Discursuri tovarasesti, constructive si omagiale, remarci sceptice ale diversilor comentatori politici, glume „camaraderesti“ – acestea erau elementele care caracterizau atmosfera din primele ore ale Congresului PSD, la care urma sa se decida viitorul doctrinar al celui mai important partid politic din România postdecembrista. Nimic din ceea ce se intimpla in Sala Palatului nu anticipa povestea cu final neasteptat care avea sa se incheie tirziu in noapte, in jurul orei 4.00.
Dincolo de gafa remarcabila de a-i da cuvintul „tovarasului“ Adrian Nastase, explicabila totusi prin credinta curata a presedintelui Ion Iliescu in idealurile „comunismului cu fata umana“, aerul respirat de participantii la congres amintea de cel care invaluia sedintele fostului comitet central, inflacarat din cind in cind de luari de cuvint entuziaste si unificatoare, care laudau candidatul unic, singurul garant al indestructibilitatii partidului.
Insusi Ion Iliescu afisa imaginea unui activist sigur pe sine si, mai ales, pe victorie: „Sint constient atit de responsabilitatile pe care mi le asum, cit si de riscurile care deriva din pozitia pe care o voi ocupa in partid“. Nu lipsea nici aspectul moralizator, caracteristic oricarei cuvintari a fostilor secretari generali ai CC al PCR: „Am convingerea ca pot fi un factor de coagulare in partid, asa cum cred ca am autoritatea sa cer moralitate in actiunea politica tuturor membrilor partidului, indiferent de pozitia pe care o ocupa“.
Culoarele negocierilor
Un ochi atent ar fi putut observa insa ca, in antiteza cu festivismul din sala, pe holuri situatia incepea sa se anime: dincolo de susotelile legate de cine ar putea sa iasa presedinte, se puteau auzi chiar bancuri cu cei doi lideri ai partidului, Ion Iliescu si Adrian Nastase. De altfel, noua situatie a fost oficializata de la tribuna de cel mai loial om al senatorului Iliescu, fostul purtator de cuvint al presedintiei, Corina Cretu: „Am iesit de citeva ori pe culoar si mi s-a spus ca pina azi-dimineata si chiar si acum se negociaza o alta structura si o alta conducere de partid, alta decit cuplul Ion Iliescu-Adrian Nastase“. Cuvintele doamnei Cretu au oficializat o realitate evidenta, nerecunoscuta insa de persoanele implicate – calmul fostului presedinte al României se baza pe faptul ca acesta credea ca a ajuns la o intelegere cu ex-premierul pe tema viitoarei structuri de conducere a PSD: Iliescu-Nastase-Andronescu. In disperare de cauza, Corina Cretu a solicitat fiecarui delegat participant la congres sa inteleaga semnificatia votului sau pentru viitorul PSD, dincolo de indicatiile pe care le primeste de la sefii organizatiilor judetene. Insa semnalul cel mai evident al inversarii raporturilor de forte dintre tabara conservatoare si cea reformatoare a PSD a fost dat chiar de Ion Iliescu, care, in jurul orei 21.30, a avut o interventie furibunda si chiar amenintatoare, cerindu-le participantilor sa voteze in mod responsabil, pentru consolidarea si unitatea partidului, nu pentru un „proces care sa genereze eroziunea interna“.
Tradarea „imbuibatilor“
Dar ce s-a intimplat in cursul istoricei zile de joi, in care mensevicii, coagulati in jurul grupului de la Cluj si al tehnocratilor adusi de Nastase in guvern si in partid, au reusit sa inlature de la putere bolsevicii loiali lui Ion Iliescu? Constienti ca voturile nu le sint suficiente, reformistii, reprezentati de Geoana, Rus, Tanasescu si Dincu si condusi din umbra de Nastase, au reusit sa convinga factiunea oligarhilor, controlata de Mitrea, Dan Ioan Popescu si Hrebenciuc, extrem de influenta in organizatiile din Moldova si Bucuresti, sa intoarca armele. Geoana a beneficiat de voturile masive ale filialelor din Transilvania, de cele din sudul tarii controlate de echipa Nastase, dar si de cele ale organizatiilor controlate de Miron Mitrea.
Chiar si filiala Bucuresti, ghidata de Dan Ioan Popescu, a votat in mare parte cu Geoana, de aici si scorul zdrobitor cu care acesta l-a invins pe Iliescu. Rolul decisiv l-a jucat Miron Mitrea, care, aflind despre recomandarea tandemului Iliescu-Nastase pentru contracandidata sa, Ecaterina Andronescu, si-a orientat filialele pe care le controleaza catre Mircea Geoana. Viorel Hrebenciuc si-a jucat, la rindul sau, cartea, el intilnindu-se cu liderii „grupului de la Cluj“, Ioan Rus si Vasile Dincu, exact inaintea congresului, la un restaurant din Bucuresti.
In acest moment este foarte probabil ca lui Ion Iliescu sa-i para rau nu numai pentru faptul ca l-a facut „prostanac“ pe actualul presedinte, Mircea Geoana, dar si pentru atacurile sale repetate indreptate impotriva „imbuibatilor“ din PSD, care l-au tradat din calcule pur pragmatice. Dincolo de orgoliile ranite ale oligarhilor social-democrati, acestia au analizat scenariile posibile, optind pentru un presedinte mai slab in defavoarea unuia puternic, nostalgic convins de valorile saraciei si ale redistribuirii veniturilor, pentru care „proprietatea privata e un moft“.
In plus, alegerile urmatoare au loc peste doi ani, oligarhii avind tot timpul sa se regrupeze si sa incerce sa preia controlul partidului. Atunci, ei s-ar putea alia impotriva celuilalt lider al PSD, Adrian Nastase, care este de fapt marele cistigator al acestor alegeri. Decizia lui Nastase de a nu candida decit la presedintia executiva nu a fost un gest de lasitate, ci a fost unul calculat, prin care a incercat sa pastreze unitatea partidului. In plus, votul de blam care l-a doborit pe Ion Iliescu ar fi putut sa il afecteze si pe Nastase, de aceea, impreuna cu seful laboratorului de strategie al fostului sau guvern, Vasile Dincu, a optat pentru avansarea candidaturii lui Geoana, care beneficia de o imagine destul de buna, cel putin in rindul simpatizantilor social-democrati.
PSD se indreapta spre centru
Votul de joi este unul pozitiv pentru democratia din România, cu toate amanuntele tenebroase care au condus la structurarea sa. Echipa formata din Nastase, Geoana, Tanasescu, Rus, Corlateanu si Diaconescu este una evident mai moderna decit cea a nostalgicilor, construita in jurul lui Iliescu. Ideile doctrinare ale celei de-a doua erau mult mai apropiate de ale stingii marxist-leniniste, in timp ce noii tehnocrati sint plimbati pe la Londra si Berlin, fiind cunoscuti ca adepti ai social-democratiei moderne, reprezentata de „Cea de-a treia cale“, daca nu chiar ai tendintelor liberale impuse stingii de prietenul lui Adrian Nastase, premierul laburist al Marii Britanii, Tony Blair. Problema lor este ca vor avea de luptat de acum inainte nu cu fantoma care bintuia Europa lui Marx, ci cu grupurile de interese financiare interne, a caror putere a fost demonstrata de votul de joi.
Si asta in conditiile in care noua conducere se confrunta cu o provocare importanta: de a evita ca electoratul rural, traditional de stinga si loial lui Ion Iliescu, sa se indrepte catre alte formatiuni, mai apropiate de popor.
