16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoi copii au fost salvati in urma unui vis

Doi copii au fost salvati in urma unui vis

Gheorghe Ghergu, din Ciupercenii Noi, i-a gasit ieri-dimineata, in jurul orei 7.30, pe cei doi copii din acelasi sat care disparusera de luni dupa-amiaza. Intr-o groapa adinca de 3,60 metri si lata de 2 metri, care fusese sapata in gradina lui Constantin Babi, in urma cu doi ani, Ionut Catalin Oprisan si Ionut Uta abia mai puteau sa articuleze singurul cuvint pe care il strigasera de patru nopti si patru zile: ajutor! Ghemuiti pe fundul gropii, fara caciulite si fara cizmulite, cei doi copii se luasera in brate in incercarea disperata de a scapa de frig. Aproape 100 de ore, Catalin si Ionut zacusera pe fundul gropii, in timp ce tot satul impreuna cu jandarmii ii cautau pe toate cimpurile din jur. Cind nimeni nu mai spera ca vor fi gasiti vreodata in viata si cind satenii se intreceau in tesutul a tot felul de scenarii, Gheorghe Ghergu a visat groapa in care copiii strigau dupa ajutor. Cind s-a trezit, s-a dus direct la locul pe care-l visase si i-a vazut ghemuiti. Le-a aruncat o patura si a chemat vecinii, cu care s-a straduit sa-i scoata afara. „Apa, apa!“, au fost cuvintele pe care copiii abia le mai puteau murmura.

„Am visat ca sint in groapa“

In Ciupercenii Noi, toata suflarea satului se plimba ieri-dimineata de colo, colo intr-o continua forfota, de parca intrasera iar turcii pe la Smirdan. Grupurile de femei nu mai conteneau cu miratul si cu inchinatul. Cu coltul batistelor peste gura si cu miinile sub subtiori, care mai de care se uita pe furis catre crucea de pe turla bisericii si-i spunea vecinei ca pe o mare taina „E minune dumnezeiasca. Altfel nu se poate! Sa stea ei patru zile si patru nopti si sa mai fie vii! Ce-o mai fi strigat, ce-o mai fi rugat, sa nu-i auda fa, nimini, nimini. Barbatii puhoi impinzisera cimpurile si sa nu ne dea in gind sa-i cautam taman la Babi in groapa!“, zice tata Leana, cuprinsa si ea de fiorul mistic al minunii de la Ciupercenii Noi.

Gheorghe Ghergu participase si el, alaturi de alti barbati ai satului, la cautarea copiilor pe toate cimpurile din jur. Niciunde nu se vedea vreo urma de copil care sa duca spre padure sau spre altceva din afara satului. In noaptea de joi spre vineri, adormise devreme ca-l dureau picioarele de cit umblase pe cimpuri. De cind se zvonise-n sat ca micutii disparusera de acasa, ii cautase in fiecare zi. Gindul ca si copiii lui puteau sa dispara de acasa il urnea de fiecare data spre cimpuri. N-ar fi vrut sa fie in locul parintilor lui Ionut si Catalin. Dupa ce si-a tras plapuma peste umeri a adormit, iar gindul a luat-o iar razna spre locurile umblate si neumblate. In vis i s-a aratat o groapa pe fundul careia zaceau copiii cautati. Se facea ca e chiar groapa din gradina care fusese pina nu demult al lui al batrin al lor. S-a trezit transpirat si s-a gindit ca numai Dumnezeu i-a aratat locul in vis. La ziua a plecat catre gradina lui Babi. Linga groapa sapata pentru fintina a gasit cizmulitele si caciulitele copiilor. Cind s-a uitat, a zarit copiii care se luasera in brate sa-si tina de cald. I-a strigat si cu ultimele puteri copiii au cerut ceea ce cereau de 100 de ore: ajutor.

„Toata noaptea m-am foit si cind m-am trezit mi-am amintit ca-i vazusem pe copii in vis, cazuti in groapa lui Babi. La ziua m-am dus acolo si i-am gasit. Au vorbit cu mine si m-au intrebat daca sintem in ziua de luni. Am strigat la vecini si pina au venit ei le-am aruncat o patura. Abia i-am scos, ca nu mai aveau putere nici sa se tina pe picioare. Eu si acum ma mir cum de au mai fost in viata. Un om batrin nu ar fi rezistat atit. Cind am reusit sa-i scoatem, au cerut apa si mincare. Poate au dreptate femeile astea cind zic ca doar o minune i-a tinut pe copii in viata“, spune Gheorghe Ghergu, zis Gica al lui Poenaru.

Fiecare cu funia lui

Desi Catalin locuia la o distanta apreciabila fata de casa lui Ionut, pentru ca erau colegi de banca obisnuiau sa se joace impreuna. Luni dupa-amiaza planuisera sa se joace, ca de atitea alte ori, in groapa lui Babic. Era destul de mare, destul de adinca si suficient de larga ca sa-si inchipuie ca sint intr-o pestera. Multi copii se jucau acolo, dar de fiecare data gastile veneau pe rind. Fiecare isi aducea de acasa un capat de funie. Legau funia de un lemn pus de-a curmezisul gropii si-si dadeau drumul. Cind voiau sa plece, se catarau pe funie, ca Tarzan, si ajungeau la suprafata. Asa au facut si cei doi copii luni dupa-amiaza. Cind au vrut sa se catare au constatat ca funia pe care o adusesera ei era prea scurta si nu puteau sa ajunga la suprafata. Tot tragind de ea, a cazut si lemnul de deasupra gropii si s-au vazut blocati la aproape patru metri sub pamint. Au sperat ca-i va gasi cineva. Au strigat, au aruncat pe marginea gropii cizmulitele si caciulitele, dar degeaba. Toata lumea-i cauta pe cimpuri. In curind, frigul, foamea si setea si-au aratat coltii. S-au luat in brate imprumutindu-si caldura ce-o mai pastrau corpurile lor inca. Dimineata, dupa ce oboseau strigind dupa ajutor intindeau scurta de fis pe jos si-si udau buzele cu picaturile de roua. Cu fiecare zi care trecea, strigatele lor erau din ce in ce mai slabe. Asa se face ca joi, in jurul orei 14.00, la nici 20 de metri de groapa in care zaceau cei doi copii, Milu lui Mocofan a tras crengile dintr-un gard de granituire si nu a auzit nimic.

Dupa citeva ore bune de cind copiii parasisera groapa, lumea venea si se uita ca la Sfintul de la Maglavit. Prietenii celor doi patiti, prinzind curaj, se laudau si ei pe marginea gropii cu propriile lor escapade. Bogdan Beica, de 12 ani, prieten cu Ionut si cu Catalin a fost primul care a deconspirat secretele gropii care devenise de mult locul de joaca preferat al multora din sat. Recompensa a primit-o pe loc de la mama sa, care l-a gratulat cu o scatoalca parinteasca dupa ceafa.

La Oprisan la poarta a chefuit tot satul

Dorin Oprisan, tatal lui Catalin, nu mai credea ca-si va mai vedea vreodata fiul. Femeile din casa lui stateau zi si noapte la icoana si se rugau sa-l gaseasca viu. Omul avea multi prieteni in sat, care au sarit sa-l ajute sa-si caute fiul. Pe cimpurile pe care si-a cautat zile in sir mostenitorul, a facut un legamint. „Am zis ca, daca-l gasesc viu, o sa fac un chef cu tot satul cit o nunta. Acum, cind stiu ca baiatul meu e bine si mama lui se duse cu el la spital scosei masa la poarta, pusei muzica sa cinte ca la nunta, adusei bucatile din galeata, muratorile si piinea si rudele mele cara vinul din beci cu galetile. Vreau sa bea si sa chefuiasca tot satul. Lumea nu m-a lasat cind mi-a fost greu si au sarit sa ma ajute. Daca nu mi-as tine legamintul, nu mi-ar mai ajuta Dumnezeu. Nici nu mai stiu cui sa multumesc!“ Ieri-dimineata, cine a trecut pe la poarta lui Dorin Oprisan si nu a baut macar un pahar cu vin ori a fost bolnav, ori nu s-a intilnit cu Leana, matusa lui Catalin, responsabila cu pusul in pahare.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS