• In anul 1997, Grigore Maimut, fostul consilier al presedintelui bancii, Florin Ionescu, a fost surprins noaptea in biroul arhivei • Atit Curtea de Conturi, cit si Ion Ghica, presedinte al BCR pina la fuziunea cu Bancorex, confirma disparitia unor documente • Cine sint vinovatii gasiti in urma declansarii anchetei din data de 30 iulie 1999 ceruta de ministrul justitiei Valeriu Stoica? • Pe 16 mai 2000, Guvernul Romaniei, condus atunci de Mugur Isarescu, „raporteaza“ Fondului Monetar International urmatoarele: „In decembrie 1999 am finalizat cu succes inchiderea Bancorex“
Consideratiile specialistilor Fondului Monetar International cu privire la lichidarea originala a Bancorex, regasite in Raportul: „ FMI-Country Report nr. 01/16.01.2001“ reliefeaza fidel ceea ce s-a intimplat la cea mai mare banca de comert exterior a tarii. Iata un pasaj demn de retinut: „Inchiderea Bancorex: fosta banca de comert exterior, a fost cea mai mare si mai agitata banca de stat din Romania“. O inchidere programata, am spune noi, intrucit, pentru finalizarea acordului stand-by semnat la 4 august 1999, Guvernul Radu Vasile si Banca Nationala a Romaniei, condusa de guvernatorul Mugur Isarescu, se obliga sa ridice licenta de functionare a bancii, obligatie „stinsa“ in 31 iulie 1999. Viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza, chiar declara in acea perioada ca atit retragerea licentei, cit si absorbtia Bancorex in BCR vor fi receptate ca o indeplinire a obligatiilor asumate de Romania fata de organismele financiare internationale. Chiar a fost o obligatie, dovada ca inlocuitorul premierului Radu Vasile, Mugur Isarescu, actual guvernator al Bancii Nationale, si-a pus semnatura pe Memorandumul Guvernului Romaniei privind politicile economice inaintat Fondului Monetar International la data de 16 mai 2000. Reproducem citeva pasaje importante: „Acest memorandum-care completeaza si actualizeaza memorandumul din 26 iulie si scrisoarea suplimentara de intentie din 5 august 1999 – stabileste obiectivele si politicile economice ale Guvernului Romaniei pentru anul 2000, formulate intr-un cadru pe termen mediu, in scopul aderarii la UE. (…) Dupa progresul de anul trecut in domeniul reformei sectorului financiar si restructurarii bancare – remarcabil prin rezolvarea cazului Bancorex-prioritatile pentru 2000 vor fi privatizarea Bancii Agricole, Bancii Comerciale Romane, functionarea efectiva a Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) si consolidarea in continuare a supravegherii bancare.(…) In decembrie 1999 am finalizat cu succes inchiderea Bancorex prin transferarea activelor sale neperformante la AVAB, transferarea pasivelor sale (acoperite de titluri de stat) la BCR. Ca rezultat, a fost solutionata o sursa serioasa de instabilitate financiara, in timp ce bugetul si-a asumat pasive echivalente cu 4,5 la suta din PIB-ul anual“. Sint pasaje care sint de retinut. Putem admite ca Bancorex, dincolo de cerintele exprese ale organismelor financiare internationale, se afla intr-o situatie disperata. Acelasi FMI sublinia in Raportul FMI-Country Report nr. 01/16.01.2001: „Trebuie mentionat ca marile costuri fiscale preluate de Bancorex in ultimii citiva ani reprezinta, in mare masura, pierderi realizate inainte de 1997 si provocate atit de utilizarea Bancorex drept mijloc cvasifiscal, cit si de administrare defectuoasa a bancii“. Se vorbeste aici despre o administrare defectuoasa a bancii. Daca lucrurile stau asa, unde a fost si ce a pazit Banca Nationala a Romaniei pentru a evita un dezastru la Bancorex? O intrebare la care guvernatorul Mugur Isarescu a raspuns abia in anul 2000, in acelasi Memorandum al Guvernului Romaniei: „Recenta restructurare organizatorica a BNR a consolidat responsabilitatile de supraveghere din cadrul bancii centrale, prin formarea unui nou departament de supraveghere bancara care uneste departamentele anterioare de control si supraveghere. BNR intentioneaza sa-si dubleze efortul pentru intarirea supravegherii bancare astfel incit sa asigure practici bancare solide“. Cu alte cuvinte, BNR recunoaste ca in domeniul supravegherii bancare lucrurile scirtiiau. Un alt pasaj important din Memorandum-ul cu FMI: „In vederea iesirii usoare a bancilor insolvabile din sistemul bancar, am inceput sa analizam legislatia curenta cu privire la procedurile de faliment si lichidare pentru banci, cu ajutorul juristilor si specialistilor in proceduri de faliment in vederea intaririi autoritatii bancii centrale si facilitarii rezolvarii in timp. Aceasta analiza va fi realizata in consultare cu consilierul FMI de la BNR si pina la sfirsitul lunii mai 2000 vor fi facute propuneri de modificare a legilor relevante. In plus, toate bancile comerciale vor fi inspectate in 2000“. Chiar sa intelegem ca pina in anul 2000 bancile comerciale romanesti nu erau inspectate de catre BNR? Ar fi un lucru extrem de grav, iar oficialii bancii centrale au obligatia sa raspunda si, mai ales, sa-si asume partea de vina pentru prabusirea Bancorex.
La preluarea bancii de catre BCR au aparut probleme
Lipsa de supraveghere a Bancorex a lasat urme si mai ales lipsuri, lucruri semnalate atit de Curtea de Conturi cit si de catre oficialii Bancii Comerciale Romane. Lipseau documente. In „Raportul privind bilantul contabil comun de fuziune al Bancii Comerciale Romane SA cu Banca Romina de Comert Exterior-Bancorex SA intocmit la data de 10 septembrie 1999“ semnat de presedintele Consiliului de Administratie, Ion Ghica, si inregistrat cu numarul XII/2189/17.09.1999, se reclama urmatoarele: „Cu acest prilej s-au constatat unele situatii care vor fi extrem de greu de solutionat in viitor, printre care amintim:
– Credite si avansuri acordate clientilor pentru care documentatia legala lipseste sau este incompleta, in 778 de cazuri in suma de 1.141,7 miliarde de lei (lipsesc conventiile de credite, contractele de garantie etc.)
– Dosare de conventii si contracte de garantii asiguratorii, lipsa pentru 74 de agenti economici in suma de 2.362,8 miliarde de lei; lipsa documentatiei pentru 37 de agenti economici in suma de 470,7 miliarde de lei care au fost predate la AVAB; scrisori de garantie cu termen expirat care nu au fost restituite pentru sase agenti economici in suma de 544,7 miliarde de lei, garantii emise fara incadrarea in limita de expunere si fara contragarantii etc., in suma de 713,4 miliarde de lei.
-Nu au fost preluate documentatiile pentru unele solduri inexistente in balantele sucursalelor, dar inexistente in gestiunea Directiei Afaceri Documentare, care derula clearing-ul si balanta valutara a tarii inainte de 1990“. Cu alte cuvinte, arhiva Bancorex a fost facuta varza, disparind documente care puteau atrage raspunderea celor care au acordat si semnat anumite credite. Ca s-au sustras acte importante recunoaste si fostul presedinte al Bancii de Comert Exterior, Razvan Temesan. Declaratia Domniei sale ar trebui in mod normal sa faca subiectul unei reale anchete, de aceasta data penala. La audierea sa din Senat la intrebarea senatorului PNTCD, Andreiu Oprea, presedinte al Comisiei Buget-Finante-Banci, in cadrul Comisiei de Ancheta a Bancorex, ce facea referire la disparitia documentelor din arhiva Bancorex, Razvan Temesan a raspuns: „Am atras atentia asupra aspectului ca o serie intreaga de documente ar putea sa dispara datorita faptului ca a doua zi dupa ce am fost schimbat din functie (martie 1997 n.r.), cind m-am dus sa mai iau niste lucruri din birou, mi s-a pus mina in piept. Domnul consilier special Maimut (Grigore Maimut implicat in dosarele SANCA si MEGAPOWER n.r.) al presedintelui Ionescu (Mihai Ionescu) mi-a interzis orice fel de acces in banca, dupa ce in seara in care s-a facut perchezitie la mine in birou statea in biroul cu arhiva, care era alaturat, cu lumina stinsa si a fost prins de colonelul Jean Moldoveanu care l-a intrebat: «Ce cauti dumneata aici cu lumina stinsa?». Intelegeti ca au disparut documente cu certitudine“. Declaratia regasita in stenograma audierii din Comisia de Ancheta a Bancorex este deosebit de grava si mira faptul ca nici pina in prezent nu au fost identificati vinovatii care au sustras documente din arhiva. Cu atit mai grav cu cit mult trimbitata ancheta ceruta procurorului general de catre fostul ministru al justitiei, Valeriu Stoica, in data de 30 iulie 1999 se pare ca nu a avut decit un scop mediatic si nimic altceva. Iata un nou set de intrebari la care oficialii guvernelor de atunci, ai Bancii Nationale a Romaniei, ai Procuraturii trebuie sa raspunda. Absenta raspunsurilor ar certifica faptul ca ancheta Bancorex a fost musamalizata. Aflarea adevarului este necesara pentru ca lichidarea controlata a Bancii Romane de Comert Exterior a costat cetatenii, in calitate de contribuabili, aproximativ 1,5 miliarde de dolari.
