42 de ani reprezinta o viata de om. Pentru Paul Anuta, invatator la Scoala generala din Segarcea, 42 de ani inseamna o viata petrecuta in sala de clasa, inseamna 15-16 generatii de copii care au deprins arta scrisului si socotitului doar datorita pasiunii sale.
Invatatorul Paul Anuta termina in 1973 Facultatea de Istorie – Geografie, dar, nedorind sa fie suplinitor, a preferat sa ramâna invatator pentru ca terminase si liceul pedagogic. La catedra, Anuta a fost mai mult nemultumit pentru ca nu a reusit intotdeauna sa faca tot ce si-a propus. „Societatea care nu respecta invatamântul nu are nici un viitor. Munca dascalului nu mai are eficienta. Profesorul avea un alt statut, era ca un Hristos in sat. Acum nu mai exista pârghii prin care sa disciplinezi si sa motivezi elevii. In primele luni ale fiecarei clase intâi imi toceam pantalonii pentru ca trebuia sa stau cu fiecare in banca si sa iau mâna elevului si sa scriem impreuna, indrumându-l“, a povestit invatatorul care considera ca este important sa-ti faci treaba acolo unde te afli si ca din acest punct de vedere nu conteaza ce au ajuns fostii sai elevi, fie ca unii sunt medici, ingineri, sportivi sau mecanizatori.
Pasiune pentru cântec
Invatatorul povesteste ca pasiunea pentru cântec a fost mostenita de la mama sa, iar ca unde este bautura, asa cum se intâmpla la Segarcea dintotdeauna, este si cântec. Pe timp de iarna, segarcenii obisnuiau sa umble de la unul la altul, se cinsteau si cântau. „Iubesc tot ce este vechi, iar cântecele vechi sunt cu adevarat valoroase. E pacat ca sunt prea putini cei care isi cunosc trecutul cu adevarat. E pacat sa nu ne cunoastem istoria, fie ea buna sau rea“, a spus invatatorul Paul Anuta. Durerea cea mare a lui Anuta o reprezinta faptul ca in vremurile pe care a ajuns sa le traiasca, valoarea a fost surclasata de comercial. Ceea ce aduce bani nu trebuie sa fie neaparat si bun. „Ma uit cu tristete la tinerii care prefera sa asculte aceste cântece de prost gust care nu ii invata nimic. Din contra, chiar le deformeaza educatia si asa destul de precara“, a mai spus invatatorul.
O monografie pentru Segarcea
Poate ca una dintre cele mai importante activitati pe care le desfasoara acum Paul Anuta este cea de realizare a unei monografii a orasului, unde s-a nascut si a trait toata viata. Invatatorul a fost de acord sa dezvaluie redactorilor GdS câteva din datele istorice descoperite la arhive. „Sunt un sentimentalist. Mereu am incercat sa ridic Segarcea prin cuvintele si faptele male. Cred ca este nevoie de aceasta monografie deoarece cele deja existente sunt prea subtiri, unele chiar superficiale“, a spus Anuta. Munca la aceasta monografie dureaza deja de doi ani si va mai dura inca unul pentru ca necesita multa atentie, rabdare, drumuri la arhive si bani. Anuta stie ca va mai avea mult de umblat pentru a incheia ceea ce si-a propus, dar nu este dispus sa se opreasca pentru ca orasul este pentru el un loc sfânt, iar cele descoperite trebuie cunoscute si de altii.
Basme pentru cei mici
Munca alaturi de copii l-a facut pe invatator sa se intereseze si de lucrurile care le plac acestora. Prima carte semnata de Paul Anuta, „Rodul pamântului“, ce aduna o serie de basme culte, a aparut la Editura Scrisul Românesc. Cartea trebuia sa fie publicata in 1988, dar a fost amânata pentru 1989 si, din cauza revolutiei, a fost reprogamata pentru 1991. „Intre 1963 si 1973 m-am ocupat de culegerea de cântece vechi pe care le-am adunat si le-am dat spre publicare. Culegerea a fost verificata, a fost retinuta in portofoliul directorului editurii, dar a venit revolutia si s-a pierdut. Eu am, bineinteles, un manuscris si m-am gândit sa-l public, dar pentru asta am nevoie de bani“, a mai spus invatatorul Anuta.
Pe lânga primele doua, una publicata si una in manuscris, invatatorul mai are alte trei carti publicate, toate de basme culte, ultima aparuta acum trei luni. „Mai am un manuscris de basme pe care trebuie sa-l public. Basmele se cumpara, totusi, mai usor si banii au o foarte mare importanta chiar daca faci totul cu daruire. Dupa ce voi iesi la pensie vor urma mai multe carti pentru ca voi avea mai mult timp pentru ele“, a afirmat Paul Anuta. O alta pasiune a invatatorului este cea pentru monede. Cea mai veche din colectia de doua sute este cea descoperita in zona Lipovului, care dateaza de pe vremea lui Antoninus Pius.
