– declara George C. Paunescu, presedintele UGIR
Spre sfirsitul saptaminii trecute s-a desfasurat la Zaporoje, in Ucraina, o reuniune a Consiliului International al Industriasilor si Intreprinzatorilor, avind ca teme centrale realizarea unor programe economice comune in domeniul investitiilor, crearea unor societati mixte si a unor grupuri financiare – industriale, in scopul realizarii unei piete unice in spatiul Comunitatii Statelor Independente si al altor tari interesate. Reuniunea de la Zaporoje s-a desfasurat aproape simultan cu Reuniunea de la Yalta, care a avut loc in Palatul Livadia, unde, in 1945, Stalin, Churchill si Roosevelt au pus lumea la cale. De data aceasta, la Yalta, s-au reunit conducatori ai Rusiei, Belarus, Kazahstan si Ucraina, care au semnat un acord ce prevede crearea unei uniuni economice, in fapt un spatiu economic comun, discutindu-se si bazele elaborarii unui program economic pina in 2010, cu scopul de a intari rolul CSI in acest domeniu.
La sedinta Consiliului Congresului International al Industriasilor si Intreprinzatorilor de la Zaporoje au participat reprezentanti ai cercurilor de afaceri, inclusiv lideri de asociatii si uniuni patronale din 24 de tari din Europa de Est, Comunitatea Statelor Independente, zona Marii Baltice si din Asia.
Delegatia UGIR Romania, condusa de George C. Paunescu, a cuprins oameni de afaceri din domeniul industriei petrolului si utilajului petrolier, prelucrarii lemnului si agroalimentare. In cadrul reuniunii, presedintelui UGIR, George C. Paunescu, i-a fost decernata medalia Congresului International al Industriasilor si Intreprinzatorilor „pentru contributia de seama pe care o are in colaborarea economica internationala“.
– Domnule George Paunescu, ati fost la Zaporoje doar pentru a primi aceasta medalie sau ati avut, impreuna cu ceilalti membri ai delegatiei UGIR, si alte temeiuri?
– Prima parte a intrebarii as putea sa o iau ca o gluma, desi faptul in sine, decernarea distinctiei respective in fata membrilor Congresului, oameni importanti si foarte importanti in cercurile economice din tarile participante, a insemnat foarte mult pentru mine si pentru membrii UGIR prezenti in sala. Sper ca n-o sa fie apreciata ca o lipsa de modestie, dar ea a insemnat, inainte de toate, nu numai o recunoastere a ceea ce am facut noi, UGIR, eu, in acesti ultimi zece ani, in acest spatiu deosebit de important in economia mondiala. Nu de putine ori, in conditii nefavorabile. Ma refer la cele de „acasa“, nu din spatiul respectiv. Cum s-a recunoscut recent, la Bucuresti, Moscova sau Astana (Kazahstan), dintr-o eroare regretabila, „am pierdut o data trenul“, atunci cind am abandonat o piata larg desfasurata, bine cunoscuta de producatorii si intreprinzatorii din Romania. Ar fi pacat sa continuam in aceasta eroare sau sa incercam sa o inlocuim cu alta eroare: adica promovarea pe aceasta piata a unor structuri injghebate, in ultima vreme, o politica, evident, prin rezultatele ei, neacceptata.
Amintind aceste lucruri, va rog sa-mi permiteti sa fac o paranteza mai ampla, rezumind niste lucruri pe care toata lumea le stie, dar dintr-o falsa pudoare politica sau din alte motive asupra carora nu vreau sa insist, nimeni nu vorbeste deschis. Si anume, faptul ca Rusia de azi, inclusiv in structurile ei politico-economice si sociale nu mai este… Uniunea Sovietica, asa cum am cunoscut-o si simtit-o. Cu subordonarile indiscutabile, in fata deciziei conducerii de partid si de stat. Fara indoiala, presedintele Vladimir Putin este un sef de stat puternic, de mare popularitate, dar influenta Domniei sale in mediul de afaceri nu mai este cea a fostilor lideri sovietici in fata directorilor de intreprinderi de stat. Oamenii de afaceri rusi cer presedintelui Putin sa le apere interesele in raporturile cu alte state, dar actioneaza potrivit intereselor societatilor, intreprinderilor pe care le conduc sau ai caror proprietari sint. Recentele „contre“ intre stat si unii sefi de firme sint edificatoare din acest punct de vedere.
Sigur, forumurile economice bilaterale, deschise in prezenta sefilor de state sau a altor factori guvernamentali (prim-ministru, ministri etc.), sint manifestari spectaculoase, incurajatoare, dar, dupa opinia mea si a altora, nu ating fondul problemei. De abia dupa ce oficialii parasesc tribunele si intreprinzatorii, oamenii de afaceri ramin intre ei, incep discutiile, negocierile, ce si cum trebuie facut. Pentru ca functioneaza alte criterii – bonitate, finantare, cota de piata posibila, incredere si multe altele.
La Zaporoje, ca si cu alte prilejuri similare, tocmai astfel au stat lucrurile. Erau ei intre ei, oamenii de afaceri, atenti cu o ureche si la Yalta.
– Ce vreti sa spuneti?
– Dupa cum se vede, in fata realitatilor contemporane, politice si economice, in zona CSI se insinueaza si chiar se concretizeaza, intr-o masura – vezi reuniunea de la Yalta – ideea de a construi un spatiu economic unic. Deocamdata, a fost constituita „Uniunea celor patru“ (Rusia, Kazahstan, Ucraina, Belarus) prin acordul semnat de sefi de stat si guverne din cele patru tari. Am inteles ca procesul nu se va opri aici. La Zaporoje, ca si cu alte prilejuri, am constatat ca exista multa disponibilitate din partea organizatiilor, asociatiilor, a factorilor de decizie din acest spatiu imens de a atrage intreprinzatorii din Romania sa participe la construirea de societati, intreprinderi de productie comune, mixte, indiferent de originea capitalului, daca acesta provine din Romania sau din alta zona. Nu se limiteaza numai la Romania si spatiul CSI. Aceasta este ideea de baza pentru care actionam, pentru care am participat la Zaporoje sau la alte reuniuni, considerind ca nu trebuie sa pierdem aceasta oportunitate. Poate ca una din ultimele pe care le avem, daca tinem seama ca acum se pun bazele unei operatiuni economice de anvergura si pentru mult timp. Mai mult decit atit, disponibilitatea aceasta, creata poate si de anumite complementaritati mostenite dintr-o alta perioada, pe care ne-o acorda prezumtivii nostri parteneri, constituie pentru noi un suport deosebit in activitatea pe care o desfasuram de a fi membri activi ai acestei organizatii, de a fi factori de actiune in acest spatiu economic unic, asa cum sintem, dorim sa fim si in alte zone – Uniunea Europeana, Canada, America etc.
– Domnule Paunescu, asa cum ati vazut, „Uniunea celor patru“, ca si ideea de spatiu economic unic a fost contestata de europeni si americani. Cum comentati?
– Las autoritatilor, forurilor competente din Romania posibilitatea de a face acest comentariu. Cum am spus-o si subliniat-o in repetate rinduri nu sint angajat politic de nici o maniera. Judec lucrurile asa cum fac si alti oameni de afaceri din chiar zonele pe care le-ati amintit la contestatari doar din punct de vedere al oportunitatilor de a fi prezenti pe o asemenea piata: daca putem sa facem afaceri profitabile, de ce sa nu le facem? Noi, in perioada la care ne-am referit, spunind ca am pierdut trenul, am iesit de pe aceasta piata, iar altii au intrat imediat in locul nostru, fara sa-si scuipe in sinul politic. In unele cazuri, au intrat cu produse fabricate in Romania, dar facturate in tari din Vest sau chiar mai aproape. N-as vrea sa credeti ca sint naiv. Realizez ca acest spatiu economic unic, prin potential si amintiri, produce frisoane. Mai ales intr-un moment ca acesta pe care-l traversam, cind in Europa se fac eforturi (mai ales politice) pentru constituirea unui bloc economic puternic, capabil sa se infrunte cu altele, existente in lumea de azi. Si atunci este normal ca acela ce se prefigureaza la Rasarit cu prelungirile sale asiatice sa trezeasca reactii, ca acelea amintite. Dar, cum spuneam, aceasta este treaba guvernelor, a fortelor politice de la noi si de pe alte meridiane. In ce ne priveste, ceea ce dorim, acceptind riscul de a fi acuzati de pragmatism, este locul pe care ni-l putem gasi pe o asemenea piata imensa. Pierduta, o data, repet, si greu de recuperat, mai ales ca nici fondatorii sai (ai spatiului economic respectiv) nu par sa se fi inteles total. Ei intre ei sau cu guvernele lor. Dar, nici aceasta nu-i treaba noastra. Opinie pe care, cred eu, o impartasesc si altii ca noi, oameni de afaceri, intreprinzatori etc., etc., englezi, americani, germani, unguri sau polonezi pe care oricine viziteaza Rusia de astazi ii intilneste in locurile potrivite tranzactionarii sau incheierii unor afaceri profitabile.
