O salina s-a prabusit in urma cu un an, la Ocnele Mari – Vilcea, si a inghitit zeci de gospodarii, iar sute de animale au fost ingropate in mil si saramura. Luati prin surprindere, localnicii abia au apucat sa isi salveze copiii si citeva lucruri din casa. Din fericire, nu au fost victime omenesti.
La un an de la producerea tragediei, calvarul celor de la Ocnele Mari continua: zeci de familii sint inca pe drumuri si asteapta ajutorul promis de autoritati, iar la Ocnita exista pericolul producerii unei noi prabusiri.
Din orasul de altadata nu a mai ramas aproape nimic: peste tot vezi doar ruine sau case parasite, masini ingropate in mil si copaci arsi de sare. Localnicii si-au acceptat destinul cu resemnare si, chiar daca traiesc cu frica in sin zi si noapte, nu vor sa isi paraseasca locuintele.
Anul trecut, in noaptea de 12 spre 13 septembrie, doua dintre sondele din cimpul de exploatare a sarii Teica au inceput sa arunce jeturi de saramura de zeci de metri inaltime. La suprafata a fost expulzat un suvoi de saramura de aproape doua milioane de metri cubi care a maturat totul in calea lui. La scurt timp, peretii cavernei s-au prabusit. Speriati, oamenii abia au mai avut timp sa isi ia copiii in brate si sa fuga din calea prapadului.
Bilantul a fost tragic: 122 de familii au ramas fara gospodarii, sute de hectare de teren arabil si patru sonde au fost inghitite de pamint, mii de animale au murit inecate. Sub Dealul Crucii s-a creat o adincitura cu diametrul de peste 100 de metri.
Scufundarea de teren a fost consecinta lucrului de mintuiala care, acum citeva zeci de ani, s-a facut la Ocnele Mari pentru a se porni exploatarea zacamintului de sare aflat sub oras. Valorificarea celor patru milioane de metri cubi de sare a necesitat injectarea de apa in pamint. Extractia necorespunzatoare a saramurii a dus la fisurarea pamintului in zona.
Imediat dupa tragedie, autoritatile statului s-au intrecut in promisiuni. Printr-o hotarire de guvern au fost alocate de la Ministerul Industriei si Resurselor 156 de miliarde de lei pentru construirea de locuinte, despagubirea sinistratilor si construirea unui dig de protectie.
La un an dupa ce pamintul s-a deschis si a inghitit casele, doar 50 de familii au fost despagubite cu sume cuprinse intre 200 de milioane de lei si doua miliarde de lei; 43 de familii asteapta sa se mute in casa noua, zece refuza banii deoarece nu sint multumite de evaluarile facute, iar restul familiilor au ramas pe dinafara, deocamdata, deoarece exista neintelegeri asupra proprietatii imobilelor.
Nemultumirea oamenilor este in crestere
Elena si Ion Topa sint doi batrinei trecuti de 80 de ani. Ei au acceptat sa isi paraseasca locuinta amenintata de saramura si vor muta in casele construite speciale pentru sinistrati la Copacelu. „Nu cred ca o sa mai apuc sa ma mut“, spune batrinul cuprins de deznadejde. „De un an astept sa ne mutam. Stam in casa asta cu frica in sin. Noaptea se aude cum geme pamintul si imi imaginez ca este ultima noapte pe care o mai apuc. In spatele casei mele este marginea craterului format in urma prabusirii cavernei. Daca se mai intimpla ceva, casa mea este prima luata. Asta este soarta noastra. Am muncit o viata intreaga ca acum, la batrintete, sa raminem fara nimic.
Baba Leana are 78 de ani si nu mai vede aproape deloc. Merge pe bijbiite tinindu-se de garduri. Ea nu vrea sa vorbeasca nici despre ce a fost si nici despre ce este. O auzi doar cum ofteaza plimbindu-se prin curte: „De ce nu ma ia Dumnezeu odata ca nu mai pot? Imi vine sa pun gura in sus si sa urlu ca o vaca. Nu am nimic pe lumea asta, decit spaima si durere in suflet. Nu am pe nimeni la care sa ma duc. Imi este teama ca vine pamintul si ma inghite intr-o noapte si nici macar luminare nu apuc.“
Elena Lazarescu are casa situata pe strada principala. Ea spune ca evaluatorul i-a dat pe casa 628 de milioane de lei si de aceea nu vrea sa paraseasca locuinta: „Nu sint multumita. Casa este noua si nu are cum sa faca doar atit. Nu stiu de care criterii s-a tinut cont cind s-a facut evaluarea. Altii, pe case distruse, au luat miliarde si mie imi dau doar 628 de milioane de lei. Nu plec din casa. Stau aici. Imi este frica insa nu vreau sa fiu bataia de joc a nimanui“.
In aceeasi sitautie sint alte noua familii care considera ca imobilele lor merita mai multi bani decit au vrut sa dea cei de la Ministerul Industriei si Resurselor. Alte 19 familii nu au primit nici despagubiri si nici nu li s-a construit casa: „Sint mai multi intr-o casa, parinti si copii, iar noi nu ii putem despagubi decit pe cei care au acte pe imobil“, a spus Radu Gheorghe, primarul din Ocnele Mari. Deocamdata, situatia acestora ramine incerta, mai ales ca banii veniti de la Ministerul Industriei si Resurselor au fost cheltuiti si nu se stie daca guvernul va mai dispune alocarea altor sume.
Santier in lucru
La Copacelu, departe de zona de exploatare a sarii, a inceput din luna martie construirea a 43 de imobile pentru sinistratii care au dorit sa ramina in regiune. Casele ar trebui sa fie gata la 1 octombrie, insa este greu de crezut ca termenul va fi respectat, mai ales ca la unele dintre imobile abia acum au inceput sa se ridice zidurile. Muncitorii sint sceptici si sustin ca si daca se lucreaza zi si noapte tot nu se finalizeaza lucrarea la 1 octombrie. Toata lumea spera ca termenul va fi respectat si cei care stau pe drumuri de un an, cind pe la rude, cind pe la prieteni, cind prin magazine, sa aiba in sfirsit un adapost al lor.
Problema este ca, in cazul in care locuintele sinistratilor nu vor fi gata la timp, firma constructoare nu va putea fi penalizata deoarece contractul nu prevede sanctiuni pentru nerespectarea graficului de lucru.
„Eu sint optimist si cred ca oamenii se vor muta in casa noua la 1 octombrie. Lucrarile au fost mult intirziate pentru ca licitatia s-a tinut abia in luna martie, insa speram ca graficul de lucru va fi respectat. In contract nu sint prevazute penalitati, insa l-am avertizat pe constructor ca, daca nu respecta termenul, voi lua masuri drastice impotriva lui“, a spus Mircea Perpelea, prefectul de Vilcea.
Banii au fost insuficienti
Din banii alocati de la Ministerul Industriei si Resurselor, peste 50 de miliarde de lei au fost cheltuite pentru construirea unui dig de retentie si s-a mai incercat umplerea cavernei formate in urma prabusirii tavanului salinei, care are un diametru de peste 100 de metri. Din pacate, nu se stie din ce motive, lucrarile au fost sistate.
Digul de retentie are o capacitate proiectata de 235.000 mc. Si daca se va face o prabusire controlata, asa cum se incearca, acesta isi va putea dovedi eficienta deoarece apele vor fi dirijate catre riul Sarat, afluent al Oltului. Daca peste doua milioane de metri cubi de saramura care au ramas in subteran vor fi expulzate catre suprafata, asa cum s-a intimplat anul trecut, digul nu va fi de nici un folos pentru ca suvoiul de saramura va spulbera totul in calea lui. In prezent, nivelul apei din lacul format pe fundul cavernei a crescut cu doi metri.
Calvarul continua
Situatia de anul trecut se poate repeta acum la Ocnita, localitate situata la citiva kilometri de Ocnele Mari. Localnicii povestesc ca zi si noapte se aud zgomote care vin din adincuri, la fel ca in noaptea in care s-a scufundat pamintul in zona Teica.
„Acum citeva zile am auzit niste zgomote infioratoare care veneau din zona sondei de linga casa mea. M-am dus la primar si i-am spus, dar degeaba. Zic sa stam linistiti ca nu se intimpla nimic. Asa le-au spus si alora care au ramas fara casa, sa stea linistiti. Si au stat pina s-au trezit fara nimic. Ne culcam seara linistiti si dimineata ne trezim in fundul gropii, daca ne mai trezim“, spunea speriata Floarea Pietraru, de 73 de ani, din Ocnita.
Ana Gisca are 76 de ani si povesteste ca si ea a auzit ziua in amiaza mare zgomotele care veneau din adincurile pamintului. „Parca as fi in timpul razboiului cind dau nemtii cu bombe, asa se aude. Dupa ceea ce am vazut anul trecut, cum inghitea pamintul tot, case, animale, masini, acum nici nu imi mai este frica. Daca asa o fi soarta mea, sa ma acopere pamintul de vie, asta este, ce sa fac?“
Primarul orasului se teme ca daca si la Ocnita se vor prabusi tavanele cavernelor, alte 100 de gospodarii va trebui evacuate: „Sintem nepregatiti, asta este adevarul. Nu cunoastem zonele de risc si nu putem interveni la timp daca este nevoie“.
Specialistii Exploatarii Miniere Rimnicu Vilcea spun insa ca nu este cazul ca populatia sa isi faca grij, pentru ca situatia este sub control si ca la sonda reclamata de cetateni „se fac masuratori cavernometrice si ca pina acum nu au fost inregistrate nici un fel de zgomote“.
Cu toate asigurarile date de specialisti, localnicii sint panicati si vor ca autoritatile locale sa evacueze zona si sa le construiasca si lor alte case sau sa le dea bani pentru a se putea muta in alte zone, departe de cimpurile de exploatare a sarii.
Scoala din Ocnita – amenintata
Localitatea Ocnita este situata in zona de risc maxim. Chiar daca localnicii incearca sa isi vada de treburi, ei stiu ca in orice moment se poate produce o tragedie din cauza prabusirii tavanelor fostelor saline.
Pe 16 septembrie isi va deschide portile si Scoala din Ocnita. In cele trei cladiri ale scolii invata peste 130 de elevi.
Pentru ca scolile din Ocnele Mari au fost inchise, autoritatile locale nu isi pot permite sa inchida si Scoala din Ocnita deoarece copiii nu ar mai avea unde sa invete. Primarul orasului spune ca profesorii si invatatorii sint pregatiti sa faca fata unor situatii deosebite.
„La orice ora din zi, profesorii sint in alerta maxima si stiu ce au de facut daca se intimpla ceva“, a spus Radu Gheorghe, primarul din Ocnele Mari. Desi stiu ca scolarii sint in pericol, parintii din Ocnita sustin ca nu pot sa nu isi trimita copiii la scoala.
