Primul senator pe viata din Bailesti-Dolj si ultimul de pina acum a fost inainte de primul razboi mondial si putin dupa, Ioan.T. Culescu, mare mosier, angrosist si singurul proprietar de hotel din fosta comuna Bailesti, devenita prin straduinta senatorului oras. Membru marcant al partidului averescian, Culescu, ca sa-i dea statut de urbe comunei natale Bailesti, a construit un hotel in anul 1920, care la acea vreme rivaliza cu putinele hoteluri din orasele mai mari ale tarii. In anul 1928, senatorul Culescu s-a prapadit la Paris, in urma unei interventii medicale si n-a mai apucat sa traiasca timpurile in care hotelul sau a devenit sediu pentru Armata Rosie si nici sa-si vada familia hulita si haituita, pentru ca el a indraznit sa construiasca singurul hotel din oras, care este si astazi functional.
Tatal lui Ioan T. Culescu, Theodor, a fost cel care a strins o impresionanta avere fara sa stie prea multa carte, dar avind un simt al afacerilor care l-a propulsat in rindul celor mai bogati oameni ai acelor vremuri. Facea comert cu grine, pe care le trecea muntii cu carele cu boi, si reusise sa fie respectat de negustorii greci si evrei. Doi dintre cei patru copii au fost baieti pe care i-a trimis la Paris sa invete carte. Unul a devenit medic ORL-ist, infiintindu-si cabinet de specialitate chiar in Bailesti, iar altul s-a intors pregatit pentru politica, in care a si intrat prin partidul maresalului Averescu, linga care a ramas si caruia i-a facut nenumarate servicii. Ioan.T. Culescu, scolit in Franta, tara pe care o considera a doua sa patrie, a facut politica, dar, mostenind calitatile de comerciant ale tatalui sau, a reusit sa rotunjeasca averea familiei intr-atit incit sa devina, prin contributiile sale, senator pe viata. Unul din mostenitorii sai din a treia generatie, Ion, povesteste ca senatorul Culescu a fost atit de bogat incit, dupa venirea comunistilor la putere, trei generatii s-au straduit sa uite ca au fost rude cu el ca sa scape de represaliile si de etichetele care li se puneau.
Moartea senatorului
La zece ani dupa ce s-a straduit sa innobileze satul sau cu titlul de oras, adica in 1920, a construit un hotel pe care, din aducerile-aminte ale batrinilor, l-a mobilat cu mobila stil adusa de la Viena in carute cu fin pentru a nu se sparge oglinzile de Venetia si pentru a nu se strica sculptura. La opt ani dupa inaugurarea hotelului caruia i-a dat numele de „Culescu“, senatorul s-a stins la Paris, reintorcindu-se dupa citeva saptamini, de asta data definitiv, in Bailesti, in cimitirul din jurul bisericii ctitorite de el. Din 1928, averea Culescu incepe sa se risipeasca, mama senatorului, femeie simpla, nestiind sa pastreze macar ce lasase fiul ei. Dupa al doilea razboi mondial, mai precis dupa intrarea rusilor in tara, Culestii au pierdut paminturile si toate proprietatile, in 1948 gasindu-se ultima consemnare a hotelului in proprietatea familiei. Doi ani mai tirziu, in 1950, hotelul dispare din toate evidentele, desi el exista si este functional si astazi, dar sub alt nume, Turist.
Mostenitorii bat la porti inchise
Printr-o ironie a sortii si prin vointa rudelor, stranepotul senatorului, Alin Ghita Culescu, devine prin infierea de catre bunicul sau, fiul senatorului Culescu, nepot si nu stranepot, cum era, de fapt fata de proprietarul hotelului. Dupa aparitia Legii nr. 10/2001, Alin Ghita Culescu impreuna cu mostenitorii in viata ai senatorului Culescu au facut cerere de revendicare a hotelului pe care-l considera confiscat abuziv din moment ce pina in prezent nici o institutie nu le-a aratat vreun document din care sa reiasa ca a fost preluat de stat cu titlu valabil. Cererea a ramas fara raspuns pentru ca hotelul, care a luat intre timp numele de Turist, a trecut in administrarea societatii comerciale Jiul SA si a fost vindut unei angajate. Dupa trei generatii, familia senatorului a ajuns in situatia de a se lupta cu morile de vint, iar procesele pe care ar trebui sa le intenteze statului roman ar costa prea mult pentru posibilitatile materiale ale lor.
Din toata averea Culestilor, mostenitorii de astazi au ramas doar cu citeva fotografii ingalbenite de timp, din care senatorul zimbeste fericit alaturi de fruntasii orasului Bailesti de acum 80 de ani. Evenimentele care s-au derulat pe unii i-au distrus, iar pe altii i-au inaltat. Peste alti 80 de ani, vom consemna soarta averilor Culestilor de azi si zbuciumul mostenitorilor in speranta reconstituirii macar a unei farime din ceea ce le-a apartinut.
