O salina s-a prabusit in urma cu trei ani la Ocnele Mari – Vilcea si a inghitit zeci de gospodarii, iar sute de animale au fost ingropate in mil si saramura. Luati prin surprindere, localnicii abia au apucat sa isi salveze copiii si citeva lucruri din casa.
Ce s-a intimplat in septembrie 2001 a fost, se pare, doar un avertisment al naturii deranjate de inconstienta umana, care a exploatat haotic sarea din adincuri. In iulie 2004, saramura din adincuri si-a gasit drum spre suprafata si a lasat din nou in urma lacrimi, durere si suferinta. Pe locul fostei sonde 365, procesul lent de prabusire a tavanelor fostelor saline continua. In caverne mai sint milioane de metri cubi de saramura amestecata cu motorina, care in orice clipa pot iesi la suprafata. Autoritatile stiu asta si nu fac nimic, doar incearca sa amageasca populatia ca situatia este sub control.
Dupa tragedia din 13 septembrie, Guvernul Romaniei a alocat ceva bani pentru despagubirea sinistratilor si s-a grabit sa faca o serie de proiecte si promisiuni. Din pacate, proiectele de anvergura facute pe bani publici au ramas viabile doar pe hirtie.
Natura n-a tinut cont de intentia oficialilor lenesi si laudarosi si a lovit din nou cu furie. In dupa-amiaza zilei de 12 iulie 2004, ca urmare a ploilor torentiale si a alunecarilor de teren, malul de nord al cavernei formate acum trei ani s-a prabusit. In numai citeva minute, peste locuitorii orasului Ocnele Mari s-au revarsat sute de metri cubi de saramura si mil. Barajul de retentie construit la marginea cavernei tocmai pentru a impiedica revarsarile mari de ape s-a dovedit fragil si neincapator pentru suvoiul iesit din adincuri.
„Cind au construit barajul, acum doi ani, au zis sa stam linistiti, ca situatia este sub control si ca nu se va mai repeta catastrofa din 2001. Da’ de unde! In citeva minute, peretii barajului s-au crapat, iar saramura a trecut peste buza barajului“, povesteste Gula Mihi Cirjan, localnic.
Cele mai afectate au fost casele din apropierea barajului, ai caror locatari au refuzat sa se mute dupa tragedia de acum trei ani, sute de gospodarii situate de-a lungul vaii piriului Sarat fiind inundate.
„A intrat apa peste noi in casa. Pluteau covoare, mobila, frigiderul, toate. Porcii si gainile au fost luate de viitura cit ai zice peste. Noi am fost inundati si de rindul trecut, casele noastre stau sa cada, insa nimeni nu ne-a bagat in seama. Nimeni n-a trecut pe la noi macar sa ne intrebe de sanatate“, sustine Elena Codreanu.
Salvarea localnicilor din Ocnele Mari a fost piriul Sarat, un afluent al Oltului, care a preluat cea mai mare parte a viiturii. „Inainte de a se construi barajul de retentie trebuia investit masiv in regularizarea cursului piriului Sarat. Daca aceasta lucrare ar fi fost facuta, lucrurile ar fi stat altfel“, sustine Smarand Gird, directorul Directiei Apelor Romane Vilcea.
Barajul de retentie linga sonda 365, a carui constructie a costat peste 60 de miliarde de lei, ridicat in urma cu doi ani si-a dat testul de rezistenta. „Daca nu era barajul, orasul Ocnele Mari cred ca era acum amintire. Este adevarat, peretii nu au rezistat la presiunea si volumul mare de apa si in plus s-au descoperit si citeva probleme de constructie. Gurile de varsare trebuia construite mai sus pentru ca din cauza milului se infunda imediat“, a spus Radu Gheorghe, primarul din Ocnele Mari.
Dupa razboi, multi viteji se arata
Acum, dupa ce natura a demonstrat inca o data ca nu poate fi tinuta sub control, specialistii in geologie, ape si alte stiinte se intrec in a-si da cu presupusul. Toti recunosc ca stiau ca acolo are loc un proces lent de prabusire si ca in zona producerea unei catastrofe naturale este iminenta.
Prabusirea controlata a sondei 365, la care tot fac referire specialistii, este un proiect finantat de Ministerul Industriilor si Resurselor si care arata foarte bine pe hirtie. „S-a facut studiul de fezabilitate, s-a organizat si licitatie si urmeaza ca in luna august a acestui an firma sa treaca la treaba. Din pacate, se pare ca, daca nu ne grabim, vom fi cu totii inghititi de pamint“, a declarat Radu Gheorghe, primarul din Ocnele Mari
O alta incercare de a controla natura a fost tentativa de umplere a cavernei formate in urma prabusirii tavanului salinei, care are un diametru de peste 100 de metri. Din pacate, nici acum, nu se stie din ce motive, lucrarile au fost sistate.
500 de oameni ar vrea sa paraseasca zona
Digul de retentie are o capacitate proiectata de 235.000 mc. In situatia in care se va face o prabusire controlata, asa cum se intentioneaza, aceasta isi va putea dovedi eficienta deoarece apele vor fi dirijate catre piriul Sarat. Insa, in cazul in care cele peste doua milioane de metri cubi de saramura care se gasesc in subteran vor fi expulzate catre suprafata dintr-o data, digul nu va fi de nici un folos. Suvoiul de saramura va spulbera totul in calea lui. In prezent, nivelul apei din lacul format pe fundul cavernei este in continua crestere.
Peste 500 de localnici sint in pericol permanent, avind casele construite chiar pe marginea piriului Sarat. Acestia sustin ca ar parasi zona in orice clipa daca aceia de la Exploatarea Miniera Rimnicu Vilcea le-ar oferi despagubiri. „Deocamdata, nici nu au intrat in discutii cei de pe valea Piriului Sarat. Probabil este nevoie de o noua tragedie pentru a se lua masuri ferme“, este de parere edilul-sef al orasului Ocnele Mari.
Pericolul nu a trecut la Ocnele Mari. Oamenii stiu asta si nu se lasa amagiti de vorbele linistitoare ale oficialilor, care se perinda prin zona. Ei se roaga ca Dumnezeu sa-i ocroteasca si sa-i fereasca de alt prapad.
