sociala“ si ca, in realitate, simte mai multa disperare decât bucurie: „Nu ma simt pregatita, ca persoana, pentru a face fata opiniei publice“.
Elfride Jelinek, de mica a facut patru ani de balet, apoi a studiat pian si compozitie la Conservatorul din Viena. Când a realizat ca va fi o pianista ratata, aceasta s-a inscris la Universitatea din Viena, la sectia Teatru si Istoria Artelor. Abia la 21 de ani s-a apucat de scris, iar când a obtinut primul premiu a facut o marturisire socanta: „In realitate, nu stiu mai nimic despre teatru“. Câstigarea Premiului Nobel de Elfride Jelinek, in urma cu doi ani, a ramas un mister, ca multe altele, pentru celebrii literati ai lumii. Nu sunt sigur ca Alfred Nobel se rasuceste in mormânt, dar am certitudinea ca Dumnezeul literaturii e razvratit.
Wislawa Szymborska, aidoma vip-ului de carton românesc
Wislawa Szymborska din Cracovia (Polonia), la 73 de ani, peste noapte, a devenit poeta cea mai curtata a planetei, in 1996, când s-a pomenit laureata a premiului Nobel pentru literatura. Specialistii de la L’express au consemnat, nedumeriri, ciudatenii, diverse. Astfel, la câteva luni de la anuntarea consacrarii sale, aceasta femeie când timida, când zâmbitoare, era foarte interesata de cum arata, cochetând chiar cu fotograful: „Sa prindeti doar un rid din doua“. La o cafea, aceasta s-a destainuit celor de la L’express: „Am trait linistita, aici in Polonia, cu o mica aura si tiraje reduse. De când s-a anuntat decernarea Nobelului, e un cosmar! Imi este imposibil sa mai lucrez! Sunt solicitata mereu, nu mai pot iesi in oras sau sa deschid usa fara a fi asaltata, fara ca lumea sa comenteze culoarea colantilor mei“. Exceptând Polonia, unde opera sa figureaza in programele scolare, precum si traducerile timpurii in Germania si intr-un cerc restrâns de cunoscatori, Wislawa Szymborska a fost pâna la 3 octombrie 1996 o cvasi-necunoscuta. Cei de la L’express au receptat de la aceasta o atitudine fair-play: „Madam sustine ca alti doi polonezi, Herbert si Rozewicz, meritau Nobelul inaintea sa?!“ Adica, W.S. a recunoscut ca nu merita premiul. Atee pe pamânt catolic, neutra intr-o tara nu de mult socialista, aceasta femeie ce bea, fumeaza si isi afirma independenta, este un alt caz care „imbie la meditatie“.
Cu ironie, L’express consemneaza ca in doar noua volume mici de poeme, Wislawa Szymborska a reusit sa transmita, in metafore pline de eleganta, disperarea umana, tragedia unui secol ce o exaspereaza, precum si forta dragostei, oferind spre exemplificare un vers „adânc“: „Asculta cum inima ta bate, grabit, in pieptul meu“. „Când eram copila scriam poezii scurte. Tata imi cerea ca ele sa fie amuzante. Fara versuri lacrimogene sau confesiuni profunde. Daca il faceam sa râda, imi dadea câteva monede sa-mi cumpar bomboane. Vedeti, am inceput de foarte devreme sa traiesc din poezie! (…) Nu scriu in fiecare zi. Un poem vine… când trebuie. Totul depinde de prima fraza. Poate fi spontan sau indelung lucrat. Uneori soseste noaptea“, a mai spus laureata. Premiul Nobel a fost primit cu entuziasm de poporul polonez ce are inca sentimentul de a fi fost „Christul Europei“, in timp ce Marcin Ekstein, eminent francofil si profesor la Universitatea Jagellone, a dezvaluit mojicia: „Multe din premii Nobel ne-au fost acordate din ratiuni politice“.
Testamentul lui Nobel
In testamentul sau, semnat in 1895, Alfred Nobel a lasat peste noua milioane de dolari din averea sa pentru decernarea unor premii care sa-i poarte numele. Redam cel mai important fragment din testamentul sau:
„Intreaga mea avere va fi impartita in felul urmator: capitalul, investit in titluri de proprietate de catre executorii mei testamentari, va constitui un fond din care anual se vor acorda premii celor care, pe parcursul anului precedent, au adus cele mai mari beneficii omenirii. Mai sus-amintitul venit va fi impartit in cinci parti egale ce vor fi distribuite dupa cum urmeaza: o parte acelei persoane care a facut cea mai importanta descoperire sau inventie in fizica; o parte persoanei care a facut cea mai importanta descoperire in chimie; o parte persoanei care a facut cea mai mare descoperire in domeniul fiziologiei sau al medicinei; o parte persoanei care a elaborat, in domeniul literaturii, cea mai remarcabila lucrare de tendinta idealistica; si o parte persoanei care a depus cele mai mari eforturi de a aduce pacea intre natiuni (…) Este dorinta mea expresa ca in alegerea premiantilor sa nu se tina cont de nationalitatea candidatilor, iar premiul sa fie primit de cel care-l merita cel mai mult, fie ca este scandinavi sau nu“. Pe lânga premiile prevazute de Alfred Nobel in testamentul sau, incepând cu 1968 se decerneaza anual premiul pentru economie.
Lipsa de modestie, publicitate sau extremism?
Potrivit statisticilor evreiesti, rezulta ca din aproximativ sase miliarde de pamânteni, numarul evreilor reprezinta doar 0,4% din aceasta, adica numai 14 milioane, in timp ce numarul arabilor musulmani reprezinta 20% din populatia planetei, adica 1,2 miliarde de oameni. Din totalul de 270 de laureati ai Premiului Nobel, din 1901 si pâna in 2006, 124 sunt evrei, ceea ce inseamna 45%, fata de numai cinci laureati din lumea araba. Un adevar care incita si irita gândirea oricarui om normal. Potrivit informatiilor de pe site-ul oficial Jewish Defense League, mai mult de 30% din laureatii americani in stiintele naturale sunt evrei. De asemenea, peste 80% din laureatii evrei din lume provin din familii sarace si aproape 90 % din laureatii neevrei provin din familii bogate. Nu sunt xenofob, nici antisemit, insa nu pot sa nu constat doua lucruri. Daca statisticile sunt reale, inseamna ca evreii sunt extraterestri, iar lipsa totala de modestie face dovada absentei oricarei forme de intelepciune.
Suprematia planetei, asumata de evrei
In pofida numarului mic, evreii ocupa stupefiant de multe posturi de conducere in toate domeniile academice si stiintifice din lume. Acestia au mai mult tendinta de a alege profesiuni care implica dezvoltarea creierului. Societatea evreiasca a avut grija sa transmita prin modul sau de viata strict, prin relatia organizata, respectul pentru eruditie, perseverenta, pentru studiul intelectual si continuitate. Tocmai din aceasta cauza exista foarte putini sportivi evrei cunoscuti in lume. Au mentalitatea ca daca se ocupa de lucruri mecanice, care nu cer gândire si creativitate, exista, pur si simplu, riscul atrofierii creierului. Astfel, evreii reprezinta 60% din absolventii prestigioasei universitati Yale din SUA, 26 % din profesorii de drept, 40% din avocatii marilor barouri din New-York si Washington. Aproape 60% din posturile-cheie din studiourile de la Hollywood sunt in mâinile evreilor, iar o treime din miliardarii americani sunt evrei.
Evreii insisi, lasând modestia la o parte, afirma ca s-au distins in toate domeniile, influenta lor asupra genului uman fiind semnificativa: „In primul rând Moise, rabinul Maimonide (Moise Ben Maimon, supranumit «marele vultur»), Hagaon Rabbi Eliahou din Vilna (Hagra), si – fara echivalent – Sigmund Freud, Karl Marx, Trotsky si Albert Einstein. Si… cum teoria complementaritatii nu poate fi negata de nimeni, s-au inregistrat si doua cazuri notorii. Adica Iisus si Spinoza erau evrei, insa, evrei care s-au convertit si, drept urmare, au fost excomunicati pentru totdeauna.
Incomodul Einstein, prea inteligent pentru a fi excomunicat
Albert Einstein, geniul care a revolutionat fizica moderna, a câstigat Premiul Nobel in 1921 nu pentru teoria relativitatii, ci, paradoxal, pentru progresele in domeniul fizicii cuantice si descoperirea efectului fotoelectric. Einstein, de regula, se prezenta ca un om fara talente deosebite: „Nu sunt decât un curios entuziast“. Einstein – poate cel mai iubit savant din istoria stiintei pentru umorul si nonconformismul sau – in 1922, la o conferinta la universitatea franceza Sorbona, afirma: „Daca legea relativitatii se va verifica, Germania va afirma ca sunt german, iar Franta ca sunt cetatean al lumii. Si daca se va constata ca m-am inselat, francezii vor pretinde ca sunt german, iar germanii vor declara ca sunt evreu“.
Evolutie sau involutie?
Evreii spun ca Tora a dezvaluit enigma fenomenului intelectului evreu, inainte ca realitatea s-o confirme. „Moise promite si spune: «Ea nu poate sa fie decât inteleapta si inteligenta, aceasta mare natiune». (Deuteronom 4:6). Vor declama si vor arata spre noi natiunile lumii. Tora a stabilit prin aceasta ca poporul evreu este un popor ce se caracterizeaza prin specificitatea sa eterna si o parte a expresiei acestei specificitati este creierul evreu si absenta unei norme care-l defineste“. Asadar, statisticile evreilor acrediteaza ideea ca acestia sunt diferiti si mai inteligenti decât alte rase.
In Vechiul Testament (Deuteronom 4:6) este scris versetul: „Sa le paziti si sa le impliniti; caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: «Acest neam mare este un popor cu totul intelept si priceput»“. Insa, pentru a exista un echilibru, nicidecum polemici, in Noul Testament (1 Corinteni 13:2) exista urmatorul verset: „Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incât sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.“ De ce? In aceeasi epistola (1 Corinteni 13:9) Pavel spune: „Caci cunoastem in parte si proorocim in parte“. Astfel, este binecunoscut faptul ca cele mai multe mistere sunt chiar lânga noi, pe planeta Pamânt, iar certitudinea savantilor este ca niciodata nu vor fi dezlegate de om, indiferent de rasa, nationalitate sau religie. Daca un evreu i-ar spune unui negru ca „nu este dracul atât de negru, cum crezi tu“, fireste, ca omul de rasa neagra s-ar simti jignit, iar in imaginatia lui, cu siguranta, dracul n-ar putea fi decât alb. De aceea, ar trebui sa se puna accent mai mult pe evolutia spirituala.
Si… nu stiu ce ma indeamna sa dau un citat din Petre Tutea:
„Heidegger spune asa: ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te indeamna, Heidegger, sa traiesti murind absolut in fiecare zi!“
