16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalPentru Irak a inceput numaratoarea inversa

Pentru Irak a inceput numaratoarea inversa

Ziua de 5 februarie a reprezentat pentru liderul irakian Saddam Hussein momentul inceperii numaratorii inverse, inainte de declansarea unei actiuni militare in forta pentru dezarmarea Bagdadului. Dupa raportul prezentat de secretarul de stat al SUA, Colin Powell, in Consiliul de Securitate al ONU, se parea ca raportul de forte nu s-a modificat. Aliatii traditionali ai SUA – Marea Britanie, Australia, Spania au calificat dovezile aduse de seful diplomatiei americane suficient de convingatoare pentru a justifica recurgerea la forta. Adversarii unei actiuni imediate in forta – China, Franta, Germania, Rusia – au cerut continuarea activitatii grupului de inspectori ONU si luarea unei decizii finale doar dupa raportul acestora, programat pentru 14 februarie. Analistii politici considera ca, in esenta, expunerea secretarului de stat al SUA nici n-a urmarit modificarea atitudinii unor mari puteri fata de o posibila interventie militara impotriva Irakului, ci de a demonstra ca aceasta actiune in forta s-a transformat dintr-o probabilitate ipotetica intr-o realitate obiectiva.

Ceea ce i-a reusit pe deplin lui Colin Powel a fost sa-i convinga pe concetatenii sai de necesitatea unei actiuni militare impotriva lui Saddam Hussein. Presedintele George W. Bush, impreuna cu doamna Condoleezza Rice, consilierul pentru problemele securitatii nationale, au urmarit, in direct, discursul lui Colin Powel pe monitorul instalat in camera din spate a Casei Albe, de linga Cabinetul Oval. Dna Condoleezza Rice a tinut sa declare ca presedintele a calificat pledoaria secretarului de stat in Consiliul de Securitate al ONU drept „foarte buna“.

In zilele precedente expunerii secretarului de stat, un adevarat „desant vorbitor“ al Casei Albe a patruns pe toate principalele canale ale televiziunilor din SUA pentru a-i convinge atit pe americani, cit si intreaga lume ca discursul lui Colin Powel va dovedi dispretul Irakului fata de Organizatia Natiunilor Unite. Multi comentatori de presa au reamintit ca ultima dezvaluire publica a unor informatii incontestabile detinute de SUA a avut loc in urma cu doua decenii, in legatura cu doborirea de catre URSS a Boeingului de pasageri sud-coreean. De altfel, unul dintre marii politicieni americani, fostul secretar de stat Henry Kissinger, a afirmat ca pentru orice analist devine clar ca „discursul lui Colin Powel este veriga ce inchide dosarul irakian“.

Simultan cu discursul secretarului de stat, americanii si-au intensificat ofensiva politica si diplomatica pe toate fronturile, dind de inteles „oponentilor“ atit din Europa, cit si din Orientul Mijlociu ca in curind ar putea ramine intr-o minoritate insignifianta. Dupa declaratia de sustinere a Washingtonului, semnata de liderii a opt state din vestul si centrul Europei, a mai aparut una. De data aceasta, de partea SUA se pronunta zece state – Albania, Bulgaria, Croatia, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia, Romania, Slovacia si Slovenia, tari invitate sa devina membre ale NATO. Orchestratia diplomatica a Washingtonului vizeaza o crestere a solidaritatii cu SUA care sa aiba o influenta considerabila atit pe plan intern si international, cit, mai ales, asupra membrilor Consiliului de Securitate al ONU.

Statele Unite si Marea Britanie se straduiesc, in primul rind, sa „neutralizeze“ China, Franta si Rusia (pentru ca acestea sa se abtina in eventualitatea votarii unei a doua rezolutii in privinta Irakului). Din cei zece membri nepermanenti ai Consiliului de Securitate, doar doi ar putea fi calificati drept „oponenti“ – Germania (care detine si presedintia prin rotatie a Consiliului) si Siria. Celelalte state sint fie adepte declarate ale Washingtonului (Bulgaria, Chile, Pakistan si Spania), fie sint tari care mai „oscileaza“ din diverse motive (Angola, Camerun, Guyneea si Mexic). In mod cert, Washingtonul dispune de suficiente argumente economice si nu numai pentru a-i determina pe „oscilanti“ sa treaca de partea sa.

Paralel cu posibilitatea adoptarii unei a doua rezolutii in Consiliul de Securitate, Casa Alba lasa sa se inteleaga ca ar putea actiona si fara aceasta. „SUA nu considera necesara o a doua rezolutie“, a declarat canalului de televiziune ABC consilierul prezidential pentru problemele securitatii nationale Condoleezza Rice – apreciind ca si in Rezolutia 1441 sint prevazute „consecinte serioase“ in cazul refuzului lui Saddam Hussein „de a dezarma“.

Nu-i exclus ca in urmatoarele zile sa remarcam o schimbare a atitudinii statelor „opozante“ unei actiuni in forta, nota cotidianul moscovit Nezavisimaia Gazeta. Chiar Rusia ar putea declara ca informatiile furnizate de SUA sint arhisuficiente pentru a demonstra perfidia lui Saddam Hussein. Acesta ar putea constitui semnalul verde pentru planurile americane de inlaturare a liderului irakian.

Razboiul pentru pregatirea caruia Statele Unite au cheltuit deja doua miliarde de dolari, aducind linga frontierele irakiene aproape 200.000 de militari, pare inevitabil. Majoritatea analistilor apreciaza ca fortele americane, in permanenta crestere in regiunea Golfului, vor fi gata de lupta la inceputul lunii martie. Fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, aprecia ca, „daca Saddam Hussein se va mai mentine la putere pina la finele acestui an, aceasta ar insemna o infringere colosala nu numai pentru noi (SUA), ci si pentru europenii care acum fac presiuni asupra noastra“. Recent, seful grupului de inspectori ONU, Hans Blix, spunea ca „Irakul mai are la dispozitie doar cinci minute pe ceasul <<partidei de sah ce se joaca in regiune>>“. Dupa discursul lui Colin Powel din Consiliul de Securitate, se pare ca, pe acest „ceas“, Irakului i-au mai ramas doar 15 secunde… Merita subliniata si remarca unui cunoscut jurnalist american, care ii sfatuieste pe confratii sai sa nu-si ia un concediu prelungit in luna martie…

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS