Portile adapostului, strajuite de o parte si de alta de doi dalmatieni de tabla, erau inchise. In spatele lor, aleea se asterne lunga si pustie, oprindu-se la gardul tarcului. Nici tipenie de om afara. Doar „potaile“ dinauntru, inlemnite linga grilaj – de frig, de spaima sau de foame. Liniste, sparta din cind in cind de hiriitul iritant al unui radio – paznicii Adapostului Canin Facai isi beau cafeaua, asteptind urmatorul transport de „comunitari“.
Doar trei ciini comunitari au fost adusi luni la Facai cu ultimul transport al hingherilor. Descarcati rapid din masina si viriti in tarc fara prea multe menajamente, ei au fost nevoiti sa suporte tot ritualul de primire – punerea la respect cu deparazitare cu tot, basca vreo 24 de ore de post negru. Indrumati apoi „prieteneste“ spre colegii de tarc, cei trei maidanezi au ramas sa numere clipele celor 14 zile date de lege, din care fie vor scapa cu viata, fie vor sfirsi in groapa comuna, mustind de cadavre canine.
17 „chiriasi“ numara Adapostul de la Facai astazi. Recolta saraca, zic paznicii, pentru ca multi proprietari au venit sa-si recupereze animalele. Daca mai pui si ultima sedinta de eutanasiere cu participanti din rindul celor carora le-a trecut termenul, cifrele dau la fix. Asa incit aglomeratie nu este, patrupedele nu se calca pe labe si nici nu se incaiera pe ratia de graunte. Si nici n-ar avea de ce – spune medicul veterinar Ionel Avram – sacii de Chappy stau frumos rinduiti in magazie. E drept ca portia pe cap de maidanez nu depaseste 200 de grame, insa de foame nu moare nici unul. O cantitate „suficienta pentru supravietuire“, repartizata la o singura masa, pe undeva in jurul orei 13.00, ii indestuleaza intr-atit pe patrupezi, incit nici prin cap nu le trece sa se bata pentru cinci-sase grame in plus.
Ciinii sint ucisi fara mila, indiferent de virsta
Care este realitatea de la Facai? Infometati, neprimind decit o singura masa pe zi – cu siguranta nu de Chappy, dupa incrincenarea cu care se sfisie pentru un colt de piine – ciinii comunitari zac intr-o stare de amorteala, cu burtile in sus, asteptind sa le bata ceasul. Care, pentru multi dintre ei – pui, abia trecuti de trei luni – n-ar trebui sa se grabeasca. Dar se pare ca natura nu mai are de mult ceva de spus. Cum nu o sa mai aiba nici pentru femela gestanta in ultimul stadiu, care isi odihneste sarcina pe dusumeaua rece. De spus are doar legea, care, cu darnicie, le ofera ciinilor comunitari doua saptamini de viata. La sfirsitul acestora, in cazul in care ciinele nu a fost cerut nici de proprietar, nici adoptat de alta persoana, primeste – gratuit – lovitura de gratie: anestezia cu chetamina si silazina, urmata de injectarea intravenoasa – intracardiaca, in cazurile fericite- cu sulfat de magneziu. Fara dureri, fara complicatii, operatiunea de eutanasiere merge ca unsa, lasind in urma ei inca un cadavru. „De cind lucrez aici, adica din 2001, am eutanasiat aproximativ 3.000 de ciini“, spune Ionel Avram. „Daca sint multi? Bineinteles. Aceasta este insa legea si noi trebuie sa o urmam. Si pot sa va asigur ca toti ciinii care ajung la Facai sint eutanasiati dupa aceleasi reguli“, precizeaza medicul veterinar al adapostului.
Ajunse in miinile hingherilor, animalele dispar fara urma
Se pare ca nu toti oaspetii adapostului au parte de acelasi tratament. Iar asta o spun proprietarii care nu si-au mai gasit la Facai ciinii ridicati de hingheri din fata casei ori martorii care au vazut cum se efectueaza prinderea animalelor.
„Metodele folosite sint barbare: cu ajutorul unui lat de sirma, animalul este strangulat si tirit la masina. Cei care sint prinsi si scapa cu viata sint dusi la Facai. In perioada de vara, insa, multe raiduri nocturne ale hingherilor s-au terminat cu un adevarat carnaj. In zona Lacului Tanchistilor si in spatele Abatorului Motru, ciinii erau ucisi in chinuri groaznice si aruncati in cimp sau in gropi comune. Incepind cu 2003, majoritatea ciinilor nu mai ajung la Facai, ci sint ucisi pe traseu si abandonati“, declara mai multi cetateni ai Craiovei, carora li s-au luat de catre hingheri animalele pe care le adaposteau in scara blocului. Familiile Radulescu, Stanculescu C., Ionescu T., Popescu Florin, Suserea Nicolae, Petrovici, din strada Teatrului, bloc T, nu sint singurele care reclama uciderea animalelor, la Facai sau in alta parte. Sute de oameni, ajunsi la Adapostul din Facai pentru a-si recupera ciinii, au constatat ca acestia au disparut fara urma.
Dupa ce sint ucisi, ciinii sint devorati de animalele ramase in viata
O explicatie pentru disparitia animalelor ar fi „putul din deal“, adica groapa comuna, aflata la citeva sute de metri de adapostul canin si in care se depoziteaza cadavrele. Fara a fi incinerate, ci doar stropite cu o galeata de var, acestea se inmultesc cu fiecare eutanasiere – ori alta metoda de ucidere. Cum groapa se afla „sub cheie“ – dupa spusele personalului -, nimeni nu poate patrunde acolo, macar pentru a recunoaste cadavrele. Si totusi, declara martorii, intrusi exista, dar tot din rindul patrupedelor.
„Am vazut cu ochii mei ciinii adapostului, care, infometati si scapati din tarc, au mincat cadavrele aruncate in groapa. S-au intors la adapost cu pielea cadavrelor in colti“, spune Robert E.
Ce se intimpla la Facai este greu de spus cu certitudine. Cum de altfel este greu de explicat numarul mic de „chiriasi“, in ciuda raidurilor zilnice ale hingherilor. Cum angajatii de acolo se multumesc sa taca milc si sa sustina pina-n pinzele albe ca „se conformeaza legii“, nu ramine decit sa luam de bun ce spun ei. Ori ce spun cetatenii care au vazut si auzit ca, la Facai, ciinii sint ucisi fara mila, prin metode absolut bestiale, iar inainte de a fi omorite, animalele sint infometate – sacii de Chappy impartindu-se frateste intre angajatii adapostului. Si nu doar la Facai sint omoriti ciinii din Craiova.
