Adolescentul se poate confrunta cu problemele crizei determinate tocmai de maturizarea lui. Apar astfel anxietatea, nesiguranta, stresul, insecuritatea, emotiile, discutiile in contradictoriu cu parintii sau profesorii.
Dominanta acestei perioade este data de maturizarea biologica, adolescentul aflându-se in plina crestere fizica, si de intensa dezvoltare a personalitatii. Copilul aflat in perioada pubertatii cauta prietenie si afectiune, dar manifesta si tendinte dominatoare ca reactie la cerintele adultilor. Personalitatea copilului nu este lineara, ea se dimensioneaza oarecum dramatic, asteapta sa devina cât mai repede adult. Insa maturizarea precoce sau târzie modifica pozitia copilului in grup, deoarece el constata ca exista momente in care este acceptat, neglijat, tolerat sau chiar respins. Acest fapt ii creeaza o oarecare nesiguranta si izolare, care poate disparea cu timpul.
Probleme de acomodare
Puberii cu fragilitate psihica si cu intârziere in maturizarea biologica pot manifesta tendinte de ineadaptare scolara si sociala. Astfel, constiinta de sine se incarca cu etichetari de tipul: elev bun, slab, mediocru, ceea ce il face sa manifeste atitudini de un anumit tip fata de activitate.
Adolescenta se caracterizeaza prin stabilizarea maturizarii biologice, dezvoltarea constiintei, imbogatirea experientei afective. Chiar in aceasta perioada, familia incepe sa ceara tot mai multe lucruri de la adolescent, care nu sunt insa precise. Astfel, in unele imprejurari el este considerat copil, insa in altele i se solicita un comportament adult. Acest lucru il face sa traiasca momente contradictorii si o usoara respingere a statutului si rolului incert care i se atribuie. Puberului nu-i mai place tutela parinteasca, uneori exagerata, si de aceea doreste sa-si manifeste independenta. Astfel copilul poate trece printr-o perioada de respingere a adultilor. In relatiile cu parintii, starile afective ale adolescentului pot fi tensionate, in acelasi timp insa el mentinându-si dorinta de a fi pozitiv.
Mai greu la scoala
Parintii trebuie sa stie ca in aceasta perioada pot aparea si dificultatile de adaptare scolara, care pot deveni frecvent legate de urmatoarele aspecte:
– perturbari afective si socio-familiale care duc la dezechilibre si conflicte afective, cu trairi tensionale;
– climat negativ in mediul scolar si relatii tensionate elev-cadru didactic;
– slaba motivatie pentru invatare si lipsa intereselor, preocuparilor sau obiectivelor pe termen lung;
– posibilitati intelectuale reduse;
– probleme fiziologice si/sau psihologice care se concretizeaza in diferente de crestere/evolutie.
