Simhat – Tora – Bucuria Torei (5763-2000)

Simhat – Tora, sarbatoarea bucuriei Torei, dupa cum arata si numele, este ziua in care credinciosii dau expresie bucuriei fara seaman la adresa mostenirii spirituale, purtind in brate sulurile Torei, dantuind intr-un extaz divin.

Precum se intreaba retoric inteleptii nostri, „Ce farmec ar fi avut viata noastra fara comoara invataturii din ale carei bogatii nesfirsite ne impartasim mereu? Ce sens ar fi avut calvarul nostru daca in fata ochilor nu ne-ar fi fluturat mereu drapelul neintinat de nici o picatura de singe, steagul pur al iubirii de oameni si de Dumnezeu – Tora?“, iata de ce, in aceasta zi, in sinagogile si templele noastre stringem Tora – Cartea eterna in brate, o sarutam si dantuim cu ea.

De cind se considera ultima zi din Sacot ca sarbatoare de Simhat – Tora?

Asupra anului precis nu se poate da un raspuns exact. In orice caz, se pare ca, incepind cu epoca amoraimilor – generatie de renumiti invatati din scolile babiloniene de la Nahardea, Sura si Pumpadita, care a fiintat pina in secolele III-IV e.a., Simhat – Tora nu insemna la inceput Ziua, ci pur si simplu sarbatoarea incheierii ciclului de lecturi din Tora si a reinceperii citirii ei de la capat. Ziua respectiva purta initial numele IOM HAMBRAHA – „Ziua binecuvintarii“ dupa ultimul capitol din Tora, care contine binecuvintarea lui Mose. Tot in aceasta zi Regele Solomon a binecuvintat poporul in noul lacas sfint, in Marele Templu (Regi 1,8-22). Rar Saadia Gaon (892-942) vorbeste si el, in comentariul sau la cartea de rugaciuni, despre „Ziua binecuvintarii“. Abia dupa perioada gaonica (mare invatat, capul marilor seminarii rabinice din epoca babiloniana purta numele de gaon) se foloseste pentru prima data in Spania noua denumire de ION SIMHAT – TORA. Ulterior, denumirea a fost adoptata si de celelalte comunitati evreiesti din alte tari.

Simhat – Tora apare ca o incununare a zilelor de sarbatoare. In aceasta zi se termina citirea in sinagoga a sulului Torei cu perioada – Braha – „Binecuvintarea“, din cartea Dvarim si se reincepe citirea cu primul capitol din Beresiti „La inceput a creat Dumnezeu cerul si pamintul“. Astfel, studiul Torei nu va fi niciodata terminat.

In ajunul si in dimineata zilei de Simhat-Tora, toate sulurile sint scoase din chivot si purtate de toti credinciosii in jurul altarului, intr-o procesiune cu cintece si dansuri, dupa exemplul dat de Rabi Luria, renumit cabalist din secolul al XVII-lea.

O luminare aprinsa este asezata in chivotul gol, caci „mitva este flacara, iar Tora reprezinta lumina“.

Toti credinciosii sint chemati in aceasta zi la Tora, chiar si toti baietii care nu sint inca majori din punct de vedere religios (adica nu au implinit inca 13 ani). Acestia din urma sint asistati de un adult care recita impreuna cu ei sau in locul lor binecuvintarea Torei.

„Laudati pe Domnul Cel proslavit! Laudat fie Domnul Cel proslavit in vecii vecilor! Laudat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ne-ai ales pe noi dintre toate popoarele pentru a ne da noua invatatura Ta! Laudat fii, Doamne, Cel care ne da Tora! Laudat fii, Doamne Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ne-ai dat noua o invatatura de adevar si viata vesnica ai sadit in mijlocul nostru! Laudat fii Tu, Doamne, Cel care ne da Tora!“.

Credinciosului caruia ii revine onoarea de a recita ultimele versete din Tora i se confera titlul de HATAN-TORA „Mirele Torei“.

Credinciosul care este invitat sa reinceapa lectura primelor versete din Bereisit primeste titulatura de HATAN BEREISIT „Mirele inceputului“.

Cei doi „miri“ se afla sub baldachin sau sint acoperiti cu un talit tinut de patru miini, simbolizind cununia poporului credincios cu invatatura lui Dumnezeu.

O sarbatoare care te indeamna la reflectie si meditatie.