Majoritatea institutiilor de invatamint din judet au intrat, in aceasta perioada, in febra pregatirii deschiderii noului an scolar. Si pentru ca Inspectoratul Scolar Judetean Dolj ne-a asigurat ca banii alocati in mare parte de catre Banca Mondiala reparatiei, renovarii si igienizarii unitatilor sint cheltuiti cum se cuvine, pina in prezent neexistind nici o reclamatie, ne-am gindit sa vedem la fata locului cum se munceste la improspatarea imaginii scolilor doljene. Nu de alta, dar in fiecare vara mai-marii invatamintului doljean viseaza bani verzi pe pereti, iar daca finantarile se taie brusc toti ridica din umeri si nu stiu incotro sa arate cu degetul. Nu cobim, Doamne fereste, ci venim in ajutorul autoritatilor scolare, sugerindu-le sa deschida ochii mari la devizele constructorilor.
Invatator si sef de santier
La Scoala cu clasele I-IV din satul Cornita, comuna Cernatesti, vinzoleala mare. Citiva oameni sapau de zor, incercind sa termine racordul de apa al scolii. „Ce sa facem, muncim! Ne pregatim si noi de inceperea scolii, ca asa este frumos. Acum incercam sa terminam canalizarea ca scoala sa fie gata la inceputul noului an“, ne-a lamurit Dumitru Ciontea, invatator in cadrul unitatii.
Scoala, modesta, dar curatica, pare destul de pregatita pentru inceperea noului an scolar.
„Am avut si ceva noroc pentru ca scoala noastra a fost renovata cu bani de la World Vision. Am primit si ceva fonduri de la bugetul local, dar nu foarte mult. Speram ca anul acesta vom obtine autorizatia sanitara de functionare deoarece vom avea apa curenta in cadrul scolii“, ne-a mai spus invatatorul in timp ce incerca sa-si aranjeze hainele pline de var: „Ce sa facem? Am lucrat si eu cot la cot cu muncitorii, pentru ca, daca nu stai linga ei, nu-si fac treaba asa cum se cuvine. Ginditi-va ca numai ca sa dam de apa am sapat patru puturi. Toata vara am stat aici, la scoala, si am lucrat“.
Si se poate vedea cu ochiul liber ca in scoala chiar s-a muncit, iar cei care au lucrat chiar si-au dat silinta ca lucrurile sa iasa asa cum trebuie.
„In afara-i vopsit gardul si ‘nauntru… leopardul!“
La Scoala generala din Cernatesti, cind privesti lucrurile din exterior, iti dai seama cu usurinta ca s-au cheltuit ceva mai multi bani pentru renovare decit si-ar permite bugetul local al primariei. Si nu ne-am inselat, banii au venit de la Banca Mondiala, in urma cu aproximativ un an, cind au fost alocate 1,7 miliarde de lei numai pentru aceasta institutie in care invata 125 de elevi. La prima vedere, scoala este curata, se vede ca a fost renovata de curind si arata destul de bine daca te raportezi la mobilierul nou si la sistemul modern de iluminat. Numai ca, daca privesti cu atentie, poti constata cu usurinta ca reparatia capitala de miliarde aduce prin unele locuri mai mult a spoiala.
Cu toate ca lucrarea a fost receptionata doar de citeva luni, „bubele“ au inceput deja sa apara; mai un perete coscovit, mai o usa de pe care s-a luat vopseaua, mai o gaura in acoperis. Cadrele didactice nu par prea incintate de prestatia muncitorilor.
„Puteau sa faca treaba mai buna de banii acestia. Nici nu au terminat bine lucrul si au si inceput sa apara problemele. Daca la prima ploaie a trecut deja apa prin acoperis, la iarna ce o sa ne facem, si nici nu stiu de ce au scos parchetul din cancelarie si au pus linoleum“, ne-a spus cu vadita indignare Ileana Vieru, profesoara.
Primarul din Cernatesti pare insa mai indulgent cu cei care au renovat scoala, pentru ca, oricum, fondurile alocate au fost „un fel de pomana“ venita din afara.
„Lucrarile le-au efectuat cei de la TCIF Craiova. Eu ce sa spun acum? In general, sintem multumiti de lucrare pentru ca noi nu puteam da niciodata atitia bani pentru renovarea scolilor. Anul acesta n-am putut aloca de la buget decit 30 de milioane pentru toate cele patru unitati scolare din comuna. Nu pot sa spun daca lucrarile au costat 1,7 miliarde, hirtiile vorbesc. Mai sint de rezolvat unele probleme cu apa, pentru ca nu stiu ce s-a intimplat cu pompele si s-a montat o piesa invers si inca nu functioneaza, dar vor fi gata pina la inceputul anului scolar“, a incercat sa ne lamureasca transant Nicolae Ionascu, primarul comunei.
De banii pentru scoli stie doar primarul
La Gogosu, scoala generala din comuna era bine ferecata cu un lacat. Nici tipenie de om nu se vedea primprejur, doar niste giste se plimbau linistite printre buruienile crescute pe terenul de joaca al copiilor. Cel putin asa am dedus – ca era terenul de joaca al scolii.
„Dar s-au facut reparatiile si este gata pentru inceperea anului scolar. Arata bine scoala noastra!“, ne-au lamurit niste sateni. Aruncind o privire de ansamblu, am constatat ca pregatirea n-a inclus si inlocuirea geamurilor sparte, nici modernizarea grupurilor sanitare care dadeau o nota pitoreasca imaginii scolii romanesti.
„Nu stiu citi bani s-au cheltuit cu renovarea scolilor din comuna, primarul stie, el a tinut evidenta, dar sintem pregatiti pentru inceperea scolii. La Gogosita se lucreaza cu Banca Mondiala si momentan copiii invata intr-un corp al Caminului cultural. Daca vreti insa sa obtineti mai multe informatii, sunati-l mai tirziu pe domnul primar, el va poate spune mult mai multe lucruri“, ne-a luminat Ion Ioncelescu, viceprimarul din Gogosu.
L-am crezut pe cuvint si am plecat mai departe, sa vedem ce minuni mai sint infaptuite cu fonduri de la Banca Mondiala.
Cooperativa CUCU
Si am ajuns la Gogosita, iar ceea ce am gasit aici chiar ca ne-a minunat. Cladirea scolii era transformata in intregime in santier; peretii fusesera curatati de tencuiala, acoperisul – pregatit pentru consolidare, iar cele doua sali de clasa – transformate in depozite de moloz.
Printre atitea „marturii constructive“ am dat si peste echipa de lucru compusa din trei oameni. Atit. Trei oameni – doi zugravi calificati si un muncitor necalificat care trebuia sa restaureze o institutie de invatamint. Singuri, fara nici un sprijin, fara contracte de munca si fara sa fi vazut vreun ban de la firma pentru care lucrau. Investitia, dupa cum ne-au spus ei, se ridica la peste sapte sute de milioane de lei. Firma care a cistigat licitatia i-a „contractat“ pe cei trei pentru a termina munca.
„Asta este fraierime pe fata. Ne-a angajat o firma din Braila, Alco Plus, dar nu ne-a facut nici contracte de munca, nimic. Nici banii nu ni i-a dat. Noi stam aici ca prostii si muncim pe nimic. Ne-au adus materiale de constructii, n-am semnat nici un proces-verbal de primire, nimic.
Le-au lasat linga gard si au plecat“, ne-a lamurit Catalin Enache, unul dintre muncitori, deghizat pe timp de noapte si in paznic al materialelor de constructii. „Asta este santierul CUCU, bani putini si mult de lucru“, a fluierat a paguba acelasi Catalin Enache.
„Daca nu o sa ne plateasca… apoi avem si noi material de constructie!“, au gindit „constructiv“, cu voce tare, muncitorii.
Prestari servicii de 250.000 de lei
La Scoala primara din satul Urdinita, comuna Brabova, un barbat spala cu sirg geamurile institutiei. Se cunostea ca peretii exteriori fusesera proaspat varuiti, iar curtea – bine maturata.
„Eu sint omul de serviciu al scolii si ma ocup de igienizare. Ce fonduri am primit? Pai mi-a dat primaria 250.000 de lei pentru munca si materiale ca sa fac reparatiile. O sa fie bec cind o sa vina doamna directoare in control“, ne-a lamurit Nicolae Grigorescu, nu pictorul, ci zugravul scolii. In salile de clasa insa… banci de acum aproape 100 de ani si un parchet umflat pe care copiii puteau invata cu usurinta cum s-au format Carpatii. Doar in gradinita, mobilierul era mai nou si mai aratos. „Pai da. Scaunele astea galbene din plastic le-am primit in campania electorala, cadou de la PD. Iar parchetul s-a umflat, ca ploua in clase, dar acum n-o sa mai intre apa ca m-am ocupat eu de asta“, a tinut sa ne spuna Nicolae Grigorescu.
Am terminat scurta noastra incursiune prin aceste scoli, punindu-ne o singura intrebare. Urmareste oare cineva cum sint reparate unitatile de invatamint si la cit se ridica valoarea reala a investitiilor?
Si asta pare cumva o intrebare retorica!?
