Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic la cumpana dintre ani in noaptea de 31 decembrie / 1 ianuarie este numit Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinind vremurilor moderne.
Timpul care curge spre infinit este “oprit” dupa 365 de zile si intors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la capat in ziua de Anul Nou. Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatrineste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile.
Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este un timp ritual, impartit simetric de Revelion in doua parti: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pina la Boboteaza. In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza neincetat: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si, o data cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cind Soarele va disparea definitiv de pe cer. Soseste apoi fenomenul astronomic spectaculos al solstitiului de iarna, cind Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cite putin, “cu cit sare cocosul pe pragul casei” sau “cu cit se misca puiul in gaoacea oului”.
Datini stravechi
Prin multe obiceiuri si credinte care exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii culturalizeaza fenomenele naturale care se desfasoara independent de dorinta si vointa lor.
Plugusorul
In ajunul Anului Nou, in Moldova, cete de flacai si de barbati de curind insurati merg cu Plugul – stravechi obicei agrar derivat dintr-o practica primitiva, trecut printr-un rit de fertilitate, care a ajuns o urare obisnuita de recolte bogate in anul care abia incepe. Urarea de Plugusor este de fapt un adevarat poem care deschide cu har, recurgind la elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiul contribuie la veselia generala a sarbatorilor de Anul Nou, colorind desfasurarea acestei sarbatori cu acele elemente care ilustreaza una dintre principalele ocupatii ale poporului nostru – agricultura. Plugusorul este intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai usor de purtat, sau de buhaiul care imita mugetul boilor.
Sorcova
Apartinind obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seama bucuria copiilor. Acestia poarta o crenguta inmugurita de copac sau o sorcova confectionata dintr-un bat in jurul caruia s-au impletit flori de hirtie colorata. Numele de sorcova vine de la cuvintul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia imbobocita, rupta odinioara dintr-un arbore. Inclinata de mai multe ori in directia unei anumite persoane, sorcova joaca intrucitva rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare si tinerete celui vizat. Textul urarii, care aminteste de o vraja, nu face decit sa intareasca efectul miscarii sorcovei.
Semanatul
Semanatul este un obicei agrar, structurat dupa modelul colindelor si practicat de copii in dimineata zilei de Anul Nou, dupa incheierea Plugusorului. Colindatorii (baietei si fetite) purtind traiste de git incarcate cu seminte de griu, secara, orz, ovaz, mai rar cu porumb, intra in case, arunca boabe cu mina, imitind semanatul pe ogor, si ureaza gazdelor sanatate si roade bogate. Ei sint rasplatiti cu mere, colaci sau bani. Dupa plecarea lor, gospodinele aduna semintele si le duc in grajdul vitelor, pentru a fi sanatoase peste an.
Perinita
Este un dans al sarutului, tipic romanesc, din noaptea Revelionului. Acest dans poarta numele pernitei care se asaza in mijlocul horei si pe care ingenuncheaza partenerii pentru a se saruta. Ea exprima, prin consumul abundent de mincare si bautura, glume si urari, starea de batrinete a timpului, prezenta si la priveghiul de inmormintare.
Strigatul peste sat
Este ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru judecarea publica a celor care au incalcat regulile comunitatii. Cocotati pe dealuri, movile, copaci sau acoperisuri, ei “biciuiesc” prin versuri sau injuraturi fetele batrine, flacaii tomnatici, babele care fac farmece si descintece, barbatii care isi lasa nevestele, lenesii, hotii sau betivii. Acest dialog este asteptat de intreaga comunitate, incheindu-se cu formula “Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune!”. Pentru curatarea relelor si alungarea spiritelor rele, obiceiul este insotit de aprinderea focurilor.
Stingerea si aprinderea luminilor
La mijlocul noptii de Revelion, la momentul zero al anului calendaristic, este marcata moartea anului si totodata a mosului, a zeului ajuns la batrinete, si in acelasi timp renasterea lor. In acest moment miraculos, reinvie timpul si mediul inconjurator, fortele binelui ies invingatoare in lupta cu cele rele, lumina asupra intunericului, caldura asupra frigului, viata asupra mortii.
Obiceiuri de iarna – Anul Nou
Cum a sunat clopotelul iesta in ia-sara,
Asa sa sune si gurita mea la vara.
Dar cea mai bogata in datine si credinte dintre serile de peste an, cea mai misterioasa si mai placuta romanilor este seara Sfintului Vasile sau a Anului Nou. In aceasta noapte, toata lumea – de la mic la mare – sta treaza si se distreaza in compania celor apropiati, uitind, de toate necazurile si sperind intr-o viata mai buna. Pentru a putea intra norocul in fiecare casa, oamenii aprind luminari in fata icoanelor ce il reprezinta pe Iisus Hristos. In unele zone se ung canaturile si pragurile casei cu usturoi, ba chiar si animalele ori membrii familiei, ca toataa lumea sa fie ferita de rele.
Feciorii necasatoriti vor sarbatori a doua zi dupa amiaza Vergelul. In prealabil, le invita pe fetele mari si pe parintii acestora la seara dansanta in cadrul unui ritual plin de veselie. Dar inainte de a merge sa petreaca, fetele se intilnesc numai intre dinsele intr-o casa si, la lumina luminarilor, incearca prin tot felul de mijloace sa afle daca se vor marita in acel an si cum le va fi ursitul.
Tot in noaptea Sfintului Vasile, se zice ca vitele vorbesc, insa nu e bine sa le asculti caci, daca o faci, vei fi pedepsit cu moartea. De asemenea, traditia spune ca in noaptea de Anul Nou se deschide cerul, dar numai cei cu mare credinta in Dumnezeu pot vedea minunea. Cine o zareste isi poate dori orice, ca providenta ii va da. Daca n-au vazut-o, mai au citeva ocazii spre Boboteaza, spre Pasti sau inainte de Craciunul urmator.
Romanii din unele parti ale Moldovei pun apa neinceputa in tot atitea pahare cite suflete traiesc in casa, pe care le aseaza sub icoane. A doua zi, paharele mai pline prevestesc ca aceia carora le apartin va avea un an norocos si bun, iar cind apa este putina e de rau.
In unele zone din Bucovina, mamele care au fete de maritat pun pe ferestre foi de ceapa presarate cu sare chiar inainte de noaptea Anului Nou. Cea ale carei bucati de ceapa sint mai pline de apa de a doua zi va avea mai mult noroc in viata. In Muntenia, foile de ceapa sint inlocuite cu niste linguri asezate pe o tava.
Tot in Bucovina, fetele care vor sa aiba o voce frumoasa iau in noaptea Sfintului Vasile clopoteii de la gitul colindatorilor si beau apa din ei, zicind:
Cum a sunat clopotelul iesta in ia-sara,
Asa sa sune si gurita mea la vara.
Iar fetele din Moldova care vor sa se marite iau busuioc in gura de la clopotelul unui plugar si dorm cu floarea sub limba. Peste noapte urmeaza sa-si viseze ursitul. Sau cel putin asa cred ele…
Anul Nou pe mapamond
Egiptul Antic
In Egiptul Antic, Anul Nou era sarbatorit in momentul in care Nilul iesea din matca, ceea ce se petrecea pe la sfirsitul lunii septembrie. Revarsarea apelor era foarte importanta pentru ca fara acest lucru recoltele nu ar mai fi existat. In momentul sosirii Anului Nou, statuile zeului Amon, cu sotia si fiul sau, erau duse pe Nil intr-o ambarcatiune. Timp de o luna, egiptenii antici cintau, dansau si sarbatoreau, dupa care statuile erau duse inapoi in templu.
Roma Antica
Foarte multa vreme, romanii au sarbatorit Anul Nou in prima zi a lunii martie. Apoi, in anul 46 ”.H., imparatul Iulius Cezar a stabilit un nou calendar. Este cel pe care il folosim si astazi, iar data inceperii unui nou an a fost fixata la 1 ianuarie. Aceasta luna este numita dupa zeul roman Ianus, cel cu doua fete. El privea inainte spre noul an si inapoi, spre cel vechi. Sarbatoarea Anului Nou era numita la romani Calende. Oamenii isi decorau casele si isi faceau unii altora daruri. Sclavii si stapinii mincau si beau impreuna si oricine putea face orice timp de citeva zile.
Hindusii (India)
Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, nordul Indiei, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mincare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata Anului Nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pina cind sint condusi de mina la cutia cu daruri. In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfirsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cind pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse. De Anul Nou, hindusii o celebreaza in mod special pe zeita bogatiei si belsugului, Lakshmi.
Israel
In ebraica, Anul Nou se numeste Rosh Hashanah. Este o perioada sacra, cind oamenii se gindesc la ceea ce au facut rau in trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor. Ceremonii speciale au loc in sinagogi, unde se cinta la shofar, un instrument special din corn. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe si produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.
Japonia sau prajiturile de orez
Mochituki este o metoda traditionala japoneza de preparare a prajiturilor din orez (Mochi) cu ocazia Anului Nou. Boabele de orez devin Mochi de-abia dupa ce sint fierte si batute cu Kine si Usu.
Mai intii, orezul fiert este asezat intr-un castron de lemn. Acum, e rindul Tatalui sa actioneze. Tatal pune mana pe Kine – un soi de ciocan din lemn. E momentul sa-ti demonstreze autoritatea si forta, intrucit Kine este foarte greu si pisarea orezului nu e deloc o treaba usoara. Dupa fiecare lovitura a tatalui, fiul sau mama trebuie sa amestece orezul cu miinile umede pentru ca boabele sa nu se lipeasca de Kine.
Este aboslut necesara o relatie de incredere reciproca. Altminteri, tatal poate zdrobi miinile fiului sau mamei cu Kine. Aceasta miscare trebuie sa fie ritmica. In vreme ce tatal bate orezul, fiul face un amestec din gemuri, fructe proaspete, vin si ceai fierbinte.
Apoi, cu totii se roaga pentru binele familiei si isi ureaza reciproc noroc. Urmeaza cadourile pe care si le fac unii altora, constind in pungi de bani, haine sau orice alt obiect purtator de noroc.
In zori, japonezii isi viziteaza bunicii, parintii sau fratii in caz ca nu locuiesc impreuna. A doua zi, urmeaza vizitarea maestrilor si a prietenilor.
Totusi obiceiul Mochituki nu se mai respecta, intru totul, traditia, in sensul ca ciocanul Kine a fost inlocuit cu… mixerele electrice. Tehnologia evolueaza!
China sau decupajele de hartie colorata
De Anul Nou, chinezii isi pun la geamuri decupaje din hartie. Acestea reprezinta una dintre cele mai raspindite arte din China. Conform traditiei, panglicile sint realizate doar din hirtie rosie. Majoritatea batrinelor le fac dintr-o bucata de hirtie rosie si o pereche de foarfeci. Decupajele sint manufacturate pentru propriile familii; prin traditie acestea alunga spiritele rele, impiedicindu-le sa intre in casa pe fereastra. Fisiile de hirtie aduc, de asemenea, noroc in Noul An. Mai nou, decupajele se fac din hirtie multicolora si sint „produse” industrial. Fisiile de hirtie nu sint o simpls traditie de Anul Nou, ci si o maniera de a face cunsocuta lumii intregi arta chineza. Multe decupaje inca sint taiate manual si ulterior vopsite in culori stralucitoare.
Anul Nou chinezesc este celebrat la un moment dat, intre 17 ianuarie si 19 februarie, cind este Luna Noua, Yuan Tan. El este celebrat de chinezii din intreaga lume, prin procesiuni pe strada, unde sint aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sint peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hirtie, pentru a nu le lasa sa patrunda in casa.
Persia (Iran)
In calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data noului an este devansata cu 11 zile in fiecare an. In Iran (Persia), Anul Nou se sarbatoreste la 21 martie. Cu citeva saptamini inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de griu la incoltit, in vase speciale. Pina la sosirea Anului Nou, griul creste si aminteste de primavara si de viata noua care incepe.
