Tinarul care si-a ucis tatal s-a autopedepsit, sinucigindu-se

Ionut Boagiu, tinarul de 22 de ani, din Podari, care si-a omorit tatal cu lovituri repetate de topor, s-a spinzurat simbata noapte.

Cu o saptamina inainte de Craciun, dupa ce i-a aplicat tatalui sau zeci de lovituri de topor, Ionut Boagiu s-a predat singur la politie, declarindu-si vinovatia. De cind Florica si Daniela, mama si sora sa, erau in Italia la munca, baiatul nu se mai intelegea cu tatal sau. Rudele si vecinii stiau ca tinarul era bolnav psihic si, desi fusesera chiar ei amenintati de multe ori, spun ca Ionut nu devenise niciodata agresiv.

„Ne injura si zicea ca o sa ne faca felul la toti. Il lasam in pace si se calma“, isi aminteste Niculina Popescu, o vecina.

Dupa comiterea asasinatului, Ionut Boagiu s-a prezentat la politie, unde a declarat ca stie ca e vinovat si ca singura sa dorinta este sa ajunga intr-o puscarie si nu intr-un spital de nebuni. Dar, cum in urma expertizei medico-legale s-a stabilit ca tinarul nu a avut discernamint in momentul comiterii crimei, acesta a fost internat la Spitalul de Neuropsihiatrie Poiana Mare.

Simbata noapte, Ionut Boagiu, aflat in aripa de maxima siguranta a spitalului, si-a facut un lat din snurul unei bluze de trening, l-a infasurat in jurul gitului, iar celalalt capat l-a legat de pat. Cu o forta neobisnuita, justificata numai de dorinta de a muri, Ionut s-a autostrangulat, impingind cu picioarele in tablia patului. Cadrele medicale venite la ora 9.00 sa ii aduca masa de dimineata l-au gasit fara suflare. Colegii de „detentie“ spun ca l-au auzit de multe ori spunind ca se va omori, dar au crezut ca doar se lauda.

Ieri-dimineata, Ionut a fost inmormintat in cimitirul din Podari, petrecut pe ultimul drum de mama lui, careia ii secasera lacrimile, de prieteni, rude si curiosi. Impietrita de durere, Florica Boagiu, mama sinucigasului, nu mai avea nici macar puterea sa plinga sau sa vorbeasca. Putinele lucruri pe care le-a avut de spus celor din jur le-a scris pe un carnetel. Internata de nenumarate ori la Urgenta pina in ziua inmormintarii, femeia nu se mai putea tine pe picioare, fiind purtata pe brate de rude. Cu toate acestea, nu s-a dezlipit de la capatiiul fiului, pe care il privea neincetat, cu o expresie impietrita, fara lacrimi si fara glas.

„I-a frint inima. Era odorul ei. Daca femeia asta isi mai revine e mare lucru!“, vorbeau soptit satenii.

Ionut Boagiu a fost inmormintat si plins de rude si de cunoscuti ca un tinar care s-a stins mult prea devreme, impins pe drumul pieirii de o minte ratacita, si nicidecum ca un criminal care isi merita soarta. Nimeni din cortegiul mortuar nu a mentionat nici un cuvint despre cumplita intimplare care i-a cutremurat in ajunul Craciunului trecut.