16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalSursa de venit - zimbetul unei fetite de doi anisori

Sursa de venit – zimbetul unei fetite de doi anisori

Statea pe treptele Bisericii Sintul Ilie din Craiova. Cu fata prelunga, cu obrajii cazuti, care imprumutasera din paloarea luminarilor aprinse linga ea, cu buzele livide de frig, cu expresia impietrita si ochii fixati in gol. Din cind in cind tresarea parca trezita din visare si privea la deschizatura paltonului laliu din care se iteau doi ochi albastri, curiosi la tot ce se intimpla in jur, si o gurita care zimbea larg, scotind la iveala doi dintisori. Se face aproape un an de cind Mirela vine zi de zi linga biserica, purtind-o in brate pe Carmen, fetita ei. Se poate spune ca ghemotocul de doi ani isi cistiga singur existenta. Plinsul flamind sau ginguritul lui vesel ajung negresit la inima trecatorului, care se opreste si isi desarta linga femeia zgribulita maruntul din buzunare. Banii adunati de zimbetul fetitei mai astimpara alte trei guri care asteapta acasa: doi copii de sapte si patru ani si barbatul Mirelei.

Mirela nu intinde niciodata mina. Poate ca ar face-o, daca n-ar trebui sa tina strins la piept copilul de doi ani si doua luni de pe urma caruia traiesc toti membrii familiei. La cei 27 de ani, femeia mai are acasa un baiat de sapte ani, Marin, si o fetita de patru ani, Georgiana. Ar fi trebuit sa aiba patru copii. Un baietel nou-nascut i-a murit acum trei saptamini, in spital. Mirela a stat internata citeva zile, dupa care s-a intors in strada, la cersit. Nu mai aveau de nici unele si barbatul ei, Marius, iar n-a reusit sa isi gaseasca nimic de lucru pe la particulari. Trebuia sa traiasca din ceva!

Mirela a muncit si ea o vreme: femeie de serviciu, matura prin blocuri. Dar de cind copiii se tin lant a trebuit sa se lase de serviciu. Cind saracia si-a scos coltii si n-a mai fost chip sa o scoata la capat nici macar cu mincarea si cu chiria, tinara s-a gindit ca poate face un ban si fara sa se desparta de mezina familiei. Intr-o zi a infasat-o si a plecat cu ea pe strazi, unde a vazut cu ochii. S-a oprit la usa bisericii si s-a asezat pe trepte, istovita. Primul banut asezat in palma ei de un trecator grabit a facut-o sa intrevada solutia. De atunci, vine zi de zi, fie ca e arsita, fie ca ploua, fie ca ninge viscolit.

Cistigul unei zile de „munca“- dupa darnicia trecatorului

„Stam cu chirie, intr-o camera dintr-o casa nationalizata. Barbatu-meu se pricepe la zidarie, la zugraveli, pune gresie, faianta, repara dormeze si face toate alea. Dar gaseste greu de lucru. Numai rar si pe bani foarte putini. Mama nu poate sa ma ajute. Ba se marita, ba se dezmarita; nu poate sa aiba grija nici de ea… O ducem greu si am dus-o si mai greu. De trei ori am avut-o pe asta mica internata intr-un centru de plasament. Am luat-o inapoi de fiecare data. Vin aproape in fiecare zi la biserica. Fac 30, 40, 50.000 de lei, depinde de cit de darnici sint oamenii. Dupa aia ma duc in Piata Veche si iau de mincare“, spune Mirela cu voce stinsa.

In timp ce femeia povesteste, ghemotocul ascuns in palton, ca o comoara, isi plimba ochii, intrebator, cind la mama, cind la oamenii de pe strada. Cu caciulita trasa peste frunte si infofolita in hainute groase, Carmen nu prea se sinchiseste de frigul patrunzator. Numai fata i s-a aprins de ger. Din cind in cind, Mirela intra in biserica, sa se mai incalzeasca, sau isi dezmorteste miinile la luminarile aprinse. Apoi, cu palmele calde si pline de lumina, da viata obrajorilor ascunsi in palton. Fetita ride, fericita. Un trecator se opreste, priveste indelung si scoate din buzunar o bancnota fosnitoare.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS