17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalUn maistru de 150 de miliarde

Un maistru de 150 de miliarde

Are un salariu de douazeci de milioane. Pentru functia de director general al unei firme de succes, suma este de-a dreptul hilara. Pentru Cristian Patru insa este suficient de mare incât sa-i acopere cheltuielile curente. Nu traieste in lux si nici nu si-a dorit vreodata asta. Mai mult, sta in aceeasi casa de acum 30 de ani, când era un simplu maistru la MAT. In concediu nu s-a mai rasfatat din ’95. Nici masina personala nu si-a cumparat pâna acum. Noroc cu jocurile de la Loto, de care este de-a dreptul dependent: in doua rânduri a câstigat doua automobile Dacia.


Doua depozite si sase magazine de desfacere sunt astazi numai in Craiova, alaturi de spatii inchiriate in târgurile angro Sucpi si Banie. In timp s-au deschis centre la Segarcea si Calafat, iar din 2002 functioneaza o retea nationala de distributie. Având doar 60 de angajati – dintre care 12 constituie numai personalul administrativ, firma Primordial are ca obiectiv comercializarea de materiale necesare amenajarilor interioare: gresie, faianta, obiecte sanitare, adezivi. Fiind reprezentant al Macofil Târgu Jiu, al Tondach – Austria si al concernului german Vileroy & Boch, Primordial a adus pe piata craioveana sisteme moderne de acoperisuri din tigla, caramida, sobe de teracota occidentale, precum si gresie si faianta de cea mai buna calitate. Importa produse ceramice din Spania si Italia, firma fiind partener de afaceri de peste zece ani cu sase fabrici de profil de pe Costa Brava. Si nu exista târg ori expozitie din respectivele tari unde Primordial sa nu participe in vederea incheierii unor noi contracte. Reprezentantii români sunt desigur Cristian Patru, fost maistru la MAT Craiova, acum director si patron cu afaceri de peste 150 de miliarde pe an. Ajutoare de nadejde ii sunt cele doua fiice cu sotii, aceiasi cu care, in ’93, Cristian Patru a pus afacerea pe picioare. In maximum cinci ani – adica dupa absolvirea Facultatii de Stiinte Economice – li se va alatura si mezinul familiei, George Patru. „Nu-i graba, sa invete el ce trebuie. O sa vina si vremea lui“, a spus Patru senior, hotarât sa-i pastreze feciorului locul cald, cât timp va fi nevoie: in curând, functia de director general de la Primordial va fi ocupata de George.


Pionier de vaza in Gogosu City


Dupa botez il cheama Constantin. „Cristian“ a aparut mai târziu, prin armata, când, din nevoia de a-l recunoaste intre alti Costei, camarazii l-au numit asa. I-a placut mai mult si l-a pastrat. Locul de bastina este „Gogosu – City“, cum ii place omului de afaceri sa-si alinte astazi comuna doljeana in care, prin 1956, a vazut lumina zilei. Nu a avut o copilarie prea fericita, lucru care l-a determinat sa strânga din dinti de mic si sa astepte, rabdator, dar perseverent, o epoca mai buna. Parintii – tatal, sef de post prin Gorj, iar mama, os de tarani cu situatie – au divortat inca de la vârsta de doi ani a copilului. Costel a fost crescut de bunica din partea mamei. Femeie trecuta prin viata, l-a invatat ca singura valoare in lume, singurul criteriu dupa care se pot deosebi oamenii buni de cei rai, este munca. „Cu vite, cu plug, cu ce puteam. Am muncit mult“, isi aminteste patronul de azi anii pregatitori ai copilariei.


Scoala primara si gimnaziul le-a urmat la Gogosu. Elev ambitios, a ocupat, pe rând, functiile pionieresti de vaza: comandant de grupa, detasament, unitate. Apoi, incurajat de profesorii de limba româna si matematica, baiatul a luat drumul orasului. „Trebuia sa ma realizez, sa plec de la tara. Avea sa fie greu, stiam, dar trebuia“.


Brasovenii l-au invatat meserie


O scoala de meserii era cea mai potrivita pentru a-si croi un drum sigur in viata. Costel a luat examenul la Liceul 7 Noiembrie din Craiova. In scurt timp a fost acceptat intr-o clasa speciala de la „Tractorul“ Brasov. Viata de caminist a durat trei ani, timp in care a câstigat suficienta experienta pentru ce il astepta acasa, in Oltenia.


„Pentru mine a fost o adevarata lansare la Brasov. Era o alta civilizatie, oamenii erau mult mai seriosi si mai harnici. Ei mi-au dat constiinta ca trebuie sa invat“, a marturisit Patru impactul pe care l-a avut Brasovul asupra lui.


Intors in Craiova, in 1966, Cristian Patru a fost angajat la MAT. Intâi muncitor, apoi maistru. Sef de atelier- service intern/extern a fost ultima promovare de care s-a bucurat pâna in 1992, când si-a lansat propria afacere.


Trei ani in Iran


Functia de sef al unei sectii de export i-a dat posibilitatea de a face nenumarate deplasari in tari europene, si nu numai. „Eram trimis pentru livrari de tractoare si masini agricole in Germania, Cehoslovacia, Bulgaria, la târguri si expozitii de specialitate. In Iran am fost sef service, contribuind chiar la ridicarea unei intreprinderi de utilaj agricol. Imi aduc aminte ca produsele românesti erau foarte apreciate la acea vreme, iar colaborarea România – Iran a fost deosebit de fructuoasa“.


Trei ani a stat Cristian Patru in Iran. Nu a fost usor pentru gurmandul român sa respecte legile stricte ale unei tari musulmane. „Erau interzise carnea de porc si alcoolul. La Ambasada României, adica pe pamânt românesc, se mai puteau schimba insa, pe ici, pe colo, niste lucruri…“ Cum facea parte din elita românilor la Teheran, Cristian Patru avea ocazia, cel putin o data pe saptamâna, sa participe la diferite receptii, intruniri, mese festive. Maestru bucatar era Vasile, un român autentic, special adus pentru a astâmpara dorul mesenilor de bucate traditionale. Astfel ca sarmalele, gratarele ori vinurile de acasa nu i-au lipsit prea mullt sefului de atelier Patru. Ba chiar de cele mai multe ori a avut ocazia sa-si procure singur materia prima.


„Localnicii ne chemau sa-i scapam de porcii mistreti din orezarii. Si nu erau putini… Asa ca in timpul liber plecam la vânatoare“.


Nu a fugit din tara din patriotism!


Cu toate succesele obtinute acolo, cu toata ospitalitatea iranienilor, cei trei ani nu au fost deloc usor de trecut pentru craioveanul de nici 30 de ani. Lasase acasa o sotie tânara si doi copilasi aflati la cea mai frumoasa si sensibila vârsta, pe care nu-i putea nici macar vizita. Convorbirile telefonice si scrisorile erau singurele metode – dar atât de chinuitoare – prin care putea fi alaturi de ei. Cristian a rezistat totusi. A invatat limba araba, conditie fara de care nu s-ar fi putut descurca atât de bine. A incheiat contracte avantajoase pentru ambele parti, atragându-si in felul acesta respectul gazdelor sale. Si, pentru ca distanta de cei dragi sa i se para mai scurta, cumpara aproape zilnic câte un suvenir pentru ei.


„Am adus acasa o gramada de lucruri, de la maruntisuri, luate pe nimic, pâna la covoare ori bijuterii de aur. Marieta a fost in culmea fericirii, normal. Erau lucruri care la noi nu se gaseau“, a spus Cristian Patru, purtând inca pe inelarul stâng un ghiul de acum douazeci de ani.


Anii petrecuti in Iran i-au deschis alte orizonturi lui Cristian. Tara araba, dar bine dezvoltata, i-a aratat viitorului patron ca lucrurile se pot face si altfel, daca un stat iti ofera conditiile.


„Dar nu m-am gândit niciodata sa ramân. Posibilitati erau, in anii optzeci multi români plecati in astfel de delegatii in strainatate se dadeau fugiti. Eu nu am putut. Câstigasem o mare incredere in capacitatile mele. Stiam ca as fi putut conduce satisfacator o afacere, dar nu in România, unde regimul nu permitea. Deci motivat as fi fost. Eram insa educat in spiritul patriotismului, nu-mi puteam trada tara, partidul. Asa ca m-am intors, in vreme ce alti colegi ai mei, profitând de situatie, au ramas acolo sau au plecat in alte tari“.


A inceput cu ipoteca pe casa


Acasa, Cristian si-a reluat activitatea la atelierul service de la MAT. Alte contracte, alte tractoare si masini agricole vândute. Evenimentele din ’89 si caderea regimului comunist, schimbarile produse in fabrica, anii petrecuti in Iran, toate l-au determinat sa se gândeasca serios la experientele acumulate, la familie, la viitor. Si a facut pasul decisiv.


„Am mai stat pâna in ’92. Atunci mi-am luat transfer la o firma comerciala, unde am ocupat câteva luni functia de director. Lucrurile incepeau sa se contureze cât de cât pe piata româneasca, se aduceau produse din Occident de care românii habar nu aveau, incepeau sa se construiasca locuinte frumoase, cum le vedea lumea la televizor. Asa ca n-am mai stat pe gânduri“.


Primul sediu al firmei Primordial- deschisa in 1993 – a fost chiar la domiciliu: in curtea casei de pe Tudor Vladimirescu. Ajutat de cele doua fiice – studente si casatorite intre timp – si de cei doi gineri alesi parca pe sprânceana pentru a munci cot la cot cu ambitiosul socru, Cristian a construit un magazin de prezentare. Iar afacerea a pornit: timid la inceput, dar cu sanse mari de extindere curajoasa.


„Cum banii strânsi nu imi ajungeau, am ipotecat casa“, isi aminteste Cristian inceputurile. „Am cumparat o masina pentru transport si am angajat cinci oameni: cele doua fiice, Laura si Carmen, ambele studente la vremea aceea, pe ginerele cel mare, un sofer si un manipulant. Cu ei am inceput totul. Am incheiat contracte cu Mondial Lugoj, Cesarom Bucuresti, Sanex Cluj. M-am axat pe tot ce inseamna amenajare interioara: produse ceramice, gresie, faianta, parchet melaminat. In paralel, aveam contract cu ROMCIF Fieni, de unde aduceam ciment, placi de azbociment, caramizi, tigle, sobe de teracota. In acelasi an s-au pus bazele unui depozit la Poiana Mare“.


Urmatorul an a mers si mai bine pentru Primordial. Un spatiu inchiriat in Rovine, alte contracte, tot mai multe vânzari. Firma se extindea. In ’97, succesul a fost rasunator.


„Am facut o prima deplasare in Spania cu o delegatie a Centrului Român de Comert Exterior. Intre 20 de directori care erau interesati numai de export, eu am fost singurul care am cerut import“.


Contractele s-au incheiat imediat cu sase fabrici importante de pe lânga Valencia, fabrici producatoare de ceramica de o calitate superioara. Primul import a avut loc câteva saptamâni mai tâziu: un succes. Craiovenii erau interesati de produsele spaniole. Cristian Patru daduse lovitura.


Copiii i-au mostenit patima si seriozitatea


Dupa aproape 13 ani de activitate, Primordial inregistreaza o cifra de afaceri de 150 de miliarde de lei. Firma s-a extins, cumulând astazi, numai in Craiova, sase magazine, doua depozite si spatii inchiriate de desfacere in centrele comerciale. Un magazin cu depozit in Calafat, altul in Segarcea, iar o retea de distributie asigura comenzile pe plan national. Pentru o perioada relativ scurta, afacerea s-a dezvoltat uimitor. Nici gând sa se opreasca aici, insa.


„Cel mai mare show-room din Oltenia va fi deschis in 2006, lânga Metro. Va avea o suprafata de 6.000 mp, amenajat la parter, un etaj si doua hale separate“, le promite oltenilor neobositul patron.


Alaturi de el, la fel de energici si patimasi sunt copiii: Laura – 33 de ani, absolventa a Facultatii de Stiinte Economice, director economic al firmei, Carmen – 31 de ani, absolventa Matematica-Informatica, director marketing, ginerii Dan Floricel si Ionel Gunta. Iar in functie de cursurile de la facultate – Stiinte Economice, Sectia administrarea afacerilor, George Patru, mezinul familiei, pune si el umarul la dezvoltarea afacerii.


„I-am atras incet in afacere. I-am educat in spiritul muncii, iar rezultatele se vad. Pot spune acum ca, daca ii las singuri, se descurca fara probleme… Am incredere in ei sa duca mai departe ce am inceput eu. Dar pâna sa-i las singuri, mai muncesc si eu un pic…“


„N-am nevoie de palate“


Obosit? Cristian Patru se abtine sa raspunda la intrebare. Nu a mai avut un concediu de zece ani, când a fost la Eforie Nord cu familia. Dar nu se plânge. Fara munca nu ar putea trai, este scuza lui.


„Sunt un luptator. Cât as fi de obosit seara, dimineata o iau intotdeauna de la capat. In fiecare zi“. De distractii nici nu se mai pune problema sa aiba. Un singur moft isi permite totusi, si acesta chiar saptamânal: sa joace la Loto. Ca un adevarat impatimit, patronul Primordialului nu se bazeaza niciodata pe noroc, ci pe studii indelungate si combinatii complicate. Iar rezultatele nu au intârziat sa apara. Intr-un an a câstigat doua masini – o Solenza si un Logan – alaturi de inca vreo 600 de milioane de lei vechi.


„Au venit bine, pentru ca eu, personal, nu mi-am cumparat vreo masina. Doar cele necesare pentru firma. Intotdeauna am fost de principiul ca banii nu trebuie aruncati pe fereastra. Nu traiesc in lux si nici nu mi-ar placea. Locuiesc in aceeasi casa de pe Tudor Vladimirescu – pe care o ipotechez in fiecare an! – si sunt multumit. N-am nevoie de palate!“

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS