Marius este in clasa a treia, are zece ani si este un elev silitor, dar mereu trist. Dupa cum spun cei care il cunosc, baiatul nu zâmbeste si, chiar daca o face, zâmbetul lui este umbrit de tristete. La cei zece ani, Marius Bibirita cunoaste deja din plin greutatile vietii.
In urma cu patru ani, mama lui Marius, Emilia, a fost rapusa de o boala necrutatoare. La 31 de ani, femeia s-a stins dupa ce luptase din greu impotriva cancerului. De atunci, cei doi copii, pentru ca baietelul are si o sora mai mare cu trei ani, sunt crescuti doar de tata. Barbatul incearca sa suplineasca lipsa sotiei, dar oricât ar incerca sa faca totul bine, celor doi copii le este dor de mama lor. „Imi este dor de mami. Nu mi-o amintesc foarte bine, dar stiu ca era buna cu mine“, a marturisit Marius, cu vocea sugrumata de emotie.
Si tata, si mama
Tragedia familiei Bibirita s-a amplificat dupa ce Florea, tatal ramas vaduv cu doi copii, a fost victima unui accident de munca la societatea la care lucra. Dupa nefericitul eveniment petrecut in luna iulie, barbatul a trebuit sa se opereze le coloana vertebrala si a fost declarat, temporar, incapabil sa mai munceasca. „Din iulie, de când m-am operat, am stat numai acasa. Mai fac si eu câte ceva prin gospodarie. In decembrie ma duc din nou la comisia de examinare. Ar trebui sa merg la spital si sa ma operez din nou, dar am amânat pentru primavara“, a spus Florea Bibirita. Cei trei membri ai familiei traiesc doar din pensia tatalui, un milion sase sute de mii de lei pe luna, la care se adauga si cele doua alocatii. „Eu spal, eu gatesc. De la operatie sunt mereu acasa si am mai mult timp pentru asta. Când lucram faceam totul seara, cind veneam acasa“, a mai spus barbatul.
Cartoful, alimentul de baza
Gospodaria familiei este una saraca. Cu toate acestea, la intrarea in casa sunt asezate câteva vase cu flori, aragazul pe care tatal incropeste mâncarea pentru el si copiii lui luceste de curatenie, iar cele doua camere ale locuintei sunt in perfecta ordine. Hainele lui Marius, desi nu sunt cele mai noi, sunt curate. „Aragazul, butelia si ce mai am prin casa sunt din vremuri mai bune. Acum ne descurcam, nu ma plâng. Astazi nu am gatit nimic pentru ca mai am de aseara niste mâncare de cartofi. Asta este mâcarea noastra de baza. Când mai avem ceva bani mai cumpar si carne. Am avut câteva gaini, dar mi-au murit, iar alte animale nu am“, a povestit Florea. Cu toate neajunsurile, in vacante casa familiei Bibirita devine camin si pentru doi nepoti, copiii surorii lui Florea. In aceste zile, atentia tatalui se indreapta spre a imprumuta niste bani pentru a cumpara lemne, pentru ca iarna este aproape, dar, date fiind problemele din vara, acesta a tot amânat cumpararea lor.
„Dau cornul meu pe smântâna“
Familia Bibirita locuieste la marginea orasului Segarcea. Marius este nevoit sa faca in fiecare zi un drum de 40 de minute pâna la scoala. „Imi place la scoala, chiar daca este cam departe. Imi place matematica, dar cel mai mult imi place in pauza mare, când primim lapte si corn. Câteodata primim chiar smântâna, care e mai buna, si mai reusesc sa fac schimb. Dau cornul meu pe cutia de smântâna a altui coleg“, a povestit Marius. In vacanta, baiatul citeste povesti, pentru ca asa a spus domnul invatator. Pentru ca nu isi permite sa cumpere carti, baietelul este un obisnuit al bibliotecii de unde face rost de volumele de care are nevoie. Intrebat ce anume isi doreste el cel mai mult, baietelul a marturisit fara sa clipeasca: „Imi doresc o bicicleta. Acum ma mai plimb cu una veche pe care nici tata nu mai tine minte de când o are, dar este cam mare pentru mine si e greu sa merg cu ea“.
