Ilie Dobre a inviat in cosciug

Autori


Ilie Dobre a murit de ciroza hepatica pe 21 ianuarie. L-au plins copiii si rudele venite puhoi- de nu mai incapeau in cele doua camere ale apartamentului. Toti au trecut pe rind pe linga Ilie cel teapan, imbracat in costumul nou- de moarte, cu luminarea alaturi. A venit si popa, cu cadelnita pregatita de tamiiat. Si tocmai in ziua cind trebuia sa fie ingropat, mortul s-a ridicat dintr-o data in capul oaselor, cascind ochii la cei din jur si tragind adinc aer in piept. Dar de vazut n-a mai apucat sa vada pe nimeni, ca fugisera toti, ingroziti, calcindu-se in picioare pe casa scarilor. Baiatul cel mare al lui Ilie a sarit de pe balcon, de la etajul I. Pregatirile de ingropaciune n-au fost totusi in zadar. Tatal lui Ilie a murit pe loc cind i s-a spus ca i-a inviat baiatul din morti. L-au ingropat in cosciugul fiului sau, care fentase hirca, dupa ce statuse sapte zile in moarte clinica.

Spalat, frezat si imbracat sa plece in lumea buna

Ilie Dobre, „ aproape – raposatul“, este deja legenda in Filiasi- oras mic, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea. Chiar daca nemaiauzita intimplare s-a petrecut acum 11 ani, toti cunosc povestea si o transmit mai departe, la copii, rude si cunoscuti, ca pe cel mai tare banc, si adevarat pe deasupra!, bun de spus cu orice ocazie, fie ca-i bairam, nunta, majorat sau inmormintare. Ba, mai ales la inmormintare!… De, se duc bietii oameni sa-si pipaie mortul, sa se convinga ca e mort de-a binelea!

Ilie avea pe atunci 37 de ani. Stia ca are ciroza hepatica si ii auzise pe medici ca n-o mai duce mult. Dupa luni de bolit si saptamini de stat prin spitale, l-au trimis sa moara acasa. Si Ilie s-a conformat. Pe 20 ianuarie a pus miinile pe piept si dus a fost! Nu l-au mai sculat nici plinsetul sotiei, nici jalea celor trei copii, toti minori, nici durerea prietenilor care s-au perindat la capatiiul lui si i-au pus luminari pe piept. Ilie era teapan si rece ca orice mort cumsecade, care s-a hotarit sa incheie socotelile cu lumea celor vii si sa plece in cea a celor drepti. „A stat mort o saptamina. Il primenisem, il imbracasem cu hainele de moarte, de la costum pina la sosete. Aveam totul pregatit: si batistele, si prosoapele si cele trebuincioase pentru pomana de dupa“, isi aminteste, inca tremurind, Viorica, nevasta lui Ilie. Dar de ingropat nu l-a ingropat. Parca nu se indura si mai simtea inca un licar de viata in el. Fie ca i s-a parut ca ii aude inima batind, fie ca doar si-a dorit sa o auda, Viorica a aminat cit a putut momentul in care sa-l coboare in groapa pe Ilie. Dar rudele au convins-o in cele din urma ca nu se cade sa chinuiasca sufletul barbatului, si nici pe-al copiilor care-l jeleau de o saptamina. Mai ales ca Marius, baiatul lor cel mare, care avea pe atunci numai noua ani, nu se dezlipise de la capatiiul tatalui de cind acesta murise. Celalalt fiu, Ionut, avea sapte ani, iar fetita, Iuliana, numai cinci.

Invierea lui Ilie l-a ucis pe tatal sau

„Am fost sa-l vad dupa ce murise. Doar imi fusese prieten bun. Am vazut cu ochii mei ca era mort de-a binelea! In ziua cind trebuia sa fie ingropat am fost plecat, n-am ajuns la ei, dar despre ce s-a intimplat mi-au povestit altii, care au fost acolo“, spune Ilie Zidaru, vecin si prieten cu „mortul“. Ce s-a petrecut in apartamentul familiei Dobre in ziua de 27 ianuarie 1992 rivalizeaza cu cele mai tari filme de groaza. „Erau amindoua camerele ticsite de lume. Venisera rudele de la tara, prietenii, vecinii din bloc… Si, dintr-o data, mortul s-a ridicat! A tras aer in piept, suierind, si a ramas asa, in fund, uitindu-se prin camera, cu ochii cascati. Da’ credeti ca a mai stat cineva sa se uite la el?! Fugea lumea pe scari in jos de ziceai ca e cutremur!… Se impingeau unii pe altii, copiii tipau, popa si-a pierdut patrafirul…“, povesteste Ilie Zidaru.

Isteria generala a durat citeva minute. O intimplare tragica i-a pus insa capat. Marius, aflat la capul tatalui atunci cind acesta a inviat din morti, a fost atit de socat, incit a sarit pur si simplu de pe balcon. Norocul baiatului a fost ca locuiau la etajul I. A supravietuit. Dar piciorul i s-a dizlocat din sold, lasindu-l cu handicap pentru tot restul vietii. Dar asta nu este tot. Zicala: „Nu este pentru cine se pregateste, este pentru cine se nimereste“ s-a dovedit un trist adevar in cazul familiei Dobre. Unul dintre martorii la „inviere“ s-a grabit sa il anunte pe tatal lui Ilie ca fiul sau s-a trezit din morti. Inima batrinului nu a rezistat insa unei asemenea emotii si a cedat. Batrinul a murit pe loc, devenind „beneficiarul“ locului de veci pregatit pentru fiul sau.

De frica lu’ al batrin, Marius a sarit de la etaj

Ce alte urmari mai putin fericite a avut ridicarea din morti a lui Ilie, cei apropiati stiu mai bine. Isi amintesc acum, la 11 ani de la intimplare, toate neplacerile care au curs lant din ziua de 27 ianuarie ’92.

Marius, fiul cel mare al familei Dobre, nici acum nu si-a revenit: nici din sperietura, nici din cazatura.

„Eram linga tata, pe pat, cind s-a intimplat. Aveam noua ani, dar imi amintesc bine tot. Plingeam, stiam ca era mort, asa imi zisese toata lumea. Si, deodata, s-a ridicat. Incet, pina a ajuns in capul oaselor. Am crezut ca mor. Am luat-o la fuga, ingrozit. Nici nu stiam pe unde merg. Toata lumea innebunise si alerga pe scari. N-aveam loc sa trec si pentru ca mi-era o frica grozava, am sarit… Printre scari, un etaj intreg…“, rememoreaza baiatul, ajuns acum la douazeci de ani, patania. Iar spaima de atunci nu a disparut prea repede. Ba, uneori il mai cuprinde si azi teama cind se uita la taica-sau. „Desi ma gindeam ca trebuia sa fiu fericit ca tata n-a murit, imi era frica. Nu puteam sa stau linga el. Stiu ca m-a lasat mama, dupa citeva zile de la inviere, acasa cu fratii mei. Si cu tata. Mi-a fost o frica de moarte cu el in alta camera. Si acum, citeodata, ma inspaimint. Nu stiu de ce. Poate pentru ca i s-a facut o minune de la Dumnezeu… “. Pentru accidentul suferit atunci, Marius nu gaseste ca ar fi altcineva raspunzator decit el. „Nu e nimeni de vina ca m-am speriat eu. Pe cine sa condamn? Poate doar pe mine. Acum, daca ar fi sa mai trec prin asa ceva, cred ca as face altceva… As fugi mai incet … pe scari“, zimbeste Marius.

Mai vestiti si mai nenorociti


Cel mai afectat dintre membrii familiei pare sa fie Viorica, sotia mortului, care din vaduva a redevenit nevasta, in mai putin de o saptamina. Si care, pe linga sperietura grozava prin care a trecut, a trebuit sa fie tare si sa ia in miini destinele unei familii cu probleme. Femeia isi aduce si acum aminte cu exactitate secundele de dupa inviere. „Eram in camera cu el. Lume afara, pe hol, pe scari. El, intins pe pat, ca mortu’. Deodata s-a ridicat si mi-a cerut apa. Am fugit in bucatarie, fara sa ma gindesc daca e adevarat sau nu ce se intimpla. Nu puteam sa o iau razna. Trebuia sa fiu atenta la el. I-am dus doua cani de apa si le-a baut pe nerasuflate. La a treia, m-am gindit ca poate e ceva necurat. Nu stiam daca era constient sau nu, asa ca i-am dus lapte. Si-a dat seama si mi-a cerut din nou apa“, spune Viorica. Din ziua aceea, femeia a trebuit sa infrunte mai multe probleme decit si-ar fi inchipuit ca va avea cu un barbat mort. „Am avut grija de el, sa nu i se intimple ceva. Doctori, medicamente, doctori. Pina s-a pus pe picioare bine, a fost un chin. Apoi drumurile prin toata tara, la spitale, unde doctorii se uitau la noi ca la circ. Din salariul meu trebuia sa suport toate cheltuielile, basca sa le dau de mincare copiilor. Apoi era Marius, baiatul cel mare, care, din cauza sperieturii, a cazut si si-a rupt piciorul. Am mers cu el peste tot ca sa-l vindec. Nu s-a putut. Osul dislocat i-a scurtat piciorul cu citiva centimetri. A stat in ghips trei ani. Il plimbam cu caruciorul, il sprijineam cind mergea in cirje. Apoi, tratamentele, an de an, la Mangalia. Ii faceam masaje sa-i alin durerile. Cum am rezistat? Nu stiu…“ In ochii Vioricai se citeste durerea unei vieti chinuite. „Imi traieste barbatul, sint fericita. Dar ce mi-a adus mie asta? Au venit ziare, televiziuni, s-a facut circ pe seama noastra, ne-au facut vedete. Si noi ce-am cistigat din asta? Am stat la pozat si atit. Nu ne-a ajutat nimeni cu un leu. Nu s-a intrebat nimeni daca avem nevoie de ceva. Ilie – mortul lor de pomina – are nevoie de ceaiuri care costa milioane. Cine i le ia? Televiziunea? Nu, le iau eu, din pensia lui de un milion trei sute. Din salariul meu nu stiu daca o sa mai pot face ceva, ca ma vor da afara – cica se fac restructurari. Pe Marius cine il ajuta? Stie cineva ca baiatul pe care l-au fotografiat atit are nevoie de proteza, de tratamente? Sau ca noi – care le-am vindut ziarele – avem datorii de milioane la intretinere? Nu stiu, zau, citeodata ma gindesc ca nu a fost o intimplare atit de fericita…“, spune cu amaraciune Viorica.

Ilie traieste din viziune

Asadar, invierea din morti a lui Ilie nu a fost tocmai prilej de bucurie. Ca nimeni nu regreta acum ca a ramas printre cei vii este alta treaba. Numai ca de la savirsirea „minunii“, ghinioanele nu au incetat sa se tina lant.

Bine – sa zicem – ii merge doar „mortului“. Care acum este mai viu ca oricind. Plin de viata, de putere – atit cit ii permite boala inca nevindecata, el face traseul Filiasi – casa parinteasca din Fratostita, saptaminal. Gradina, cimpul, ograda cu pasari au devenit o preocupare permanenta pentru cel care „plecase“. Desi nu poate oferi familiei un sprijin financiar solid, se multumeste sa creada ca Dumnezeul care i s-a aratat in vis va ramine cu ei.

Ce a patit acum 11 ani n-o sa uite niciodata. Mai ales viziunea, care, talmacita ulterior de preoti sau doctori, ii da siguranta ca, daca nu va fi nemuritor, macar va bate toate recordurile in materie de longevitate.

„A fost o minune. Cu siguranta, minune a lui Dumnezeu. Eu am murit atunci. Am fost pe lumea cealalta. Se facea – nu voi uita nicicind – ca am intrat intr-un tunel, intr-o negureata. Si mergeam, mergeam. Si cind s-a terminat tunelul, am dat intr-o cimpie cu verdeata, cu iarba frumoasa si flori. Si nu mai eram la 39 de ani cit aveam atunci. Eram copil, de vreo noua-zece ani. Acolo, in cimpie, erau multi oameni, numai barbati. Imbracati in alb, aveau capetele goale si tineau in mina cite o traista si un ciomag. Si cani albe de marmura, cu buline rosii sau albastre. Mai incolo, era Iisus, in picioare, cu o carte mare cu coperte negre si cruce aurie. L-am vazut cum a pus semn cu degetul la carte si le-a poruncit celorlalti sa se adune in jurul meu si sa se uite la mine. Apoi s-au asezat toti in cerc pe cite un stergar alb si au inceput sa manince si sa bea. Am vrut sa iau si eu, dar imi dadeau peste mina si-mi ziceau ca nu mi-am dat pomana, asa ca nu am voie sa maninc. Apoi au plecat barbatii si au trecut o punte. M-am luat dupa ei, dar, cind sa trec puntea, cineva m-a prins de umar. Era Iisus. Mi-a zis ca nu sint eu cel care trebuie si ca mi-a dat un dar, despre care trebuie sa spun tuturor… Apoi am auzit cum ma tot striga cineva. Curind mi-am dat seama ca era nevasta-mea. Si m-am trezit….“

Mortul mai are de trait vreo 60 de ani

Surpriza lui Ilie a fost mare cind s-a intors. Nu stia ce se intimpla, auzea in jurul lui bocete, strigate, plinsete. Nu vedea nimic, caci, spune el, „lumina din cimpie fusese atit de mare si de puternica, incit m-a orbit pentru o vreme“. Pina la urma s-a dumirit ca jelania era pentru moartea lui, iar strigatele ingrozite, pentru invierea din morti. Apoi, incet-incet, s-a acomodat cu situatia. Luind pozitia celui care „a vazut“, s-a dus si a povestit in stinga si in dreapta experienta lui. A devenit eroul ziarelor si al posturilor TV si a colaborat indeaproape cu Adrian Paunescu si Stela Popescu. S-a lasat filmat si fotografiat pe gratis, in ciuda nemultumirilor nevestei. Acum, cind viata lui a intrat pe un fagas oarecum normal, mai povesteste celor care inca nu au auzit ridicarea lui din morti. Si chiar le arata pantofii, costumul si toate in care era cit pe ce sa fie primenit pentru eternitate. Stie ca sint tot ale lui, insa vremea cind le va imbraca nu pare sa fie aproape.

„Doctorii mi-au spus ca mai am de trait destul. Cica as putea fi nemuritor… Oricum, dupa toate probabilitatile, prind suta. Si insist chiar sa ating 109, cifra rotunda“, spune Ilie Dobre, acum la virsta de 48 de ani.



Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de sâmbătă, 1 martie 2003

Top