Se plimba agale pe drum, unduindu-si trupul subtire strâns bine intr-un cojoc din piele fina, cu caciula – aceeasi calitate – lasata usor pe o parte, cu mustacioara carunta rasucita din doua in doua minute intre degete. Priveste in stânga si-n dreapta, aparent fara a cauta pe cineva anume. Cine il stie insa pe Nita a lu’ Razbel nu se poate insela: craiul comunei, spaima partii femeiesti a plecat la vânatoare!
A bagat femeile in sperieti
In vara i-a murit ultima gagica. „Am luat-o de 71“ – zice – „iar la 73 a murit. Dragoste in toata regula, nu gluma, am trait din plin toate bucuriile… Mai ales ea: mergea in ciomag când am cunoscut-o. In doi ani de dragoste i-am indreptat cocoasa de s-a ridicat singurica. Când s-a dus – deh, vârsta – era sanatoasa ca o tinerica! Asa de bine stiu sa iubesc!…“ Oricât de exagerata ar parea, lauda lui Nita este pe deplin intemeiata. Sanatoasa ori nu, priceperea tiganului la iubit a speriat o Oltenie intreaga.
De la cele mai mititele – avertizate de mame si tati de pericolul care le paste – pâna la cele mai coapte, carora nu le-ar face rau o aventura – fie ea si cea de pe urma – toata suflarea femeiasca a Predestiului si a imprejurimilor cunoaste faima de amant feroce a barbatului trecut binisor astazi de 60 de ani. Scuipând in sân si facându-si cruce cu limba, toate se feresc inspaimântate de el: unele sa nu-i cada la picioare, altele… sa nu mai vrea inca o data.
Scolit in amor de Maria lu’ Caizer
Sângele fierbinte de tigan – mostenit de la taica-sau – l-a impins in pacat la vârsta frageda: 15 ani. Atunci a iubit prima data. Timid la inceput, ca orice flacau abia inmugurit, puiul de tigan a invatat insa repede. Avea si de ce – initierea si-a facut-o sub indrumarile atente ale unei profesoare experimentate.
„Mergeam trei, patru insi deodata. Maria lu’ Caizer avea o rabdare cu noi ceva de pomina! Nu-i scapa nimic! Trecuta de treizeci, cu barbat, cu trecut… Luam ce gaseam de pe-acasa – gaini, oua, brânza si duceam la «scoala». Iar ea se ocupa serios de educatia noastra“. De silitor ce era – nu lipsea de la nici o lectie, ba mai cerea si pregatire suplimentara – Nita a prins repede mestesugurile amorului. Nu l-a lasat insa inima sa renunte curând la invatatura. Abia dupa doi ani de meditatii la Maria, când a vazut el ca arta ii era desavârsita, ca nimic nu mai avea de invatat, s-a insurat.
Mamaliga afumata si Milica maritata
Milica i-a luat repede mintile. Avea doar 13 ani românca. Din familie bunicica, i-a cam dat de furca tiganului. O placea, ca fatuca era asa, pe gustul lui – facuta repede. Ea la fel – nu putea sa nu-l soarba din ochi pe tinerelul brunet si spilcuit. Ca sa nu lungeasca treaba prea mult – nici atunci, la tinerete, nu-i placea sa piarda vremea – Nita a furat-o.
„Ea cânta din gura, eu la acordeon. M-am dus la ma-sa s-o cer pentru o petrecere. Am dus-o acasa – chipurile sa-mi iau acordeonul. Nu era corent pe-atunci, asa ca am aprins lampica si-am asezat-o la fereala, sa nu se sperie fata de lumina mare. I-am zis sa facem o mamaliga – deh, incercam sa mai trag si eu de timp. I-am spus: tu vei fi nevasta mea!… Se cam afumase mamaliga când ne-am trezit pe la doispe’ din noapte… Problema mare atunci cu familia. A plecat tot neamu’ s-o caute. Ma rog, spre dimineata, la o cana de vin, le-am explicat izact ca nu mai era nimic de facut! Consumasem nunta. Mi-au dat-o de nevasta“.
„Sunt bun, asta e!“
Casnicia – desi fericita si satisfacuta – nu l-a oprit pe Nita a lu’ Razbel sa-si vada de poftele lui. Le-a luat la rând, una câte una, toate care i-au picat in strachina. Si mai mici, si mai mari, si mai uscate, si mai implinite, nu i-a scapat nimic. „Nu am fire de par câte femei mi-au trecut pe dinainte!“, a declarat Don Juan numarul cuceririlor sale. Intâietate au avut totusi cele trecute de vârsta frageda, adica acelea deja potolite. „Carnea neumblata e mai buna“, a apreciat el azi calitatile femeii ideale: maritata si, daca se poate, ceva mai batrâioara. Intotdeauna aranjat la patru ace, cu mustata pieptanata si sclipirea pacatoasa in ochi, Nita nu a ratat nici o nevasta. Ori ca se ducea sa-i zugraveasca bucataria, ori ca o intâlnea la pâine, prin sat, craiul gasea mereu metoda cea mai buna de a o cuceri. „Va fac, domnita, ce doriti si cum doriti, dar… nu chiar asa… gratis… ma-ntelegeti“. O cautatura mai timida – sa impresioneze pâna la lacrimi – , un compliment s-o lase fara replica, o rasucire de mustata si… atacul: „Mânca-ti-as tâta dumitale, nu mai pot trai altfel!“ Zarurile erau aruncate. Urmau zile si nopti de dulce desfatare, pe care Nita nu le-a uitat nici pâna-n ziua de astazi. Bineinteles ca meritul cel mai mare era numai al lui: „Sunt bun, asta e!“, isi apreciaza el modest harul. „Muncesc frumos, nu ma intrece nimeni! O stiu toate muierile si, mai ales, babele! Si ma doresc al dracu’! “
Don Juan in concediu de refacere
De iubit de-adevaratelea, insa, Nita tot pe Milica o iubeste. Românca i-a ramas nevasta pâna-n ziua de astazi, au facut casa buna, cu copii, cu tot rostul. Pentru ca stia ce podoaba are, femeia l-a lasat pe tigan in plata lui, sa se distreze cum si cu cine-o vrea. „E desteapta, mânca-i-as io pulpita ei!! De-aia am tinut-o! Si e si a mai frumoasa intre toate, adevarat! Poate ca nu vad asta in tot momentul – mai ales când lucrez la vreo cucerire – dar dup-aia imi dau seama de realitate! Stiu ca n-o merit, dar nici nu am de gând s-o parasesc“, a afirmat cu tarie barbatul.
Cât priveste placerile personale, nici la ele nu renunta deocamdata. Intâi ca nu-l lasa faima la care a ajuns intr-o viata de om. Apoi pentru ca asta e rostul lui – sa ofere – si sa primeasca – placeri. „Astea dau frumusete vietii! Pentru ele traiesc!“
De anul trecut insa, de când i-a murit ultima amanta, Nita a lu’ Razbel a luat o pauza. Binemeritata, zice el, sa se refaca. „In timpu’ asta astept sa mai moara vreun barbat batrân, sa-i iau baba. Cu voia ei, normal, fara obligatie! Numai sa fie cu pensie, ca vin vremuri grele!…“
