Luminita Vârlan locuieste impreuna cu cei doi copii intr-o casa darapanata, fara lumina si fara caldura, in comuna doljeana Goicea Mare. In ziua de Craciun, cei trei au avut pe masa doar mamaliga din tarâte si un castron cu jumari.
Femeia, de 34 de ani, a venit la Craiova, la prefectura, pentru a solicita ajutor, deoarece nu mai are ce pune pe masa copiilor. Luminita Vârlan sustine ca mai-marii institutiei nu au vrut sa o primeasca, fiind prea prinsi cu organizarea diferitelor manifestari specifice lunii decembrie. Disperata, Luminita a venit sa ceara ajutor cititorilor Gazetei de Sud: „Nu voiam decât câteva sute de mii, un mic ajutor pâna in ianuarie, când pot depune actele sa primesc ajutor social. Insa, cei de la prefectura, desi am depus o cerere cu solicitarea mea, de peste zece zile, mi-au spus ca nu au ce sa-mi faca. Am parcurs cei 50 de kilometri pâna la Craiova pe jos, plecam dimineata si ajungeam a doua zi dimineata! Am fost hotarâta atunci sa imi iau copiii si sa ne dam foc. Câtiva oameni de bine m-au indrumat insa spre Gazeta de Sud“.
Reprezentantii Prefecturii Dolj o contrazic pe femeie si sustin ca au ajutat-o in limita posibilitatilor: „A venit de mai multe ori sa ne ceara ajutor! Impreuna cu alti colegi i-am oferit mici daruri si niste bani. Prefectura nu ii poate oferi mai mult, nedispunând de resurse financiare. Imi pare rau de copii, dar mama lor este vinovata ca nu si-a depus nici macar dosarul pentru a primi ajutorul social cuvenit! Prefera, in schimb, sa cerseasca“, a precizat Nicolae Giugea, prefectul judetului Dolj.
Din oameni cu stare au ajuns saraci lipiti
Povestea familiei Vârlan este extrem de trista. Din oameni cu stare, ea laborant, iar sotul maistru militar, in Bucuresti, au ajuns saraci lipiti. „Acum cinci ani am vândut garsoniera din Capitala si ne-am cumparat casa in Goicea Mare. De atunci, necazurile s-au abatut asupra noastra. Sotul si-a gasit de lucru, pentru o perioada, la SMT-ul din sat, dar eu nu am gasit. Dupa un timp a ramas si el fara serviciu. Si, cum un necaz nu vine niciodata singur, dupa câteva luni a murit si bunica, pe care o luasem sa locuiasca impreuna cu noi. Nu aveam bani de inmormântare, nu aveam nimic. Am vândut atunci de prin casa câteva lucruri, ca sa facem rost de bani pentru a o inmormânta crestineste. Din sifonier i-am facut cosciug“, a povestit plângând Luminita.
Necazurile femeii nu s-au oprit insa aici. Crezând ca blestemul s-a abatut asupra lor, sotul a parasit-o, lasând-o sa isi creasca singura copiii. Singurii bani care le intra in casa sunt alocatiile micutilor.
Mos Craciun nu a ajuns la cei doi copii
Cei doi micuti, Daniel, de 13 ani, si Cristina Alexandra, de zece ani, sunt frumosi, timizi si foarte inteligenti. Sunt printre cei mai buni din clasa la invatatura, desi de cele mai multe ori merg la scoala lihniti de foame. Traiesc intr-o casa extrem de friguroasa, darapanata, cu pamânt pe jos. Nu au sobe si nici curent electric. Pentru o factura neplatita de 320.000 de lei, curentul le-a fost taiat, iar pentru rebransare ar trebui sa plateasca o taxa de 980.000 de lei. In singura camera locuibila nu au decât o saltea, asezata pe pamânt, pe care cei doi copii dorm impreuna cu mama lor, câteva lucrusoare si doua tablouri ale bunicilor. Singura incaltaminte a copilei de zece ani este o pereche de papuci, iar a baiatului o pereche de cizme rupte pe care le poarta, cu rândul, el si mama lui.
Mos Craciun nu a ajuns la ei, insa micutii traiesc in continuare cu speranta. „Noua, mami ne-a spus ca Mosul este acum plecat departe, la alti copii, mai saraci ca noi… A spus ca are mult de mers, dar intr-o zi, daca mai poate, pentru ca e foarte batrân, va ajunge si la noi… Daca poate, vine, daca nu, asta e. In ziua de Craciun, mami ne-a facut in curte, pe pirostrii, pâine calda, iar câtiva vecini ne-au dat jumari…“, a spus Alexandra.
„Nu avem putere sa ii ajutam!“
Situatia familie Vârlan este cunoscuta de reprezentantii Primariei Goicea Mare. Ca sprijin, acestia i-au acordat femeii lemnele cuvenite prin lege. Ion Petria, primarul comunei, o invinovateste pe mama copiilor pentru lipsurile in care traiesc, sustinând ca de patru ani nu „se osteneste“ nici macar sa isi depuna dosarul pentru a obtine ajutor social: „Trebuia sa aduca doar doua adeverinte de la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Dolj si Finante Segarcea, in care sa i se specifice ca nu are venituri. De restul, ne ocupam noi, ii xeroxam toate actele necesare… Dar femeia a stat nepasatoare, nu si-a depus nici macar acum actele pentru 2006. Noi am facut ceea ce am putut, prin hotarâre de consiliu am decis sa ii oferim lemne. In rest, nu o putem ajuta cu nimic. Nu dispunem de bani pentru ajutoare de urgenta, Primaria Goicea Mare este foarte saraca. Noi stim in ce situatie se afla copiii, dar nu avem putere sa ii ajutam! Desi se afla intr-o situatie grea, femeia obisnuieste sa bea!“, a declarat primarul Petria.
